„Acum, la această etapă, mai sunt doar câteva locuri, puține, de altfel, în care cobza se apropie de tradiție. Vorba e despre zona Hârlăului, unde încă mai pot fi găsite cobze și chiar cobzari, menționez, foarte puțini, în nordul județului Iași, la Botoșani în partea de sud, unde prin anii 1990 s-au meșterit cobze.” Sunt evaluări făcute de Sașa-Liviu Stoianovici, cobzar, membru al formației Balkan Taksim, muzeograf, Muzeul Țăranului Român din România, în cadrul dezbaterii publice „Dosarul UNESCO „Cobza”. Cooperarea moldo-română pe domeniul promovării patrimoniului cultural imaterial”, organizată de Agenția de presă IPN.
Potrivit lui Sașa-Liviu Stoianovici, cobza se mai păstrează în forma ei de fabrică, în mediul rural tradițional, în zona Sucevei. Mai sunt cobzari în Teleorman, la București, instrumentiști care, la fel ca și dânsul, „s-au lăsat vrăjiți de poveștile cobzei”. În opinia sa, prezența cobzei într-o anumită regiune, ca și prezența oricărui alt element cultural, e posibil să fi fost întreruptă de diverși factori economici și sociali.
Sașa-Liviu Stoianovici consideră interesantă ideea unei „continuități fără de tăgadă” a cobzei, dar, în același timp spune că au existat comunități umane care au migrat, din diverse motive și-au refăcut satele, și-au refăcut relațiile sociale. În aceste cazuri, continuitatea cobzei, în virtutea unor schimbări, poate fi pusă sub semnul întrebării.
Cobzarul spune că în nordul județului Iași și la Botoșani, în partea de sud, s-au construit cobze și au existat, cel puțin, doi meșteri care făceau cobze la comandă, în general, urmând tiparele din vechime. Acolo, până în prezent, s-a păstrat cel mai vechi model de cobză din spațiul cultural românesc, din punctul de vedere al structurii ei, dar și din perspectiva interpretării.
Potrivit lui Sașa-Liviu Stoianovici, cobza este dotată cu posibilități de interpretare solistică, ceea ce o recomandă și pentru acest secol, dar și pentru secolele următoare. Astfel, poate spune „da” pentru cobză ca instrument modern.
Dezbaterea publică este a treia ediție din cadrul proiectului „Dublă integrare prin cooperare și informare. Continuitate”, finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova. Conținutul acestei dezbateri nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.