Rusia finanţează anumiţi agenţi economici din regiunea transnistreană şi este greşit să spunem că ea acordă ajutor umanitar populaţiei. Interviu Info-Prim Neo cu Alexandru Postică, director executiv „Promo-Lex”

[- Cum comentaţi modul în care sunt distribuiţi banii din ajutorul umanitar acordat regiunii transnistrene de către Federaţia Rusă?] - Este regretabil faptul că autorităţile Federaţiei Ruse continuă să spijine regimul ilegal din regiunea estică a R. Moldovei, instaurat prin violenţă cu circa 18 ani în urmă. Din nou, trebuie să amintim societăţii din Moldova şi comunităţii internaţionale că prin aceste gesturi Federaţia Rusă recunoaşte faptul că deţine controlul de facto în regiunea transnistreană a Moldovei, influenţând evenimentele din acest teritoriu. În acest context, societatea moldovenească şi autorităţile statului sunt cele care trebuie să insiste asupra modificării statutului de „mediator”, „pacificator” sau „stat-garant”, atribuit Federaţiei Ruse imediat după războiul moldo-rus din 1992. Ajutorul umanitar, ca şi organizarea şi desfăşurarea unui scrutin electoral într-o regiune a R. Moldova, fără acordul şi coordonarea acţiunilor cu autorităţile constituţionale, reprezintă o gravă abatere de la normele şi principiile dreptului internaţional. Astfel de situaţii nu pot fi calificate altfel decât amestec în treburile interne ale unui stat, însă, autorităţile de la Chişinău au tolerat abuzul. Dacă facem abstracţie de la faptul că ajutorul umanitar acordat direct regiunii transnistrene de către Federaţia Rusă depăşeşte cu mult valoarea şi volumul acordat pentru întreaga ţară, putem admite ideea unui scop nobil, urmărit de „mediatorul” rus. Însă, observăm că populaţia regiunii nu mai tolerează situaţia şi acest lucru se vede tot mai des prin numeroasele reacţii. În calitate de organizaţie care îşi desfăşoară activităţile în regiune, fiind în contact permanent cu numeroase persoane şi diverse grupuri, confirmăm revolta oamenilor, majoritatea cărora se tem să şi-o manifeste public. [- Ce anume provoacă revolta localnicilor?] - În primul rând, trebuie ca toată lumea să ştie ce se întâmplă în regiunea transnistreană a ţării. Astăzi, terenurile ţăranilor şi moşiile localităţilor rurale din întreaga regiune, în marea lor majoritate, sunt „arendate” pe un termen de 99 ani (!!!) unor întreprinderi. Locuitorii Transnistriei presupun că ajutorul umanitar, destinat chipurile populaţiei, este distribuit, de fapt, aceloraşi întreprinderi patronate de regim. Nu exclud faptul că ar putea exista un scenariu bine pus la punct. Iniţial, terenurile ţăranilor au fost dăruite acestor întreprinderi, creditate din bugetul regional, iar acum primesc şi ajutoarele umanitare internaţionale, în special din Rusia. Astfel, locuitorii simpli ai regiunii au fost lipsiţi intenţionat de proprietăţi importante (acţiuni la marile întreprinderi din regiune, imobile sau pământ), de protecţie juridică şi nu dispun de drepturi şi libertăţi elementare. Acestora li s-au creat nişte condiţii insuportabile şi se văd obligaţi să părăsească zona… Ori, tocmai acesta era şi scopul celor care au organizat şi menţin starea de represiune în regiunea de est a Moldovei. [- Credeţi că Moscova nu a sesizat aceste scheme perfide de împărţire a banilor?] - Fără îndoială că distribuirea şi repartizarea ajutoarelor umanitare în regiune are loc total netransparent, dar Moscova este la curent cu ceea ce se întâmplă. Am motive să cred că anumite grupări politico-mafiote din capitala rusă au încuviinţat aceste acţiuni deloc curate. Şi, probabil, nu fără anumite beneficii personale. Dar să ştiţi că populaţia este conştientă că pe aceste căi cei care controlează teritoriul, împreună cu persoanele