Snegur şi echipa sa nu erau pregătiţi să preia conducerea ţării, JURNALE DE CAMPANIE

[Articol din ciclul „20 de ani de la începutul războiului. Când va fi pace?” ] Generalul în rezervă Nicolae Petrica este ex-comandant al capului de pod Cocieri din timpul războiului de pe Nistru, iar în prezent deţine funcţia de şef al catedrei militare a Universităţii Tehnice din Moldova. Un timp a deţinut funcţia de şef al Marelui Stat Major al Armatei Naţionale. Când a început războiul de pe Nistru, avea 47 de ani şi îşi făcea serviciul militar la şcoala de tanchişti din oraşul Circik, Uzbekistan. Despre evenimentele de atunci a povestit cu durere, dar a menţionat că acest examen i-a călit caracterul. [Abia întors acasă, imediat a fost trimis pe câmpul de luptă] „Eram la şcoala de tanchişti în Uzbekistan, când mi-a sunat, pe atunci colonelul Bubulici, care mi-a spus că „ţara arde”, după care, mi-a făcut o invitaţie şi eu am plecat singur, fără soţie şi cei 2 copii. Ei au aflat abia mai târziu, de la televizor că eram pe câmpul de luptă în Moldova. Soţia a lucrat într-un spital militar, ştie să tragă din armă, iar copiii au studii militare, aşa că au reacţionat calm la toate astea”, a menţionat Nicolae Petrica. În Moldova a fost numit comandant al capului de pod Cocieri, atunci încercându-l emoţii contradictorii, pentru că trebuia să dea comanda de foc împotriva propriului popor. „Asta desigur era foarte greu, însă a doua zi ne-au atacat forţele armatei a 14-a a Federaţiei Ruse cu gardiştii şi noi trebuia să respingem atacul. Am distrus tehnica blindată, au rămas cadavre şi noi le-am propus să ia cadavrele, însă peste o zi ei ne-au atacat din nou, mai crâncen. Atunci am respins din nou atacul, dar am pierdut un ofiţer, Ion Iuraşcu”, îşi aminteşte Nicolae Petrica. [Transnistrenii au acceptat compromisul, dar ai noştri nu] Fostul comandant a mai povestit că pentru încetarea focului de armă, a luat legătura cu partea inamică şi au discutat referitor la găsirea unui compromis. „Ne-am întâlnit şi am semnat o hotărâre, care prevedea că: Moldova este unită şi nu există vreun fel de Transnistrie; să fie încetat focul de arme imediat; regiunea transnistreană să poată avea autonomie economică; să fie scoasă tehnica de luptă şi garantată liniştea. Această declaraţie a fost trimisă lui Smirnov, Mărăcuţă şi Caraman (liderii de pe atunci ai regimului separatist - n-r-), precum şi lui Snegur şi Guvernului de la Cişinău. Din partea transnistreană au acţionat, însă din partea noastră nu a fost luată vreo măsură şi nu s-a dat niciun ordin”, mai spune Nicolae Petrica. [Noi vărsam sânge, dar la Chişinău se cânta muzică şi era sărbătoare] „După 17 mai 1992, armata nou formată a preluat oficial conducerea războiului. Au fost create 3 platouri şi a apărut artileria, care era împrumutată din România. Mai aveam şi muniţii de pe timpul sovietic dar nici acelea nu erau de ajuns. Ca să puteţi face o comparaţie: inamicul arunca în jur de 180 de obuze pe zi şi noi - vreo 15, maxim 30 de obuze. Cel mai deranjant era faptul că noi vărsam sânge pe câmpul de luptă, dar la Chişinău se cânta muzică şi era sărbătoare. Un singur deputat a fost la noi pe poziţii, Vasile Zgardan, alţii au venit când deja era linişte, iar majoritatea deputaţilor nici nu s-au arătat”, s-a indignat fostul comandant. [Disciplina militară şi un pahar cu vin – iată modul de motivare a tinerilor] Potrivit lui Nicolae Petrica, tinerii erau motivaţi prin disciplină militară, însă uneori, pentru curaj era nevoie şi de un pahar cu vin. „Ei ştiau că orice zi putea fi ultima, dar noi îi motivam prin disciplină la posturi. Evident, mulţi tineri erau înflăcăraţi şi neascultători, dar războiul este o artă, aici trebuie să fie doar disciplină. Deciziile le ia comandantul, dar ceilalţi trebuie să gândească cum să facă mai bine, ca să le îndeplinească. Mai