Atâta timp cât persoanele nu vor răspunde material pentru tergiversarea examinării cauzelor, iar răspunderea va fi doar una formală, nu vom avea calitatea actului de justiție și nu va fi o administrare eficientă a cauzelor în instanța de judecată. De această părere este avocata Angela Istrate, care precizează că amânările frecvente sunt cauzate de faptul că acuzarea nu poate prezenta probele care au fost puse la baza acuzației aduse. Sau, potrivit apărătoarei, materialele care sunt prezentate nu sunt suficiente pentru a administrarea și stabilirea circumstanțelor cauzei
„Nu văd acea schimbare care a fost preconizată și așteptată de societate în înfăptuirea actului de justiție. Cum am avut cauze penale care s-au tergiversat și s-au examinat ani de zile, așa și rămânem, la același nivel. Atâta timp cât nu vor fi luate măsuri, va avea de suferit întreaga societate”, a declarat într-o conferință de presă la IPN, Angela Istrate.
Avocata a prezentat drept exemplu de tergiversare cauza lui Petru Zadîr, condamnat de către Judecătoria Basarabeasca la șapte ani de închisoare. Potrivit ei, ulterior, pe cazul dat au fost emise sentințe de achitare pe unele capete de acuzați, iar pe alte capete de acuzare au fost emise sentințe de încetare. Însă, cauza respectivă a fost de două ori remisă de către Curtea Supremă de Justiție la rejudecare, ca într-un final să fie pronunțată o sentință de condamnare pe aceste cauze și persoanei să-i fie stabilită, după zece ani de anchetă, o pedeapsă de opt ani privațiune de libertate.
„În cadrul cauzelor penale respective, majoritatea probelor nu au putut fi prezentate de către apărare, deoarece termenul de examinare a cauzelor a fost de lungă durată. O parte din martori au decedat, altă parte – au plecat peste hotare, fapt care nu a putut fi probat de avocați. Consider că prin pronunțarea unei sentințe de achitare, de încetare, iar ulterior dispunerea rejudecării cauzelor – este cazul ca instanțele superioare să acorde atenție deosebită la acel probator și la acele probe prezentate în instanță pentru a elucida circumstanțele cauzei și să păstreze posibilitatea părților de a-și demonstra nevinovăția în cazul în care durata cauzei este una nedeterminată”, afirmă avocata.
Ea s-a mai referit la o cauză, de data aceasta, civilă, când o familie a procurat în anul 2006 un teren în orașul Ialoveni. Ulterior, s-a pomenit în situația în care cineva pretinde că terenul îi aparține. Aceasta deși autoritățile publice locale au eliberat autorizații de construcție, certificate de construcție, au autorizat planul de construcție a casei respective. „Dosarul durează din 2006 până în 2022 – mai bine de 16 ani, fără a ieși din prima instanță și fără a se expune vizavi de protejarea dreptului de proprietate”, explică Angela Istrate.
Apărătoarea spune că a studiat concluziile date de Inspecția Judiciară care ar fi motivele tergiversării examinării cauzelor respective. Unul dintre motive ar fi că volumul de muncă al instanțelor este unul prea mare. În opinia sa, acesta este un motiv inoportun, deoarece anterior, judecătorii nu aveau calculatoare, nu aveau bază logistică, pronunțau sentințele, scrise de mână, dar sentințele erau emise în termen. Acum, magistrații au alte condiții, inclusiv sunt asigurați cu grefier, sunt asistați de consultanți, dar calitatea actului de justiție la acest compartiment nu s-a îmbunătățit prin nimic.
„Se mai menționează faptul că avocații ar tergiversa examinarea. Consider acest fapt irelevant. Or, orice judecător când numește o cauză la examinare în instanță este obligat să coordoneze data și ora ședinței cu participanții la proces. În cazul respectiv, ședința va avea loc. Cineva vrea să paseze responsabilitatea pe părți, dar în Codul de Procedură Penală și Civilă există modalități de a responsabiliza părțile în proces”, a mai spus Angela Istrate.
Conferința face parte din ciclu de conferințe prevăzute în proiectul Agenției de presă IPN „Suport pentru reforma justiției prin mediatizarea în format multimedia a cazurilor de rezonanță de presupusă injustiție”. Agenția nu poartă răspundere pentru declarațiile publice făcute în spațiul public de către organizatorii conferințelor de presă. IPN oferă dreptul la replică persoanelor care se consideră vizate în știrile realizate de pe declarațiile organizatorilor prezentei conferințe de presă, inclusiv prin facilitarea organizării altei conferințe de presă în condiții similare.