Rezultatele evaluării Sistemului Naţional de Integritate: Partidele politice şi Societatea civilă

Transparency International – Moldova (TI-Moldova) prezintă rezultatele evaluării a doi piloni din Sistemul Naţional de Integritate (SNI): Partidele politice şi Societatea civilă.

Evaluările sunt parte a proiectului „National Integrity System Assessments in European Neighbourhood East Region” realizat în 5 ţări ale Parteneriatului Estic^[1], cu susţinerea financiară a Comisiei Europene. Scopul evaluării constă în identificarea punctelor slabe din cadrul legal, practica funcţionării instituţiilor SNI şi formularea propunerilor de consolidare a acestui sistem întru eficientizarea prevenirii şi combaterii corupţiei. Caracteristicile evaluării includ: abordarea distanţată şi holistică a instituţiilor SNI, contrapunerea situaţiei de jure şi de facto, atitudinea constructivă, utilizarea diferitor surse de evidenţă (cadrul legal naţional; rapoartele şi cercetările organizaţiilor internaţionale, organismelor guvernamentale, think tank-urilor; interviurile cu experţii-cheie). Instituţiile sunt evaluate după trei variabile, esenţiale pentru abilitatea de prevenire a corupţiei: capacitatea (în termeni de resurse şi statut juridic), guvernarea internă (cu accent pe transparenţa, responsabilitatea şi integritatea instituţiei), rolul în sistemul anticorupţie.

Principalele constatări şi propuneri sunt următoarele.

Partidele politice

Potrivit Barometrului Global al Corupţiei[2], partidele politice din RM sunt percepute drept unele din cele mai corupte instituţii, fiind devansate doar de Judiciar, Parlament şi Poliţie, cca 75% din respondenţi considerând că partidele sunt corupte şi extrem de corupte. Credibilitatea partidelor politice este destul de joasă: conform Barometrului de Opinie Publică[3], doar 14,2 % din respondenţi au încredere în partide. Această situaţie este determinată de un şir de probleme ce ţin de independenţa, transparenţa şi responsabilitatea partidelor politice, precum şi de realizarea angajamentelor anticorupţie asumate de ele.

Astfel, deşi cadrul legal oferă, în general, un mediu propice înfiinţării şi activităţii partidelor politice, există confuzii privitor la activităţile care pot fi realizate de partide, iar aplicarea normelor privind suportul financiar direct din partea statului (de câteva ori amânată) va putea fi iniţiată doar din 2015 şi 2017, respectiv pentru alegerile locale generale şi cele parlamentare. Rapoartele financiare ale partidelor pot fi găsite pe pagina web a Ministerului Justiţiei, iar cele depuse în calitate de concurenţi electorali – pe pagina web a CEC, cu toate acestea, credibilitatea informaţiilor din rapoarte pare a fi joasă. Deşi există prevederi legale ce ţin de responsabilitatea partidelor politice, acestea sunt lacunare, rapoartele sunt prea generale/neconcrete, nu sunt supuse unui audit extern, capacităţile autorităţilor abilitate de verificare a partidelor politice şi prevenire a fraudelor sunt insuficiente. Chiar dacă partidele sunt acuzate că folosesc bani nedeclaraţi, inclusiv pentru salarii şi onorarii sau că numele declarate ale donatorilor ar putea fi false, nu au urmat nici investigaţii şi nici sancţiuni. Această stare de lucruri se explică şi prin influenţa politică exercitată asupra organelor de drept şi sistemului judecătoresc.

Documentele statutare ale partidelor cer membrilor anumite standarde de moralitate şi integritate, însă acestea sunt definite vag, iar organele interne de etică nu au întreprins careva măsuri pentru a soluţiona problemele legate de integritatea unui sau altui membru de partid[4]. Integritatea nu pare a fi criteriul de bază în promovarea persoanelor pe liste de partid, cariera fiind determinată mai mult de contribuţia membrului la formarea bugetului partidului. Amploarea traseismului politic, dar şi contextul în care deputaţii îşi părăsesc partidele, pe listele cărora au intrat în Parlament (situaţiile de criză în majoritatea parlamentară) îngrijorează publicul, care este predispus să perceapă aceste schimbări de ideologie ca manifestări ale lipsei de democraţie, a autoritarismului politic şi a corupţiei politice. Deşi partidele politice nu ezită să-şi asume anumite angajamente anticorupţie, acestea par a fi făcute mai mult pentru a atrage electoratul şi nu sunt susţinute prin acţiuni convingătoare.

Recomandări: concretizarea prevederilor referitoare la activităţile permise partidelor politice, astfel încât să se asigure caracterul non-profit al acestora; punerea în aplicare a normelor privind alocarea partidelor politice a mijloacelor din bugetul de stat; sporirea transparenţei finanţelor partidelor politice şi campaniilor electorale, consolidarea mecanismului de supraveghere/control şi a capacităţilor autorităţilor abilitate, asigurând implementarea recomandărilor GRECO (examinarea şi adoptarea proiectului de lege elaborat în acest sens); completarea Legii privind partidele politice cu reglementări care ar ţine de integritatea partidelor (membrilor) şi ar asigura o guvernare internă democratică eficientă.

