Sărbătoarea Paştilor îşi păstrează un loc aparte în calendar, întrucât oamenii din Republica Moldova reprezintă un popor creştin, pentru care religiozitatea rămâne o valoare şi astăzi. De această părere este şefa-adjunctă al Muzeului Naţional de Istorie Naturală şi Etnografie, Varvara Buzilă, care, solicitată de IPN, a relatat că de-a lungul anilor, modul de a sărbători Paştile s-a schimbat în măsura în care s-au schimbat şi oamenii.
Etnografa afirmă că în timp Paştile nu a ieşit prea mult din contextul social, fiindcă, dintotdeauna, cu ocazia acestei sărbători se reunesc familiile. De sărbătorile pascale, mai mult ca alteori, spune Varvara Buzilă, oamenii încearcă să comunice cu divinitatea, cu natura.
Printre simbolurile reprezentative ale sărbătorilor pascale sunt ouăle roşii şi pasca. Varvara Buzilă spune că pasca dusă la sfinţit în Noapte Învierii, este împletită şi are în segmentele libere ale crucii din mijlocul copturii brânză. Potrivit etnografei, timp de trei zile după Paşti, din această pască, familiile mănâncă în fiecare dimineaţă.
Etnografa subliniază că tradiţia vopsirii şi încondeierii ouălor este atât de veche încât este imposibil de stabilit de când mai exact provine aceasta. Ea povesteşte că obiceiul aparţine mai multor popoare, iar în perceperea umanităţii, oul este începutul tuturor începuturilor, universul din care se naşte viaţa.
„Şi în spaţiul nostru s-au încondeiat ouă. Pe ele s-a imprimat, cu ajutorul chişiţei, înmuiate în ceară, multe simboluri ale ideilor şi ale tuturor gândurilor noastre, care au frământat societatea. Activitatea a slăbit în perioada socialismului. Atunci femeile din sate, principalele promotoare ale acestei arte sublime, dar şi fragile, au fost impuse să presteze munci agricole, inclusiv sâmbetele, duminicile, şi în toate celelalte sărbători, ca să fie îndepărtate de la trăirea religiei”, a explicat etnografa.
Totuşi, Varvara Buzilă menţionează că tradiţia nu s-a pierdut definitiv, graţie femeilor mai în vârstă, care au promovat şi au păstrat această artă. Potrivit etnografei, oul încondeiat rămâne în epicentrul sărbătorilor pascale. Aceasta a spus că ouăle se vopsesc începând cu Săptămâna Patimilor şi până la Ispas. Varvara Buzilă a precizat că în unele sate, ouăle se vopsesc şi până la Duminica Mare. Tradiţia spune că în toată această perioadă cerurile sunt deschise, iar oul este un obiect simbolic, ce asigură în mod transcendental trecerea dintr-o stare a timpului în cealaltă.
