„De fapt, comportamentul președintelui Maia Sandu în domeniul reglementării transnistrene ar trebui să fie unul extrem de conservator și precaut, bazat pe formula clasică –„aveți puțintică răbdare”...”
---
Colonelului n-are cine să-i scrie?
În ultima vreme, administrația regiunii separatiste din Transnistria insistă repetat pe negocieri la nivel înalt privind principiile reglementării politice pașnice a conflictului între Republica Moldova și Republica Moldovenească Nistreană. Ultima scrisoare, adresată de liderul separatist, Vadim Krasnoselski, este datată cu mijlocul lunii august 2022. În total, în perioada noiembrie 2020 – august 2022, președintelui Republicii Moldova, i-au fost adresate opt scrisori de acest gen, la care Maia Sandu a evitat să răspundă. Acest comportament al șefului statului i-a iritat pe liderii separatiști, care acuză de lipsa capacității de negociere și acumularea problemelor nesoluționate.
În contextul menționat, întrebarea cheie este – ce vor să negocieze liderii separatiști la nivel înalt? Răspunsul la această întrebare poate fi desprins din întâlnirea, din 31 august, a lui Krsnoselscki cu ziariștii din Transnistria, în cadrul căreia s-a discutat despre deteriorarea situației politice și social-economice din regiunea separatistă pe motivul:
- ruperii relațiilor comercial-economice cu Ucraina și a lanțurilor logistice în comerțul cu Rusia, cauzate de agresiunea militară rusească;
- existenței problemelor nesoluționate în domeniul bancar-financiar din cauza cărora nu pot fi consolidate relațiile comerciale cu principalul partener comercial al Transnistriei – Uniunea Europeană (UE);
- întreruperii negocierilor privind reglementarea transnistreană în format 5+2 din cauza agresiunii unui garant și mediator în conflictul transnistrean împotriva altui garant și mediator;
- nerespectării de către Republica Moldova a peste 200 de înțelegeri negociate cu Transnistria;
- pericolului la adresa păcii și securității în regiune, pe fundalul războiului din Ucraina și a opt acte teroriste ce au avut loc în Transnistria etc.
De fapt, liderul separatist a recunoscut că este în așteptarea răspunsurilor, dar s-a pomenit în situația când nu are cine să-i scrie. El confirmă că este dreptul președintelui Maia Sandu să-i răspundă la mesaje sau să n-o facă, pe fundalul existenței unei discrepanțe de ordin ideologic. Potrivit lui Krasnoselski, Chișinăul și Tiraspolul împărtășesc ideologii diferite, care formează atitudini contrare față de eroi. În Transnistria eroii sunt cei care au apărat, iar în Moldova – cei care au atacat. Interesantă constatare. Temeinicia acesteia ar putea fi supusă testului consecvenței. De exemplu, în primul război cecen, forțele constituționale rusești au atacat, iar cecenii s-au apărat. Deci, care sunt eroii? Actualmente, în contextul războiului ruso-ucrainean, dacă liderii separatiști ar fi consecvenți, ar trebui să-i considere eroi pe ucrainenii, care-și apără țară, acceptând eventual formula de salut – Slavă Ucrainei! Eroilor Slavă! De fapt, nu are sens să se demonstreze lucruri evidente, că ideologia separatiștilor este găunoasă.
La solicitarea presei din Republica Moldova, președintele Maia Sandu s-a văzut nevoită să-și exprime totuși public atitudinea față de solicitările liderilor separatiști de a negocia la nivel înalt. Din răspunsurile domniei sale și ale altor oficiali s-au putut desprinde următoarele lucruri:
- președintele Maia Sandu nu are omologi în Transnistria cu care să negocieze la nivel înalt;
- negocierile oficiale se poartă în format 5+2, iar dialogul între Chișinău și Tiraspol pentru soluționarea diverselor probleme se desfășoară constant, cu participarea reprezentanților politici ai părților și în cadrul grupurilor de lucru, exact așa cum prevăd documentele semnate;
- Republica Moldova este interesată în reglementarea problemei transnistrene prin metode exclusiv pașnice;
- Republica Moldova respinge amenințările la adresa sa și insistă pe respectarea de către Federația Rusă a angajamentelor asumate privind retragerea prezenței militare din Transnistria în vederea reglementării transnistrene etc.
