Poetul, prozatorul, dramaturgul și traducătorul Petru Cărare, s-a stins din viață la vârsta de 84 de ani. „Ne exprimăm respectul pentru marele scriitor al genului satiric și umoristic al neamului, Petru Cărare, care și-a dedicat întreaga viață literaturii și valorilor naționale. Numele său este asociat cu epigrama și parodia”, se spune într-un necrolog semnat de premierul Pavel Filip, Monica Babuc, ministra educației, culturii și cercetării, Ion Tighineanu, președintele AȘM și Arcadie Suceveanu, președintele Uniunii Scriitorilor, transmite IPN.
S-a născut în localitatea Zaim din raionul Căușeni, pe 12 februarie 1935. Petru Cărare absolvește în 1953 școala medie din Căușeni, avându-l coleg de clasă pe maestrul Ion Ungureanu. În 1956, finalizează cursurile facultății de ziaristică în cadrul Școlii Comsomoliste Centrale din Moscova. Revenit la Chișinău, refuză să colaboreze cu ziarul „Tânărul leninist” și se angajează în calitate de traducător și foiletonist la ziarul „Kolhoznicul Moldovei”. Stăpânit de un spirit al necesității de cunoaștere, în 1969, absolvește Cursurile Superioare de Literatură la Institutul de literatură „M. Gorki” din Moscova.
În 1959, debutează în activitatea editorială la „Cartea moldovenească” cu o traducere a volumului „Poezii” de Heinrich Heine. În aceluiași an, se află printre inițiatorii serbării a 600 de ani de la descălecarea Moldovei și împreună cu Ion Ungureanu și alți prieteni depune flori la monumentul lui Ștefan cel Mare. Urmare este eliberat din postul ocupat la ziarul „Chipăruș” și este „exilat” la Telenești. Ulterior, opera sa rămâne în vizorul cenzurii sovietice. Volumul „Săgeți” (1972), cu un tiraj de 14 mii de exemplare se va afla pe rafturile librăriilor doar o singură zi. În același an, scriitorul este destituit din funcția de director al Biroului de propagare a literaturii de pe lângă Uniunea Scriitorilor.
Cu toate încercările și cenzura la care a fost supus de-a lungul carieri sale, Petru Cărare continuă să publice, inclusiv carte pentru copii. Este cunoscut datorită volumelor „Poiana veselă” (1963), „Ploaie cu soare” (1964), „Vânătorul” (1965), „Ce culoare are vântul?” (1968), „Umbrela” (1970) și alte opere, care au contribuit semnificativ la educarea tinerii generații în spiritul valorilor naționale și general umane.
A fost distins cu Medalia „Mihai Eminescu”, titlul onorific „Maestru al Literaturii”, Premiul Național pentru Literatură și este cavaler al Ordinului Republicii.