 |
|
| Anatol Țăranu | |
Decenii la rând Uniunea Sovietică, asociată cu Rusia, s-a bucurat de reputația țării care a contribuit esențial la zdrobirea fascismului în Europa în cel de al Doilea Război Mondial. Steagul roșu arborat pe clădirea ciuruită de gloanțe a Reichstagului, în mai 1945, a aruncat o umbră de uitare asupra complicității liderului sovietic, Stalin, cu liderul fascismului german, Hitler, în declanșarea celui mai devastator război din istoria omenirii. Până la urmă, în percepția publică a contat anihilarea hitlerismului și a ideologiei fascismului nazist întruchipate de regimul lui Hitler și care a eclipsat, în ultima instanță, o mulțime de crime ale comunismului stalinist, nu mai puțin oribile decât cele comise de hitlerism.
Reapariția fascismului
După aproape opt decenii după terminarea celui de al Doilea Război Mondial, reapariția fascismului pe scena politică europeană părea un proiect neverosimil. Dar iată că agresiunea militară a Rusiei lui Putin împotriva statului suveran Ucraina a zdruncinat tiparele acestei percepții idealiste. Pe tot întinsul lumii democratice politica lui Putin, care recent și-a adjudecat un nou mandat prezidențial de șase ani, tot mai des este asociată cu ideologia și practicile fasciste, lor atribuindu-se caracteristicile neo-nazismului zilelor de azi. După aprecierea mai multor oameni de știință, Rusia de astăzi îndeplinește majoritatea criteriilor care stau la baza definiției ideologiei și politicii fasciste.
Un rol aparte în intensificarea dezbaterii în jurul etichetei fasciste a politicii Rusiei lui Putin îi aparține istoricului american, profesorului de la de la Universitatea Yale și autorului consacrat de cărți despre fascism și totalitarism, Timothy Snyder. Într-un articol de al său din New York Times și întitulat „Trebuie să o spunem: Rusia este o țară fascistă”, profesorul Snyder a descris similitudinile dintre Germania lui Hitler și Rusia lui Putin, care încep de la existența cultului unui singur lider în societate. Aceste asemănări continuă prin existența unui cult al morților construit în preajma celui de-al Doilea Război Mondial în Germania și după acest război în Rusia. Tot așa cum pentru ambele regimuri este caracteristic mitul despre o epocă de aur a măreției imperiale care trebuie reînviat într-un război al violenței vindecătoare - un cazul lui Putin acesta este războiul criminal cu Ucraina.
Fascismul ca la indigou
În majoritatea definițiilor științifice privind fenomenul fascismului este indicat un sistem dictatorial de guvernare marcat de șovinism, militarism, xenofobie, revizionism și expansionism. După aprecierea istoricului Timothy Snyder, Rusia lui Putin îndeplinește, fără îndoială, toate aceste cerințe. În 1941, Hitler a văzut distrugerea URSS, care includea atunci Ucraina, drept acapararea unui stat evreiesc. Hitler dorea să pună mâna pe pământurile fertile ucrainene ca spațiu vital al germanilor, gândind că va realiza cu ușurință acest lucru deoarece considera URSS o formațiune artificială, iar ucrainenii un popor colonial în componența Rusiei sovietice.
Asemănările cu războiul declanșat de Putin în Ucraina sunt izbitoare. Kremlinul vede Ucraina ca pe o formațiune artificială și consideră că președintele său evreu este o dovadă în acest sens. Potrivit Kremlinului, după eliminarea micii elite ucrainene, masele împrăștiate vor accepta dominația rusă cu brațele deschise, fiindcă ucrainenii nu sunt o națiune distinctă, dar o parte a poporului rus cu o conștiință națională deformată. Un fel de națiune inferioară în redacția teoriei rasiale hitleriste.
Fascistul Ilin reînhumat la Moscova
Istoricul american atrage atenția asupra evoluției fenomenului „antifascismului” în Rusia secolului al XXI-lea, care a evoluat pur și simplu în dreptul liderului rus de a numi dușmani ai statului rus pe oricine care nu este pe placul Kremlinului. Adevăraților fasciști ruși precum Dugin și Prohanov li s-a oferit în Rusia tribuna propagandistică. Putin însuși în abordările publice a poziției sale se bazează pe lucrările filozofului rus cu viziuni fasciste Ivan Ilin, publicate în perioada interbelică. Pentru președintele rus, un „fascist” sau „nazist” este pur și simplu cineva care i se opune planului său de a distruge Ucraina. Iar ucrainenii sunt „naziști” pentru că nu se consideră ruși și rezistă.