În circumstanțele menționate, insistența liderilor separatiști de a negocia la nivel înalt a fost apriori îndreptată spre obținerea unui răspuns negativ, pentru a avea pretexte de amenințări – cei care se opun negocierilor se pot confrunta cu ciocniri armate, aluzia la războiul din Ucraina. Aici e momentul potrivit să li se amintească liderilor separatiști că:
- conducerea separatistă a fost cea care timp de șase ani, în perioada 2006-2012, a blocat negocierile privind reglementarea transnistreană în format 5+2;
- după reluarea, la 18 aprilie 2012, a negocierilor în format 5+2 liderii separatiști au refuzat în mod constant să discute pe marginea celui de al treilea coș - reglementarea politică a conflictului;
- în Republica Moldova există consens politic între toate formațiunile politice reprezentate în Parlament, acesta fiind consfințit prin adoptarea legii privind statutul juridic special al localităţilor din stânga Nistrului cu votul a 100% de deputați;
- Constituția Republicii Moldova prevede în mod expres că teritoriul țării este inalienabil, iar caracterul unitar al statului poate fi modificat doar prin intermediul unui referendum constituțional, cu majoritatea voturilor cetățenilor cu drept de vot.
Evident, în astfel de circumstanțe, chemările liderilor separatiști la negocieri la nivel înalt sunt fumigene mediatice, mai cu seamă pe fundalul insistenței acestora privind adevăratul scop urmărit – aderarea Transnistriei la Rusia.
Problema omologului pentru liderul separatist
De fapt, trebuie să recunoaștem că liderii separatiști de la Tiraspol sunt, oarecum, îndreptățiți să insiste pe negocieri la nivel înalt cu președintele Republicii Moldova. Este vorba despre reflexele care li s-au format de către ex-președintele Igor Dodon. Acesta din urmă obișnuia să-l primească pe Kasnoselski la reședințele oficiale și i se adresa ca unui omolog egal, numind-ul președinte. Deci, nu este întâmplător că liderului separatist i s-au creat reflexe, care actualmente i-ar justifica pretențiile de a cere negocieri la nivel înalt și președintelui Maia Sandu.
De ce s-a întâmplat așa? Probabil, fiindcă ex-președintele Igor Dodon fusese dependent de banii Gazprom-ului pentru finanțarea Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), câte $700-800 mii lunar. Pentru acest fapt actualmente este cercetat penal. Mai mult, dependența de suportul rusesc a fost atât de mare, încât ex-președintele Dodon a ajuns să-l considere pe liderul separatist ca fiindu-i superior, după ce-i expirase mandatul. Și acest fapt s-a confirmat, când i-a cerut lui Krasnoselski permisiunea de a vizita Transnistria. În orice caz, este bine cunoscut că ex-președintele Dodon activează de mult timp în calitate de lider local al frontului imperialist rusesc, statut care i-a format reflexele menționate de omologare cu liderul separatist Krasnoselski.
Culmea este că reflexele pe bază pecuniară sunt atât de puternice, încât ex-președintele Igor Dodon insistă ca și actualul președinte, Maia Sandu, să-i urmeze exemplul în eventualele relații cu liderul separatist, răspunzându-i pozitiv la îndemnurile de a negocia la nivel înalt. Deocamdată, președintele Maia Sandu ignoră reflexele ex-președintelui Dodon și pe cele ale liderului separatist.
