O eventuală revărsare a războiului de agresiune a Federației Ruse în Ucraina vecină peste albia lui de astăzi, inclusiv asupra teritoriului Republicii Moldova, generează o îngrijorare mare. Istoria arată, prin constatările cronicarilor, că Moldova s-a aflat mai totdeauna în „calea răutăților”. Mai mult, cronicarul Grigore Ureche ne arată că „răutățile” nu sunt ceva abstract și general, ci foarte concret și real. Potrivit lui, „răutățile” sunt războaiele purtate de forțe străine pe acest teritoriu. Ce rol au avut războaiele imperialiste purtate de străini pe meleagurile noastre asupra sorții Moldovei istorice și a celei contemporane, dar și de ce Moldova s-a pomenit mai totdeauna în calea acestor războaie-răutăți au discutat participanții la dezbaterea publică „Soarta periferiilor imperiilor. Quo vadis, Moldova?”, organizată de Agenția de Presă IPN.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că imperiile sunt structuri statale conduse fie de împărați, fie ele sunt puteri coloniale, cu importanță internațională, bazate în politica lor internă și externă pe dominația castei militare și care acționează în interesele castei militare. „De regulă, un imperiu unește diferite popoare și teritorii într-un singur stat cu un singur centru politic, care joacă un rol proeminent în regiune sau chiar în întreaga lume”, a notat expertul.
Igor Boțan a menționat că războaiele imperiale reprezintă modus vivendi pentru imperii și au la bază ceea ce se numește conștiința imperială, care reprezintă un complex holistic, adică integru. Cuprinde diverse idei, concepte, sentimente, care fac parte din conștiința publică, idei despre locul statului respectiv în lume și în istorie. Potrivit lui, conștiința imperială se formează istoric, iar imaginea imperiului în ochii popoarelor sale se construiește de-a lungul secolelor. Acesta include elemente ale doctrinelor de politică externă pentru fundamentarea politicii imperiale. Este vorba și despre adaptarea conștiinței la conceptele ideologice actualizate, precum și despre valorile tradiționale ale modului de viață din metropole, care au fost transferate întregului imperiu etc.
„Conștiința imperială este mereu schimbătoare în timp, dinamică și contradictorie în conținut. Se schimbă pe măsură ce imperiul însuși se schimbă, dar, spre deosebire de acesta, conștiința imperială nu moare imediat și determină multă vreme atât politica, cât și opinia publică atât în fosta metropolă, cât și în colonii. Este vorba despre niște principii stabile, stereotipuri, argumente ale stăpânirii imperiale, care susțineau ideea a milioane de oameni despre imperiu”, afirmă expertul
„Quo vadis – este o expresie latină care înseamnă „încotro?” sau „unde te duci?”. În utilizarea modernă a expresiei, cea mai bună definiție se referă la tradiția creștină a Sfântului Petru. Aceasta apare de câteva ori în traducerea Vulgata a Bibliei. Petru îi pune lui Isus aceeași întrebare, dar cu un răspuns diferit. De data aceasta, Isus răspunde: „Unde merg, nu mă poți urma acum; dar tu mă vei urma””, a mai spus Igor Boțan.
Istoricul Ion Negrei, ex-viceprim-ministru, a declarat că sunt cunoscute imperiile încă din perioada antică, medievală, modernă și imperiile din perioada contemporană. Această formă de organizare a statului cu multinațional s-a păstrat de-a lungul istoriei. Potrivit lui, cele mai mari imperii au fost în perioada antică, dar nu a fost lipsită nici perioada medievală de marile imperii. „Câteodată are loc trecerea aceasta a imperiilor medievale în imperii moderne. Și mai suntem și martorii că imperiile dispar. La o anumită etapă ele dispar – uneori pentru a fi înlocuite cu altele. Alteori, cum a fost după Primul Război Mondial, când pe baza imperiilor s-au format state naționale. O parte dintre ele sunt și astăzi pe harta politică a lumii”, explică istoricul.