Este semnificativ că preferatul lui Putin, filozoful Ivan Ilin, toată viața a fost un fascist sincer, deschis și convins, un admirator al lui Hitler și al lui Mussolini. Putin îl citează adesea pe filozoful emigrant și chiar a inițiat reînhumarea lui la Moscova. Așadar, după o încercare de a anexa cinci regiuni ucrainene, actualul proprietar al Kremlinului și-a încheiat una dintre adresele sale fatidice cu un citat din acest filozof puțin cunoscut în afara Rusiei. „Aș dori să-mi închei discursul cu cuvintele adevăratului patriot rus Ivan Aleksandrovici Ilin: „Dacă consider Rusia patria mea natală, atunci iubesc, simt și gândesc în rusă, cânt și vorbesc în rusă”, a spus președintele rus pe 30 septembrie 2022.
Ce a reprezentat idolul spiritual al lui Putin
Sunt relevante câteva puncte din biografia lui Ilin. În anii 1920, a fost expulzat din Rusia sovietică pe așa-numita navă filozofică și s-a stabilit în Elveția, unde și-a scris majoritatea lucrărilor. După o călătorie în Italia în 1925, Ilin a devenit adeptul ideologiei fasciste a lui Benito Mussolini, numind-o „un fenomen sănătos în timpul debutului haosului de stânga”. Ilin era chiar gelos că italienii, nu rușii, inventaseră fascismul, care avea să-i inspire în curând pe naziștii germani. Și deși Ilin s-a certat ulterior cu naziștii, credința sa în fascism a rămas neclintită: „Fascismul italian a exprimat în stil roman ceea ce Rusia a reprezentat timp de secole”, a scris el în 1948. Chiar și în ruinele deprimante ale Europei postbelice, Ilin a considerat ideologia modificată a fascismului - cu adăugarea religiozității ortodoxe - singura ideologie corectă pentru Rusia după căderea (la vremea aceea ipotetică) a puterii sovietice.
Defel întâmplător Ilin a devenit idolul spiritual al lui Putin, deoarece anume el a postulat că Rusia post-comunistă ar trebui să fie guvernată de un lider atotputernic, idolatrizat de popor, la cârma unui stat extrem de centralizat, unde alegerile nu sunt altceva decât un ritual care confirmă loialitatea publică față de lider, iar rezultatele reale ale votului nu contează. Dacă e de judecat după practicile politice ale actualei Rusii, Ilin s-a dovedit a fi un adevărat „profet” pentru Putin, chiar dacă în spatele lui nu erau forțele luminii, ci mai degrabă întunericul dictaturii fasciste.
Cu mașina timpului de la fascism la fascism
Dacă cineva ar călători înapoi din epoca noastră în anii 1930, remarcă profesorul Snyder, ar recunoaște cu ușurință regimul lui Putin ca fiind fascist. Simbolul Z, mitingurile, propaganda, războiul ca act de curățare prin violență și gropile comune din jurul orașelor ucrainene dovedesc acest lucru foarte clar. Războiul cu Ucraina nu este doar o întoarcere la câmpul de luptă tradițional fascist, acest război este și o întoarcere la discursul și metodele tradiționale fasciste, când alte țări există pentru a deveni colonii și spațiu vital pentru națiunea cuceritoare. După părerea lui Putin trecutul istoric al Rusiei o absolvă de orice complex de vină, iar existența statului Ucraina se datorează unei conspirații internaționale, războiul fiind un răspuns legitim pentru anihilarea consecințelor acestei pretinse conspirații.
După părerea lui Snyder, fasciștii care îi numesc pe alții „fasciști” sunt fascismul dus la extrema sa ilogică, un cult al absurdului. Acesta este punctul final în care discursul instigator la ură face albul negru, iar propaganda se bazează doar pe persistență. Marcarea altora cu cuvântul „fascist” și, în același timp, să fii tu însuți fascist este metoda principală a putinismului. Filosoful american Jason Stanley definește această metodă ca „propagandă subversivă”, iar Snyder o numește „schizofascism”, socotind că cea mai precisă formulare a fascismului rus a fost dată de ucraineni și se formulează ca „rașism”.
Calea cea mai sigură
Acumularea trăsăturilor unei societăți fascizate în cazul Rusiei lui Putin, statul care dispune de un imens arsenal nuclear, devine un pericol existențial pentru civilizația umană. Cu atât mai mult dimensiunile acestui pericol se extind în cazul securității la adresa suveranității și însuși a existenții unor asemenea state cum este Republica Moldova.
Unica posibilitate de a evita pericolul revărsării practicilor fasciste asupra societății moldovenești, devine accelerarea înglobării de jure și de facto a spațiului Republicii Moldova sub cupola de apărare a NATO și UE. Iar calea cea mai sigură de a garanta securitatea Moldovei la est de Prut în condițiile actuale, este repetarea scenariului salvator aplicat acestui spațiu prin votul Sfatului Țării la 27 martie 1918, aniversarea a 106-a a căruia o vom marca-o în zilele apropiate.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.