ales dacă le dai 2 pahare de vin, ei ajung şi până la Moscova. Însă noi întotdeauna am menţinut regula”, susţine fostul comandant. Potrivit celor expuse de el, militarii nu duceau lipsă de produse alimentare sau medicamente, de asta având grijă deputatul de pe atunci Valeriu Matei. Li se aduceau haine, încălţămite, produse alimentare şi combustibil. [Conducerea proastă şi preşedintele fără experienţă a costat tragedia poporului] Nicolae Petrica susţine că a fost o greşeală, atunci când unii doreau mai repede să vină la putere, dar erau nepregătiţi pentru asta. În acest sens, mulţi oameni de rând au fost folosiţi în agonia evenimentelor de proclamare a independenţei. „Când au venit la putere, deputaţii nu erau pregătiţi pentru ce urma. Nu ştiau ce trebuie de făcut şi nu aveau un plan de lucru. În urma destrămării URSS, ruşii au pierdut multe teritorii şi evident că încercau să le păstreze pe cele, pe care le puteau păstra, inclusiv cel din Transnistria, pe care îl vor păstra tot timpul. Ei au nevoie de o bază militară aici. Rusia nu îşi va scoate niciodată trupele armate de pe teritoriul Transnistriei. În general, avem două mari puteri în lume, America şi Rusia, care niciodată nu se vor astâmpăra şi vor continua să fie foarte active în acest sens”, afirmă fostul comandant. Potrivit lui, chiar dacă SUA îşi ţine trupele armate pe alte teritorii, ei plătesc arenda acestora. „Exact aşa trebuie să procedăm şi în cazul Transnistriei. Ruşii au acolo bază militară, respectiv trebuie să-i impunem să plătească pentru asta, sau poate să ne dea gaze fără bani, sau ceva mai ieftin”, mai spune generalu. „Tragedia poporului a avut loc din pricina conducerii proaste. N-a fost pregătit Mircea Snegur să devină preşedinte. Şi nici unire în Parlament nu a fost. La fel şi Guvernul nu a fost gata de activitate în acest război. Dar nu se poate ca poporul să fie distrus!”, insistă Nicolae Petrica. El afirmă că războiul civil este cel mai blestemat lucru, ce poate exista. „Orice război este blestem, dar cel civil este blestem la pătrat, deoarece se omoară frate pe frate. Atunci la Cocieri, se întâlneau rudele din părţi oponente şi plângeau că sunt nevoiţi să tragă din arme, din cauză că au primit asemenea ordin. Oamenii erau folosiţi şi nu au vină, dar conducătorii insistau ca ei să împuşte”, spune fostul comandant. [Nu trebuia să se grăbească cu declaraţia suveranităţii !] Părerea lui Nicolae Petrica este că autorităţile nu trebuia să se grăbească cu declaraţia suveranităţii, ci întâi să urmărească atent acţiunile fostului lider sovietic Mihail Gorbaciov, care de fapt au dus la destrămarea URSS. „Noi ne-am condus de exemplul ţărilor Baltice, însă ele erau teritorial în Uniunea Sovietică, dar cu gândul erau demult în Occident. Noi nu trebuia să ne conducem după ele, deoarece acolo erau şi forţe armate mai puţine. Ai noştri au făcut tot asta într-un mod foarte zgomotos, ţipau că nu le trebuie armată, că nu le trebuie nimic, dar mai multe au pierdut, iar în frunte au venit oameni, care nu ştiau ce trebuie să facă. Odată cu alungarea ruşilor, din sate au plecat şi maşinile, tractoarele, timp de o singură noapte toate acestea au dispărut”, a spus cu regret el. „De aceea spun că nu erau pregătiţi pentru asemenea acţiuni. Dacă nu se grăbeau să-i alunge pe ruşi, ci se gândeau cum să-i şmecherească şi ar fi folosit toate acele canale importante, am fi avut mai multe posibilităţi acum. Nu erau liderii care trebuia să fie şi acum suportăm consecinţele”, afirmă Nicolae Petrica. Actualul şef de catedră militară a Universităţii Tehnice din Moldova susţine că şi în prezent îi învaţă pe studenţii săi să nu-şi rezolve problemele cu sângele poporului, iar dacă nu-i duce capul să facă vreun lucru bine, să facă un pas la o parte, ca să vină altcineva să facă acel lucru mai bine. [Cristina Vlah, Info-Prim Neo]