cointeresate din Federaţia Rusă, profită de situaţie. Credem că este vorba despre îmbogăţirea evidentă şi fără o justă cauză pe seama unor persoane care au suferit în urma unor calamităţi naturale, ceea ce în fond este ilegal. [- Până la urmă, există vreo instituţie publică, din Moldova sau Rusia, în drept să verifice modul cum sunt cheltuiţi aceşti bani?] - Responsabilitatea pentru monitorizarea unui astfel de proces îi revine, în primul rând, părţii care a acordat ajutorul umanitar. Ei trebuie să verifice dacă nu cumva aceşti bani au fost furaţi. Să ne amintim, însă, că Rusia “s-a ars” şi mai înainte (intenţionat sau nu) alocând bani publici regiunii transnistrene. Şi s-au făcut constatări publice despre caracterul fraudulos în care au fost cheltuiţi banii. Dar, după cum vedeţi, nu s-a întâmplat absolut nimic. Dimpotrivă, „ajutoarele” continuă să vină..., iar asta ne scuteşte de nevoia de a intui unde se ascunde hoţul. Mai mult, în ultimul timp au fost alocate şi unele ajutoare umanitare din surse internaţionale, fapt care, ori este folosit de propaganda locală drept „argumente” ale recunoaşterii de către organismele internaţionale, ori se lansează ideea precum că ajutorul este din Federaţia Rusă sau a fost obţinut cu suportul acestui stat. [- Spuneţi că este o schemă de spălare a banilor. Cine credeţi că o dirijează şi cum?] - Partea rusă este la curent şi acceptă această modalitate de distribuire a ajutoarelor umanitare unor agenţi economici concreţi. Acuma despre nume... Prin decizia unilaterală a lui Igor Smirnov, suprafeţe enorme de terenuri agricole au fost retrase netransparent şi fără preaviz din posesia cetăţenilor simpli, acestea fiind ulterior „dăruite” unor agenţi economici loiali regimului separatist. Observăm că, deloc întâmplător, anume aceşti agenţi economici, care dispun de suprafeţe mari de teren, beneficiază acum de ajutoarele umanitare şi de creditele ruseşti suspect de avantajoase. Prin urmare, concluzia este una simplă: Partea rusă finanţează anumiţi agenţi economici din regiunea transnistreană şi este greşit să spunem că Rusia acordă ajutor umanitar populaţiei de acolo. Altfel spus, avem încă o dovadă că Moscova subvenţionează regimului ilegal din regiunea transnistreană. [- Cum explicaţi faptul că trei partide pro-Smirnov: „Partidul patriotic din Transnistria”, „Republica” şi „Voinţa populară a Transnistriei”, şi-au exprimat şi ele dezacordul faţă de această situaţie şi au propus chiar revizuirea mecanismului de distribuire a „ajutoarelor” ?] - Să nu fim naivi! Poziţia celor trei „partide politice” nu este altceva decât o mascaradă politică, scopul căreia să arate că acestor grupări, chipurile, le-ar păsa de sărăcia oamenilor simpli, care uneori trebuie să mai şi voteze. Dacă ar fi să credem că acum aceste aşa-numite partide se opun sincer modului fraudulos de repartizare a ajutoarelor, apare automat întrebarea: Oare de ce acestea nu erau la fel de grijulii faţă de oameni atunci când Smirnov a decis deposedarea ţăranilor de terenurile lor agricole? Aceste terenuri le-au fost pur şi simplu confiscate, iar eforturile lor de le recupera sunt ignorate în regiune. Să admitem, prin absurd, că Moscova nu este complice la această afacere... Vă asigur că în acest caz, după semnalul lansat de cele trei partide, reacţia Moscovei ca „donator” ar fi fost deja extrem de dură. Aţi remarcat cumva vreo reacţie? Eu nu. [- Ce interes ar avea Rusia să tolereze aceste abuzuri?] - De fapt, prin aceste „ajutoare”, Rusia a găsit o modalitate de a finanţa regimul ilegal de la Tiraspol, pe care ar vrea ca noi şi comunitatea internaţională să-l considere democratic. Interesul – menţinerea situaţiei actuale prin mimarea unor reforme sau evoluţii pozitive.