Societatea civilă

Potrivit cercetărilor organizaţiilor internaţionale, sustenabilitatea sectorului asociativ din Republica Moldova este în evoluţie, cele mai semnificative progrese fiind înregistrate la capitolul advocacy şi imagine publică. Cu toate acestea, organizaţiile necomerciale, în special, asociaţiile obşteşti (AO) se confruntă cu mai multe probleme, cea mai gravă fiind viabilitatea financiară joasă, cauzată de o dependentă excesivă a bugetelor de granturile externe. Deşi legislaţia este permisivă în contextul creării şi activităţii AO, ea nu este favorabilă din punct de vedere al finanţării acestora din mijloace publice şi nu încurajează filantropia şi sponsorizarea de către agenţii economici. Reprezentanţii AO remarcă drept problemă posibilitatea contractării pe piaţa internă, cu precădere, doar a granturilor relativ mici, direcţionate de donatori prin intermediul fundaţiilor, ceea ce sporeşte manopera managerială de raportare şi reduce timpul pentru fundraising. Insuficienţa finanţării instituţionale, neluarea în considerare de către donatori a obligaţiilor AO stabilite în legislaţia muncii RM (de ex, în ceea ce ţine de oferirea concediilor), afectează continuitatea activităţii AO şi creează impedimente în formarea unor echipe de lungă durată.

Reprezentanţii AO consideră că informaţiile donatorilor privitor la proiectele derulate, criteriile de evaluare a propunerilor de proiecte, a deciziilor şi refuzurilor de finanţare sunt insuficiente. Au fost cazuri când AO au adus reproşuri donatorilor privitor la tutelarea excesivă a monitorilor, precum şi acuzaţii de conflicte de interese şi corupţie, ceea ce, în opinia AO, încurajează indirect această practică şi în sectorul asociativ.

Părtinitatea şi angajarea politică a mai multor AO este considerată o problemă importantă a sectorului asociativ. Transparenţa joasă a organizaţiilor, funcţionalitatea insuficientă a boardurilor, carenţele la capitolul etică şi integritate reduc capacităţile de guvernare a acestui sector. În ceea ce priveşte responsabilitatea organizaţiilor din punct de vedere al evidenţei contabile, respectării obligaţiilor fiscale şi raportării financiare, reprezentanţii societăţii civile remarcă, în special, lipsa standardelor naţionale de contabilitate pentru ONC şi raportarea financiară dificilă, similară agenţilor economici.

Asociaţiile obşteşti se manifestă ca un partener tot mai activ în colaborarea cu autorităţile publice, sporesc eforturile de monitorizare şi evaluare a politicilor anticorupţie, însă deficitul de cadre profesioniste şi insuficienţa resurselor financiare afectează aceste activităţi. Nivelul încrederii publicului în asociaţiile obşteşti este jos: potrivit Barometrului Opiniei Publice[5], ponderea respondenţilor care au încredere în ele a scăzut de la 34% în noiembrie 2009 până la 21,6% în noiembrie 2013, fapt explicat inclusiv prin transparenţa insuficientă a acestora, cunoaşterea slabă de către populaţie a activităţii lor, creşterea exigenţei şi aşteptărilor populaţiei faţă de ele.

Recomandări: reluarea discuţiilor asupra proiectului Legii 2%, asigurând transparenţa şi participarea la acest proces a autorităţilor publice şi a reprezentanţilor sectorului neguvernamental; încurajarea practicilor de transparentizare a AO şi de sporire a integrităţii acestora prin adoptarea şi promovarea Codului de etică a ONG, elaborarea unui mecanism de aplicare a acestuia (inclusiv crearea Consiliului de etică); susţinerea de către donatori a iniţiativelor de transparentizare şi sporire a integrităţii AO, în special, prin includerea în acordurile de grant a cerinţelor de deschidere a informaţiilor despre activitatea AO către beneficiari şi public, de respectare a normelor etice şi de tratare a conflictelor de interese; transparentizarea de către donatori a informaţiilor despre proiectele derulate, criteriile de evaluare a propunerilor de proiecte, a deciziilor şi refuzurilor de finanţare; sporirea responsabilităţii boardurilor AO, îndeplinirea de către membrii acestora a atribuţiilor ce le revin şi implicarea activă în activitatea organizaţiilor; elaborarea standardului de contabilitate şi a exigenţelor de raportare specifice activităţii organizaţiilor necomerciale, organizarea, cu suportul donatorilor, a cursurilor de instruire pentru contabili şi elaborarea/ajustarea sistemului programatic de evidenţă contabilă al organizaţiilor la condiţiile noi de evidenţă şi raportare; dezvoltarea capacităţilor AO de monitorizare şi evaluare a politicilor publice, accentuând aspectul calitativ al acestui proces.

Această informaţie este un produs realizat de Transparency International – Moldova în cadrul proiectului „National Integrity System Assessments in European Neighbourhood East Region” susţinut financiar de Comisia Europeană. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al finanţatorului.