Serge Mangole, congolezul cu inimă de moldovean

{Material Info-Prim Neo din ciclul „Independenţi de 21 de ani. Vin noii Moldoveni”?!, cu Serge Mangole,originar din Republica Democratică Congo, care a ales să studieze şi să locuiască în Republica Moldova. În prezent este profesor de informatică şi educaţie fizică la Liceul Teoretic „ Alexandru Agapie” din satul Pepeni, raionul Sângerei. RELUARE din 22 august} Serge Mangole a venit în Republica Moldova în anul 2004 să studieze la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, la Facultatea de Inginerie şi Informatică. Trei ani mai târziu a absolvit cu brio ciclul licenţă, iar apoi a reuşit şi la masterat. A plecat din ţara natală din cauza conflictelor armate continue. A avut de gând să se întoarcă, dar nu a fost să fie. „Am venit în Moldova cu gândul să-mi fac studiile şi după absolvirea acestora să mă întorc în Congo, dar situaţia din ţara mea nu s-a schimbat, ci dimpotrivă, s-a înrăutăţit şi am hotărât să rămân aici”. Întrebat dacă moldovenii au ceva în comun cu oamenii din ţara sa, Serge Mangole spune că în Africa se vorbeşte despre solidaritatea africană, unde un vecin îţi este ca un frate. Poţi să te duci la un prieten la miezul nopţii fără să-l superi că îl deranjezi. Oamenii de acolo trăiesc ca într-o familie mare, lucru întâlnit şi în Moldova. „Ospitalitatea caracteristică popoarelor noastre este un lucru rar întâlnit în Europa. Am fost în Franţa şi acolo oamenii nici măcar nu-şi cunosc vecinii de scară sau de bloc. Nu ştiu cine locuieşte deasupra sau chiar peste perete”. Diferenţa o fac doar obiceiurile, spune congolezul. Până şi gândirea, şi comportamentul este acelaşi, iar oamenii de la sate sunt mai solidari comparativ cu cei de la oraş, lucru caracteristic şi pentru Africa. Chiar dacă ne despart mii de kilometri, până şi problemele oamenilor de rând sunt aceleaşi, spune Serge Mangole. În Africa, ca şi în Moldova, politicienii promit multe lucruri în perioada electorală, iar când ajung sus, uită de cele promise. Populaţia se plânge de sărăcie, pensii şi salarii mici, în acelaşi timp conducătorii o duc destul de bine. Ceea ce deosebeşte oarecum ţările noastre, spune congolezul, este faptul că despre Moldova se spune mereu că este o ţară săracă, dar Congo este o ţară bogată, cu imense cantităţi de aur, cupru, cobalt, însă oamenii de rând nu profită de aceasta, doar persoanele de la conducere şi familiile lor o fac. Despre învăţământ pedagogul spune că instituţiile din Moldova sunt foarte bine dotate cu material didactic, infrastructură. În Africa, fiind un continent cu extreme, întâlnești pe alocuri localităţi foarte bogate şi altele foarte sărace. Totuşi, taxele la învăţământul universitar în Moldova sunt mai mari decât în Congo. „În Moldova este un regulament pe care îl primim în fiecare an de la Ministerul Educaţiei, unde se spune că nu avem voie să agresăm copiii şi consider că este firesc, pentru că nimeni nu are voie să agreseze un copil, nu ai voie nici să strigi sau să-l tragi de ureche, lucru care la noi, în Congo, se mai întâlneşte în şcoli. În Africa profesorii mai trag de urechi copiii sau chiar le mai dau o palmă, considerând că astfel copilul va înţelege mai bine. Ştiu că nu este bine acest lucru, dar am crescut şi am învăţat în astfel de sistem”. Când a absolvit şcoala în localitatea sa, în anul 2001, nu ştia nimic despre informatică sau calculatoare. Profesorul se bucură că în Moldova copiii au calculatoare şi biblioteca aproape, nu este nevoie să cutreiere tot oraşul în căutarea unei cărţi, ceea ce este încă specific şcolilor din Congo. Serge Mangole aşteaptă să primească cetăţenia Republicii Moldova, după ce a susţinut toate examenele necesare. Bărbatul spune că decizia îi aparţine şi că nu a fost obligat de careva împrejurări. Acum are un loc de muncă, care îi aduce multă bucurie. A avut şi vremuri anevoioase în Republica Moldova. Îşi aminteşte că a primit cu mare greu protecţia umanitară oferită cetăţenilor străini. A fost nevoie să bată de nenumărate ori la uşile Curţii de Apel, împreună cu un avocat care s-a oferit să îl ajute. Aceasta în timp ce foarte mulţi cetăţeni străini, care nici măcar nu cunosc limba şi nimic despre ţara în care locuiesc, au primit foarte uşor ajutor umanitar. Părinţii i-au fost singurul sprijin pe parcursul anilor de studenţie. Acum, pe lângă salariul de profesor, mai primeşte ocazional ajutor umanitar din partea unei organizaţii obşteşti. A reuşit să înveţe limba română în doar două luni şi jumătate, în cadrul orelor de limbă română la facultate, pe care toţi studenţii străini le urmează obligatoriu în primul an universitar pregătitor. Faptul că a locuit la cămin cu studenţi moldoveni l-a ajutat să deprindă limba mai repede. La liceul din Pepeni a ajuns printr-o întâmplare.„În perioada studenţiei veneam la nişte prieteni în Pepeni, unde jucam fotbal pentru echipa din sat. Aici îmi petreceam zilele de odihnă şi verile la prietenii din sat. După absolvirea masteratului, am început să-mi caut un loc de muncă la Chişinău, dar fără succes. Astfel, într-un week-end, pe când am venit să joc fotbal, am vorbit cu directorul liceului din sat, care mi-a propus un loc de muncă. Am acceptat oferta şi deja de 3 ani lucrez la liceu”. Serge Mangole povesteşte cu nostalgie despre familia sa, despre cei 3 fraţi şi cele 3 surori pe care i-a lăsat în Congo. I-ar aduce cu mare plăcere în Moldova, dacă ar avea bani. Acum tot ce îşi permite este să comunice cu cei dragi prin intermediul reţelelor de socializare şi la telefon. Acum îşi face o casă la Pepeni şi nu vede motive pentru care s-ar întoarce în Congo. „Rădăcinile mele pleacă de acolo, mi-e dor de-ai mei ca fiecărui om, însă acum mă simt mult mai bine în Moldova. Dacă m-aş întoarce în Congo, nu ştiu dacă aş putea trăi acolo”. [Alina Marin, Info-Prim Neo ] ****** {Agenţia de presă Info-Prim Neo a folosit pentru prima dată sintagma „Vin noii moldoveni” în vara anului 2010, de asemenea, cu ocazia aniversării Independenţei. Ni s-a părut potrivit să atribuim acest calificativ unei categorii de persoane de care Republica Moldova şi-ar putea lega speranţele de viitor. Echipa Info-Prim Neo crede că Republica Moldova are şanse de dezvoltare adecvată doar în cazul în care în societate se va acumula o masă critică de oameni noi. Nu ne-am referit în mod obligator doar la oamenii tineri şi doar la moldoveni ca etnie. Din „noii moldoveni” vor face parte toţi care îşi pot însuşi viziuni şi experienţe noi, voinţă şi mentalitate nouă, toţi cei cărora le pasă - de sine, de familie şi de ţară. Este adevărat că în sintagma „Vin noii moldoveni” Agenţia a găsit loc şi pentru semnul exclamării (!), al speranţei, dar şi pentru semnul întrebării (?), al grijii de a nu speria norocul. } [Info-Prim Neo ]