Lipsa omologului pentru stăpânul Transnistriei – oligarhul Victor Gușan
Mai există o problemă care o face pe președintele Maia Sandu să fie reticentă față de solicitările liderului separatist de a negocia la nivel înalt. Vorba e că ultimul nu este subiect independent în acțiunile sale. Krasnoselski este dublu dependent. Pe de o parte, este dependent de administrația de la Moscova, care-i asigură suportul politic și militar, iar, pe de altă parte, este dependent de adevăratul stăpân al Transnistriei – oligarhul Victor Gușan, care a monopolizat, practic, întreaga economie a regiunii separatiste.
Dovada că liderul separatist este dependent de voința oligarhului Gușan a ieșit în evidență în 2018, când probleme în relațiile dintre Chișinău și Tiraspol se soluționau la cel mai înalt nivel, fără implicarea lui Dodon și Krasnoselski, pe de o parte, de coordonatorul executiv, Vlad Plahotniuc, iar pe de altă parte, de oligarhul Victor Gușan. Acest lucru a fost dezvăluit de ex-președintele Parlamentului Republicii Moldova, Adrian Candu, care e explicat succesul fulminant, obținut în negocierile Tiraspolului cu Chișinăul, fără implicarea celor doi omologi și negociatorilor în format 5+2.
Actualmente, marea problemă e că Krasnoselski continuă să fie dependent de oligarhul Gușan, iar Dodon este dependent doar de dezvăluirile publice ale lui Vlad Plahotniuc privind dependența ex-președintelui Dodon și de poruncile cercurilor politice de la Moscova de a federaliza Republicii Moldova. După fuga lui Plahotniuc din țară, în iunie 2019, oligarhul transnistrean, Victor Gușan, s-a văzut și el rămas fără omolog la Chișinău, precum Krasnoselski a rămas fără omologul Dodon. De aici se ivesc o parte a actualelor blocaje în negocierile privind reglementarea transnistreană
Aveți puțintică răbdare...
Cele opt scrisori ale liderului separatist de la Tiraspol s-au pierdut, cel mai probabil, prin sertare birocratice. Așa cum s-a menționat, cauza e că autorul scrisorilor nu are un omolog pe potrivă la Chișinău, iar din 2019, nu mai are omolog, deocamdată, nici oligarhul Gușan. Mai există un aspect foarte delicat. Regimul separatist din Transnistria este susținut de Moscova, care de curând își bazează politica de negocieri pe formula: пацан сказал – пацан сделал! Din această cauză, președintele Maia Sandu are un mare handicap, ea nicidecum nu se încadrează în categoria pațanilor, cum era cazul ex-președintelui Dodon.
Totuși, președintele Maia Sandu trebuie să facă măcar ceva pentru a convinge cetățenii că este preocupată de reglementarea transnistreană. Înțelegem că este foarte ocupată, mai ales cu problema inflației, care bate toate recordurile. Dar, cel puțin, inflația referitoare la numărului de scrisori din partea liderului separatist ar putea fi soluționată parțial prin simpla publicare a acestora. Astfel, cetățenii ar putea înțelege ce doresc, de fapt, liderii separatiști. Mai cu seamă că Krasnoselski insistă că documentele trimise la președinție sunt, inclusiv, pentru publicul larg.
De fapt, comportamentul președintelui Maia Sandu în domeniul reglementării transnistrene ar trebui să fie unul extrem de conservator și precaut, bazat pe formula clasică – aveți puțintică răbdare. Asta pentru a clarifica mai întâi un șir de lucruri importante privind: a) cum se termină războiul între cei doi garanți și mediatori în conflictul transnistrean, agresorul – Rusia, și țara agresată – Ucraina; b) cine va fi învingătorul și care vor fi consecințele pentru securitatea Republicii Moldova, ce ponoase va trage agresorul; c) acceptarea unui agresor recunoscut ca atare în calitate de pacificator, garant și mediator în conflictul transnistrean, pe care tot el le-a generat; d) conjunctura post-conflict, va fi ea favorabilă soluționării problemei transnistrene în cadrul constituțional al Republicii Moldova etc. Abia după ce vom avea răspunsuri la acest gen de întrebări ar putea să devină oportună reluarea negocierilor.