Potrivit autorilor unui nou articol Sic!, cazul celor șapte cetățeni turci, reținuți de SIS în dimineața zilei de 6 septembrie și ajunși în închisori turcești a doua zi, a scos în vileag nu doar lipsa de scrupule ale autorităților atunci când își execută agenda (politică și/sau nu numai), dar și incapacitatea acestora de a-și asuma responsabilitatea sau de a comunica cu publicul pe marginea unui subiect care e foarte important din ambele optici: fie că vorbim de încălcarea gravă a drepturilor omului, fie că e vorba de securitatea națională, după cum pretind autoritățile.
„Președintele, prim-ministrul, speakerul, șefii instituțiilor fie se bâlbâie, fie recurg la manipulări, fie ascund informații, fie de-a dreptul mint. În orice caz, răspunsurile la cele mai importante întrebări despre acest caz lipsesc: cum e posibil ca Republica Moldova să răpească și să predea oameni unui regim cunoscut ca fiind certat cu drepturile omului? Ce legătură există între acest caz și prietenia crescândă dintre Chișinău și Ankara? Dacă tot ai noștri vorbesc despre indezirabilitatea celor șapte pe teritoriul Moldovei, de ce se dovedește că aceștia sunt foarte „dezirabili” de autoritățile turcești, care se laudă cu succesul serviciilor lor secrete în acest caz?”, se întreabă autorii articolului, citați de IPN.
În articol se menționează că, deși evenimentul a stârnit acuze grave la adresa instituțiilor statului responsabile de securitate, președintele Igor Dodon, garantul suveranității Republicii Moldova și președintele Consiliului Suprem de Securitate, în prima sa reacție, pe Facebook, s-a rezumat în a acuza presa de duble standarde. Acesta a reflectat că „au fost expulzări mai urâte, pe criterii strict politice”, aducând exemplul diplomaților ruși, expulzați, cică, la solicitarea Londrei. Dodon a mai spus că atunci guvernarea „a executat cerința occidentalilor, iar presa a tăcut sau a aplaudat”. Ulterior, un consilier al președintelui a anunțat că șeful statului a cerut, „în regim de urgență”, informații concludente de la SIS cu privire la expulzarea celor șapte.
Prima reacție a premierului Pavel Filip, de asemenea, a fost departe de grija pentru oamenii răpiți. Aceasta a fost de a solicita Ministerului Educației să asigure „desfășurarea în continuare a procesului de studii în liceul privat, în care activau cei șapte cetățeni turci” și de a solicita informații suplimentare în legătură cu acest caz de la SIS.
Ca președinte al legislativului, adică al organului căruia i se subordonează SIS-ul, Andrian Candu s-a făcut și el auzit încă în ziua de 6 septembrie, când a cerut Comisiei pentru securitate să organizeze audieri a șefului SIS. Publicul a intrat în weekend cu așteptări. Sâmbătă, după ședința comisiei, rezultatele au fost „comunicate” chiar de Candu. El s-a referit nu la un subiect, ci la trei punând în aceeași oală soarta celor șapte oameni răpiți și transmiși unui stat străin, procesul educațional la „Orizont” (iarăși) și „proteste și amenințări a serviciului nostru diplomatic în alte state”.
„Este aproape incredibil că președintele parlamentului se face că plouă, atunci când literalmente toată lumea știe despre eforturile regimului din Ankara de a persecuta Guleniștii din diasporă. De la Malaysia la Georgia, și de la Mongolia la Kosovo administratori școlari și profesori sunt răpiți sau arestați și apoi transmiși regimului turc aproape după același șablon. Doar reacțiile autorităților diferă. Dacă mongolii își permit să elibereze un profesor răpit de serviciile turcești și să forțeze un avion turcesc trimis după acel profesor să aterizeze, atunci înalții demnitari moldoveni povestesc despre dosare care demult au împlinit majoratul”, se menționează în articolul Sic!.
Autorii mai spun că în lumea democrațiilor constituționale un guvern nu permite și nu ajută agenților străini să se răfuiască cu cetățenii „indezirabili” de pe teritoriul său. E o chestiune legată de suveranitate, care e un fel de obraz al statelor. Atunci când guvernul încalcă aceste reguli de bază, acesta ar trebui cel puțin să poată explica cetățenilor ce s-a întâmplat – trebuie să urmeze demisii, sancțiuni și garanții că așa ceva nu se va repeta.
Articolul integral poate fi citit aici.