Potrivit lui, spațiul românesc a cunoscut imperii încă din perioada antică, dar din păcate acesta nu s-au dezvoltat într-o formulă națională. Este vorba despre Imperiul Roman care s-a extins peste spațiul basarabean, peste întreg spațiu românesc și peste o parte din Europa. „Un imperiu foarte extins, cu o influență mare, care a pus o amprentă pe dezvoltarea civilizației europene – Imperiul Roman. Mai departe, Imperiul Roman dispare, iar teritoriul nostru, în perioada medievală, intră în componența unui alt mare imperiu – Imperiul Otoman”, a notat Ion Negrei.
În opinia sa, a fost o perioadă îndelungată de peste 500 de ani, cu diferite creșteri și descreșteri a acestor influențe ale Imperiului Otoman. A fost un impact și pozitiv, și negativ. „Se ciocnesc interesele a două imperii și în spațiul nostru românesc se ciocnesc Imperiul Otoman, în descreștere, și Imperiu Rus, în deplină ofensivă. Ce urmăreau? Un imperiu căuta să-și păstreze teritoriile ocupate și exploatate, iar altul căuta să le cucerească. Și succesul în secolul XVIII-XIX este de partea Imperiului Rus, care crește și se dezvoltă. Și scade imperiul acesta bolnav cum era Imperiul Otoman”, a menționat Ion Negrei.
Potrivit istoricului, fiecare imperiu are trăsătura negativă de a-și extinde teritoriul. Pentru Imperiul Rusesc, principatele române au devenit coridorul de trecere a armatelor ruse spre noi ocupații. Politica externă rusă își fixase ca obiectiv ajungerea la strâmtorile Bosfor și Dardanele. Astfel, pentru a parcurge acest traseu și pentru a ajunge să stăpânească această cheie de intrare în Asia și Europa, teritoriul românesc era cel mai aproape. Astfel, pe parcursul secolelor XVIII-XIX, spațiul românesc devine teatrul al operațiunilor militare dintre două imperii.
Doctorul în istorie Anatol Țăranu, ex-ambasador al Republicii Moldova în Federația Rusă, a menționat că principatele românești au trecut în faza dezvoltării sale istorice prin aceleași etape prin care au trecut toate statele europene. „În perioada feudală aici a existat o fragmentare din punct de vedere politic a spațiului românesc. Aici au existat mai multe formațiuni – Principatul Moldovei, Principatul Munteniei sau Țara Românească. Transilvania se constituise într-o formulă sub oblăduirea Imperiului de la Viena”, explică istoricul.
Potrivit lui, problema acestor principate a constat în faptul că ele erau într-un loc, care din punct de vedere geografic, poate fi numit blestemul acestui teritoriu. Încă din timpurile îndepărtate ale istoriei, acest teritoriu dintotdeauna a fost lovit de foarte multe intemperii. „Închipuiți-vă – șuvoaiele migratoare care veneau din stepele Asiei și se îndreptau spre Balcani, spre Europa, se ciocneau de Carpați și unica posibilitate ca să treacă mai departe era să intre în acest culoar îngust, între Marea Neagră și Carpați”, a spus Anatol Țăranu.
În opinia sa, prin aceasta se explică faptul că în acest teritoriu, pe parcursul secolelor nu s-a constituit o cultură materială care ar fi fost comparabilă, spre exemplu, cu Europa Occidentală. unde în epoca feudalismului au crescut orașe, construcții mari. „Uitați-vă la orașele germane, orașele franceze, în stilul gotic și tot așa. Aici, această manifestare a vieții culturale nu a avut loc din simplul motiv că nimic temeinic nu puteai construi. Totul era maturat de aceste șuvoaie migratoare. Cu timpul, când au început să se consolideze principatele românești, aici s-a încercat să se constituie o cultură originală, caracteristică pentru acest spațiu, pentru acest popor, dar iarăși în condițiile în care nu exista un stat mare care putea să se apere de intemperiile din exterior”, a menționat fostul ambasador.
Potrivit lui Anatol Țăranu, constituirea marilor imperii, inclusiv cel al otomanilor, a dus la ceea că Principatele românești au nimerit la hotarul acestor mari confruntări. „În fond, este un miracol că românii au supraviețuit în acest teritoriu și au fost capabili să se păstreze ca o entitate culturală care mai apoi a dat naștere unui stat care se numește România”, a mai spus doctorul în istorie.
Dezbaterea la tema „Soarta periferiilor imperiilor. Quo vadis, Moldova?” este ediția a 7-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.