Situaţia actuală e trasă la indigo cu cea din 1998, Ion Neagu

[Ştire Info-Prim Neo din ciclul „Moldova-20! Încotro?”] [Fiecare din cei 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova îşi are însemnele sale şi rolul său în ceea ce s-a întâmplat în această perioadă şi, fără îndoială, în ceea ce are să i se întâmple ţării şi oamenilor ei în viitor. Solicitaţi de Info-Prim Neo, politicieni, analişti, experţi şi personalităţi în diferite domenii apreciază atât principalele evenimente derulate într-un anume an, cât şi impactul lor asupra ţării în ansamblu.] [ANUL 1998 în viziunea lui Ion Neagu, ex-deputat în Parlamentul Republicii Moldova] • [22 martie] – Au avut loc alegeri parlamentare. • [1 iulie] – Intră în vigoare Acordul cu privire la parteneriat şi colaborare între Uniunea Europeană şi Republica Moldova. • [29 iulie] – A fost adoptat Codul Transportului Auto. • [6 noiembrie] – A fost adoptată Legea privind administraţia publică locală. • [12 noiembrie] – A fost adoptată Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova. [Ex-deputatul, Ion Neagu,] este de părere că anul 1998 a fost marcat, în primul rând, de alegerile parlamentare din primăvară, care au pus capăt guvernării agrarienilor. „Atunci s-a ivit luminiţa de la capătul tunelului pentru Republica Moldova, atunci au apărut primele posibilităţi de după 1994, când democraţii au fost înfrânţi în alegerile parlamentare, pentru a merge cu încredere pe calea democraţiei, a reformelor şi în final a integrării europene. Atunci forţele democratice s-au unit sau nu s-au mai ciomăgit aşa cum s-au ciomăgit de obicei în campaniile electorale, s-a reuşit un scor electoral bun”, a declarat Ion Neagu. Potrivit politicianului, aceste forţe politice erau foarte diferite. În componenţă lor puteai găsi unionişti gata să voteze unirea cu România şi oameni cu viziuni pro-ruseşti. Fiind atât de pestriţă această alianţă, trebuia de găsit numitorul comun. „Numitorul comun s-a găsit dând la o parte punctele care ne despărţeau. Într-un final s-a ajuns la un acord de constituire care era acceptabil pentru toate părţile”, a menţionat Ion Neagu. În opinia sa, istoria se repetă. Dacă sunt suprapuse evenimentele de la 1998 cu evenimentele de la sfârşitul anului 2010 şi cele prezente, parcă sunt trase la indigo. „În 1998 Dumitru Diacov, care era preşedintele Mişcării pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă, şantaja celelalte două componente - Partidul Forţelor Democratice şi Convenţia Democratică - ne şantaja că va merge în alianţă cu acei care-i vor oferi funcţia de preşedinte al Parlamentului, iar Petru Lucinschi nu dorea constituirea Alianţei pentru Democraţie şi Reformă (ADR), ci dorea constituirea unei alianţe între comunişti şi Mişcarea pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă, părintele fondator al căreia era”, a mai spus Ion Neagu. „Din toţi cei 61 de deputaţi (care urmau să formeze ADR - n.r.), cel care putea pretinde la funcţia de preşedinte al Parlamentului era Mircea Snegur, fiind ex-preşedinte al Republicii Moldova şi cred că ar fi fost un preşedinte bun. Dar pentru a constitui alianţa şi pentru a merge pe calea propusă de democratizare, de reformare a economiei şi de integrare europeană, Mircea Snegur a dat dovadă de multă înţelepciune şi a fost acceptată condiţia pusă de Diacov ca el să fie preşedinte al Parlamentului. I s-a dat şi lui Lucinschi partea lui, aceea de nu fi schimbat premierul. Ion Ciubuc, care fusese numit premier la începutul anului 1997, a fost numit premier şi în 1998, prin decretul lui Lucinschi şi, astfel, Guvernul ADR s-a numit Ciubuc 2”, a menţionat Ion Neagu. Potrivit lui Ion Neagu, după etapa de constituire au început problemele în interiorul alianţei, deoarece Dumitru Diacov întotdeauna balansa între poziţia comuniştilor şi cea a democraţilor şi atunci când îi convenea vota ba cu unii, ba cu alţii. De la bun început s-a văzut o ruptură între cele două componente: componenţa ce venea din partea Mişcării pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă şi ceilalţi, care cu mici excepţii erau mai ataşaţi valorilor naţionale. Treptat, alianţa a început să se clatine. Ion Neagu spune că alte motive de scindare a alianţei au fost reformele promovate. Fusese încheiat un acord cu FMI, iar Ion Sturza, care era ministrul economiei şi prim-vicepremier, a acceptat nişte condiţii cu totul nepopulare, deşi Republica Moldova se afla într-o situaţie economică catastrofală. „Oamenii nu primeau salarii, se întârziau luni întregi şi, desigur, se căutau modalităţi de a ieşi din situaţie, însă nu întotdeauna căile găsite erau şi corecte. S-au închis spitale