Roman Mihaeş: Conflictul transnistrean poate fi soluţionat prin oferirea unui model de regiune autonomă cu delimitarea clară a împuternicirilor. Sondaj Info-Prim Neo

Agenţia de ştiri Info-Prim Neo desfăşoară un sondaj de opinie printre lideri ai formaţiunilor politice, exponenţi ai societăţii civile, formatori de opinie de pe ambele maluri ale Nistrului cu privire la soluţionarea conflictului transnistrean. Sondajul are drept scop acumularea a cât mai multor puncte de vedere care ar putea contribui la ameliorarea situaţiei existente. Tuturor participanţilor le-au fost adresate aceleaşi două întrebări. De data aceasta răspunde la ele Roman Mihaeş, magistru în politologie. [ - Cum vedeţi soluţionarea diferendului transnistrean? În ce formă, prin ce mecanisme şi în ce termeni este aceasta posibilă?] - Încă în anul 2003 am lansat din partea Asociaţiei Moldova Europeană Unită un proiect privind reglementarea conflictului transnistrean prin metoda regionalizării, care este aplicat pe larg în UE, în special, în cazul Italiei, Spaniei, Marii Britanii. În confruntarea dintre ideea federălizării/confederalizării şi cea a statului unitar, noi am venit cu ideea oferirii pentru Transnistria a unui model de regiune autonomă cu delegarea şi delimitarea clară a împuternicirilor între centru şi regiune, ceea ce este descris în literatura de specialitate drept un model de stat unitar complex. Acest model funcţionează deja în cadrul autonomiei găgăuze, poate fi ajustat şi aplicat şi în cazul regiunii transnistrene. Ulterior, în 2005 Parlamentul R. Moldova a aprobat un pachet de legi printre care şi Legea privind prevederile de bază ale statutului regiunii transnistrene prin care a adoptat practic integral doctrina regionalizării propuse de noi cu doi ani mai devreme. [ - În opinia dvs., pe cât de eficiente şi de adecvate situaţiei create sunt acţiunile pe care le întreprinde actualmente conducerea statului R. Moldova? Când credeţi că pot da rezultate eforturile depuse de autorităţi şi la ce rezultate ne putem aştepta?] - Preşedintele Vladimir Voronin s-a întâlnit cu Igor Smirnov, preşedinţii parlamentelor de la Chişinău şi Tiraspol au avut o întrevedere la Bruxelles, se depun eforturi pentru a depăşi blocajele în sfera economică şi umanitară în cadrul unor grupuri de lucru mixte. Procesul de reglementare a conflictului transnistrean este într-un proces de dezgheţ. Noul preşedinte al Rusiei, Dmitri Medvedev, are o agendă mai liberală decât predecesorul său şi, se pare, că este dispus să depăşească criza pe care a primit-o moştenire în raport cu occidentul. Medvedev, spun unii analişti, a fost promovat de echipa oamenilor de afaceri din jurul preşedintelui Vladimir Putin în frunte cu Roman Abramovici, în detrimentul militaristului Serghei Ivanov, busineness-ul rus fiind cointeresat în normalizarea relaţiilor cu occidentul, unde face afaceri şi unde, de fapt, locuieşte şi se odihneşte. În acest sens, una din problemele Rusiei cu occidentul sunt conflictele îngheţate, în special din Moldova şi Georgia. Este evident că există un plan de acţiuni coordonat pe axa Chişinău-Moscova-UE/SUA şi, se pare, că Tiraspolul nu cunoaşte toate mutările care urmează, judecând după reacţiile întârziate şi nervoase ale lui Smirnov şi ale altor oficiali transnistreni. Trebuie menţionat succesul condiţionării semnării unui nou acord de bază între Rusia şi UE prin care s-a obţinut implicarea acesteia în conflictele îngheţate din R. Moldova şi Georgia. Riscul reglementării cu ajutorul Moscovei este transnistrizarea R.Moldova, ceea ce înseamnă renunţarea Chişinăului la integrarea în NATO şi reducerea vitezei sau renunţarea în viitor şi a integrării în UE, dar şi atacurile la cuceririle mişcării de eliberare naţional-democratică din 1988-1991, cum ar fi: tricolorul, grafia latină, limba de stat, etc. Dacă Rusia va insista puternic, se poate întâmpla ca liderii de la Tiraspol să cedeze şi să accepte desfăşurarea alegerilor parlamentare din 2009 şi pe teritoriul regiunii transnistrene, prin care să delege 10 sau 15 deputaţi în Parlamentul de la Chişinău. Aceasta, în condiţiile de azi, ar însemna că Moscova va obţine controlul real în Parlamentul de la Chişinău şi va putea să-şi impună interesele geopolitice. Dacă nu se ajunge la acest scenariu, în rezultatul alegerilor viitoare în Parlamentul de la Chişinău se poate întâmpla să câştige masiv opoziţia proeuropeană şi proromanească şi atunci altfel vor fi datele problemei. Mai mult ca sigur, se va ajunge la scenariul georgian când Chişinăul şi Moscova se vor confrunta dur pe subiectul transnistrean. În acest caz, Chişinăul ar putea acţiona Rusia la CEDO şi ONU pentru staţionarea ilegală a trupelor şi să ceară despăgubiri materiale şi morale pentru ocuparea teritoriului transnistrean.