Se împlinesc 65 de ani de la prima deportare în masă a moldovenilor de către regimul comunist sovietic

La 13 iunie, se împlinesc 65 de ani de la prima deportare în masă a moldovenilor organizat de regimul comunist. Cu prilejul tristei aniversări, la 13 iunie, ora 10.00, în scuarul Gării Feroviare, la piatra care de mulţi ani ţine locul unui monument al victimelor comunismului, va avea loc un miting de comemorare. Martorii acelor evenimente susţin că prin calvarul deportărilor au trecut zeci de mii de familii de primari, preoţi, profesori, medici şi, pur şi simplu, gospodari. Copii, femei gravide, bătrâni, bolnavi erau aruncaţi în vagoane şi duşi în Siberia şi Kazahstan. Marea majoritate dintre cei afectaţi de primul mare val de deportări nu a mai revenit vreodată la locul de baştină, lăsându-şi osemintele în pământ străin. Valul de represiuni în Moldova sovietică a continuat cu alte sute de mii de oameni nevinovaţi care au fost arestaţi, ucişi sau deportaţi în Siberia şi Kazahstanul de Nord, precum şi dincolo de Cercul Polar, unde mulţi şi-au găsit moartea. Stenograma Sesiunii Sovietului Suprem al URSS din 2 august 1940 dădea o cifră a populaţiei de 3.200.000 de locuitori ai Basarabiei. Aceleaşi statistici oficiale indicau, în 1950, o populaţie de doar 2.229.000 persoane. Astfel, timp de 10 ani, populaţia Moldovei a fost decimată cu circa 971.000 persoane, sau aproximativ 1/3 din populaţie. Cifra exactă a tuturor victimelor din Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţa nu se cunoaşte cu exactitate, dar se apreciază la circa 1.500.000, cam jumătate din populaţia românească a acestor ţinuturi. Comuniştii şi-au urmărit victimele chiar şi în România, unde s-au refugiat zeci de mii de basarabeni. Exact peste 10 ani de la tristele evenimente din iunie 1941, la 18 iunie 1951, Securitatea română a arestat şi deportat în Bărăgan, cu domiciliu obligatoriu, alte zeci de mii de basarabeni, bucovineni şi herţeni refugiaţi în Banat. Potrivit datelor oficiale, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 au fost ridicate şi trimise în gulaguri 13.470 de familii, însumând 22.648 de persoane, dintre care aproximativ două treimi erau femei şi copii. Mai mulţi istorici au denumit aceste evenimente „un adevărat Holocaust al românilor, organizat de regimul comunist sovietic”.