de circumscripţie, şcoli unde numărul de elevi era mic, lucru care se întâmplă şi astăzi. Comuniştii au profitat de acestă situaţie şi pândeau la tot pasul această alianţă, o taxau, bineînţeles, cum este în stilul lor, foloseau problemele sociale care prindeau la cetăţeni. Foarte mult a costat ADR-ul şi faptul că printre reformele iniţiate atunci a fost şi majorarea vârstei de ieşire la pensie, care, deşi se majora anual doar cu jumătate de an, cetăţenii vedeau înainte doar cifra 60 şi 65, ceea ce le-a jucat festa democraţilor la alegerile din 2001”, a mai spus Ion Neagu. Ion Neagu subliniază că nu numai comuniştii au speculat efectele reformelor începute, ci şi PPCD. Formaţiunea cerea ca reducerile de cheltuieli să fie făcute de la conducerea de vârf. Ura care apăruse între componentele alianţei le-a întunecat minţile şi nu mai vedeau pericolul comunist care le sufla în ceafă, iar Vladimir Voronin, aşa cum e în prezent foarte hotărât şi în acelaşi timp şiret, atunci era încă mai tânăr şi el a ştiut foarte bine să joace pe divergenţele ADR, cum de altfel face şi acum cu AIE. PCRM şi Pentru Lucinschi au fost tovarăşi de drum numai până la un anumit punct, până când s-a reuşit debarcarea Guvernului Sturza şi instalarea Guvernului Braghiş, iar apoi Vladimir Voronin şi-a urmat interesul lui. Până la urmă, o componentă a ADR, PPCD, a votat împreună cu PCRM demiterea Guvernului Sturza, respectiv, distrugerea alianţei democratice de la guvernare. „Acelaşi pericol îi paşte şi pe cei din AIE, dacă nu o să le vină minţile la cap şi acum în perioada concediilor nu o să-şi dea seama în ce capcană îi împing comuniştii. Acum, dacă Voronin te bate pe umăr şi te laudă, trebuie să te gândeşti cu ce ai greşit de a ajuns ca Voronin să te laude”, a menţionat Ion Neagu. Un alt eveniment pe care Ion Neagu l-a menţionat şi care, potrivit lui, a fost apogeul promovării reformelor, a fost adoptarea legilor ce ţin de administraţia publică şi reforma administrativ teritorială. „În 1991 a fost adoptată Legea cu privire la bazele autoadministrării publice locale, la care am contribuit şi eu. Atunci pentru prima dată în Republica Moldova a început să se vorbească despre judeţe şi prefect. Abia în noiembrie 1998 a fost adoptată legea respectivă şi Republica Moldova a fost împărţită în 10 judeţe şi s-au pus bazele unei noi administraţii locale, dar şi aceasta a fost speculată deoarece reforma nu a fost dusă la capăt, iar în 2003 comuniştii au lichidat judeţele şi s-a revenit la 32 de raioane. Comparaţi un judeţ de atunci cu un raion de acum. Era o putere mai mare de autoadministrare”, a subliniat Ion Neagu. Ion Neagu a mai spus că anul 1998 a fost o speranţă care s-a transformat într-o iluzie, pentru că victoria forţelor democratice putea fi valorificată şi atunci Republica Moldova ar fi uitat pentru totdeauna de forţele comuniste. Dar, din cauza divergentelor care au apărut în sânul alianţei, în 2001comuniştii au venit victorios la putere şi au aruncat Republica Moldova în urmă cu 10 ani. „Republica Moldova avea şi are un viitor european, dar au fost rătăcite căile. Imediat după victoria din 1998 am rătăcit cărările şi le-am regăsit abia în 2009. Noi mergeam mână în mână cu ţările baltice şi numai din cauza politicii şovăielnice a celor care conduceau Republica Moldova şi trădările care au fost pe parcurs ne-au despărţit de ţările baltice şi am pornit pe o cale de mijloc, o calea moldovenească, care nu a fost înţeleasă mult timp”, a mai subliniat Ion Neagu. Acesta crede că iniţial liderii AIE au fost ghidaţi de gânduri bune: de a scoate Republica Moldova de sub guvernarea comunistă şi a o orienta pe calea integrării europene, însă pe parcurs, ca şi în 1998, divergenţele au devenit atât de mari că scopul iniţial a fost uitat şi în prim-plan au ieşit divergentele şi interesele. {Ion Neagu este inginer-hidrotehnician la Agenţia „Apele Moldovei”. Cariera politică a început-o în Partidul Comunist şi a făcut şi Şcoala Superioară de Partid, lucru pe care nu-l ascunde. În perioada 1988-1989, a îmbrăţişat ideile Frontului Popular. În perioada 1990 a fost ales deputat în Parlament, apoi a fost reales în legislaturile 1994-1998, 1998-2001. În 2001, fiind secretar general al PPCD se retrage din Parlament, ca mai apoi să revină în 2005 în funcţia de deputat, până în 2009. Este unul dintre fondatorii Mişcării Acţiunea Europeană (MAE), în perioada 2008-2010 este ales prim-vicepreşedinte al MAE. În octombrie 2010 a fost ales secretar general al MAE. După ce MAE şi PL au fuzionat, în 2011, a trecut în rândurile liberalilor, dar se ţine deoparte de scena politică.} [Dumitriţa Ciuvaga, Info-Prim Neo]