Securitatea energetică, între Rusia şi Ucraina. Comentariu economic Info-Prim Neo

O eventuală preluare a activelor energetice din Republica Moldova (CET-1 şi CET-2 din Chişinău, şi CET-nord din Bălţi) de către concernul rus Gazprom ar slăbi şi mai mult securitatea energetică a acesteia. Economia moldovenească este dependentă de asigurarea unei aprovizionări cu energie – atât din punct de vedere al cantităţilor garantate, cât şi al unor preţuri stabile. În ultimii ani ea s-a aflat în faţa unor sistări a gazelor sau a curentului electric. În iulie 2007, Ucraina a stopat în mod oficial livrările de energie electrică către Moldova, iar la sfârşitul anilor ’90 concernul rus Gazprom a întrerupt pentru câteva zile livrările de gaze. Monopolul rusesc pe linia livrărilor de gaze, dar şi cel ucrainean de unde vine peste 70 la sută din energia electrică au şantajat nu odată autorităţile moldovene cu majorarea preţurilor sau sistarea exporturilor. Securitatea energetică a Republicii Moldova se află, de fapt, între Federaţia Rusă şi Ucraina. Cu atât mai vulnerabilă este economica moldovenească din punct de vederea energetic, cu cât aceasta este dependentă sută la sută de importul de gaze din Federaţia Rusă, îşi acoperă 70-72 la sută din necesarul de energie electrică prin importuri din Ucraina. Şi pe segmentul combustibililor situaţia este la fel, în 2007 circa 64 la sută din necesarul de păcură a fost importat din Ucraina, 77 la sută din benzină a fost adusă din România, iar 66 la sută de cărbune din Ucraina. Recentul ultimatum pus companiilor termoenergetice de către compania moldo-rusă MoldovaGaz, în care Gazprom deţine un pachet de 50 la sută de acţiuni, a accentuat şi mai mult vulnerabilitatea energetică a Republicii Moldova. MoldovaGaz a avertizat că va proceda la „limitări de livrare a gazelor naturale, până la sistarea definitivă a livrărilor" către centralele electrice cu termoficare nr. 1 şi nr. 2 din Chişinău şi societatea Termocom în cazul în care acestea nu vor achita datoriile ce se ridică la 1 miliard 362 milioane 257 mii lei, peste 850 milioane dintre care le datorează Centrala Electrică cu termificare nr. 2 din Chişinău. Doar după încheierea unui fragil memorandum, impus de Guvern, s-a amânat punerea în aplicare a acestui avertisment. Deşi, pare a fi cu totul surprinzătoare declaraţia MoldovaGaz precum că Gazprom-ul a solicitat asigurarea „disciplinei vizând efectuarea plăţilor pentru livrările curente de gaze" în situaţia în care autorităţile moldoveneşti au declarat de nenumărate ori că angajamentele curente de plată sunt onorate integral. Săptămâna trecută Termocom a reluat avertismentele privind o eventuală criză energetică în cazul neonorării memorandumului. În condiţiile în care datoriile pentru consumul de gaze trec peste un miliard de lei, intenţia concernului rus de a prelua centralele electrice cu termificare din Republica Moldova (deşi, pe parcursul ultimilor ani ba intenţionează să facă acest lucru, ba renunţă) pare să fie mai aproape ca oricând de a se realiza, CET-urile sunt cei mai mari datornici la plata gazelor ruse şi nu au cu ce plăti restanţele. Dacă, însă, anterior cele trei centrale erau incluse în lista întreprinderilor ce urmau să rămână în proprietatea statului şi astfel CET-urile nu puteau fi privatizate, acum Guvernul doreşte să vândă tot ce este, după acesta, prost gestionat. Mai mulţi experţi, se întreabă: poate CET-urile nu mai au o importanţă strategică pentru guvernare şi dacă nu au de ce nu au? Cum va fi asigurată securitatea energetică în cazul în care aceeaşi companie ar monopoliza şi sectorul energie electrică, după ce deţine controlul asupra asigurării cu gaze? În mai 2007, s-a declarat în Parlament că CET-urile au fost incluse în lista întreprinderilor nepasibile de privatizare pentru că au “o importanţă strategică pentru Republica Moldova”. Cert este, însă, că nici companiile, dar nici Guvernul nu are bani pentru a moderniza şi extinde capacitatea centralelor electrice cu termificare, care sunt întreprinderi de stat. Experţii se mai întreabă: de ce abia acum a fost abordată public şi categoric problema restanţelor de plată, dacă doar a zecea parte din datoriile CET-ului şi Termocom-ului faţă de MoldovaGaz constituie neplăţile curente, restul fiind acumulate în anii precedenţi? Să fie vorba de un joc menit să pregătească opinia publică pentru privatizarea acestora, contra datorii, de către agenţi economici ruşi? În ultimi zece ani, au fost adoptate trei Strategii energetice ale Republicii Moldova, însă rezultatele au fost mai mult decât lamentabile, în condiţiile în care aceste strategii nu au avut acoperire financiară, iar obiectivele privind construirea unor noi capacităţi şi reabilitarea tehnică a centralelor electrice cu termificare şi majorarea capacităţilor acestora nu au fost atinse. Proiectele anunţate, unele dintre care chiar au fost aprobate de Guvern, dintr-un motiv sau altul nu au fost începute, nemaivorbind despre realizarea lor. Obiectivul de a asigura din resurse proprii 80 la sută din consumul intern de energie electrică a rămas o goală intenţie. Acum câţiva ani, un studiu internaţional privind securitatea energetică a ţărilor din Estul şi Sud-Estul Europei arăta că Republica Moldova se află în cea mai proastă situaţie şi că în viitorul apropiat nu are şanse ca să schimbe situaţia. Previziunile autorilor studiului, din păcate, se confirmă, situaţia nu se schimbă.