„Trecând peste aceste adevăruri, oponenții politici ai guvernanților spun că incorporarea administrativă a instituției în Universitatea Pedagogică va „ucide raionul Taraclia”, concluzionând că noi „avem nevoie de pace”. Asta e viziunea lor asupra discuției despre calitatea învățământului superior din Moldova?”
---
Protest observat unde și de cine trebuie
Lucrurile pornite strâmb nu pot avea o dezvoltare sănătoasă. Scandalul reorganizării universităților a ieșit deja din albia Republicii Moldova, generând falsuri și riscul de a angaja autoritățile în justificări sterile pe plan extern. ,
Zilele trecute presa bulgară și nu numai scria că în fața Universității de stat din Taraclia a avut loc un protest „împotriva închiderii” instituției. La manifestare au participat „foști și actuali studenți, pedagogi, activiști civici”. Ei toți, în jur de 30 la număr, și-au găsit loc în fotografia „ de familie” făcută pe scările Universității. Cu lozinci în română și bulgară „Vrem să studiem limba natală acasă!, și „Universitatea noastră e cea din Taraclia”, protestatarii au lansat o scrisoare deschisă, în care au cerut de la „președinte, prim-ministru, ministrul educației să păstreze această universitate unică în felul ei în sistemul de educație al Moldovei ca unitate independentă de învățământ.
Pe fundalul nedumeririi generale legate de reorganizarea venită nitam-nisam, protestul de la Taraclia a rămas neobservat la Chișinău.
Dar a fost remarcat la Sofia. Nu de structurile guvernamentale. De europarlamentarul Angel Angel Dzhambazki (Ангел Джамбазки), copreședintele partidului de extremă dreaptă Mișcarea națională bulgară (ВМРО – БНД), despre care segmentul bulgar al Wikipediei informează că exprimă o ideologie națională conservatoare, în timp ce segmentul român, pe lângă aceasta, îi atribuie „ultranaționalism, populism de dreapta, euroscepticism, antițigănism” și alte credințe mai speciale... Povestea vorbei: spune-mi cine ți-e prieten și-ți voi spune cine ești tu.
Acesta plasează subiectul în altă dimensiune. „În Moldova se încalcă drepturile bulgarilor”, titrează presa de la Sofia, făcând trimitere la scrisoarea eurodeputatului către Comisia Europeană. Politicianul acuză că intenția guvernului moldovenesc de a comasa Universitatea de Stat din Taraclia cu Universitatea pedagogică din Chișinău ar aduce prejudicii cauzei „de autogestiune a comunității bulgare” din Republica Moldova.
De ce politicianul nu se plânge Consiliului Europei, specializat în drepturile omului? Pentru că la o examinare calificată din pretențiile lui nu s-ar alege nimic. Iar Comisia Europeană are alte prerogative decât cele dorite de deputatul ultra-naționalist.
Cu imagine și rol, dar fără studenți
Politicianul nu a invocat nicio daună concretă care ar surveni în urma alipirii Universității din Taraclia la Universitatea pedagogică din Chișinău, în afară de presupunerea că schimbarea ar „face rău imaginii și rolului instituției de învățământ”. Dar care este actuala imagine și rol? Nimic despre aceasta. La fel, politicianul nu se referă la calitatea specialiștilor care primesc diplomele de învățământ superior la Taraclia și nici la locul în clasamentul european/mondial al universităților pe care i-l asigură instituției „imaginea și rolul” de care dispune.
Prima și cea mai gravă problemă la universitatea din Taraclia, e lipsa studenților. După ea, vin și altele, dar ne vom limita doar să spunem că lipsa studenților, în urma degradării demografice a societății, se răsfrânge asupra tuturor instituțiilor de învățământ și este unul din motoarele comasării universităților gestionate din bani publici (IPN). Apropo, și în Bulgaria situația demografică e sub nivel, iar numărul studenților scade.
Și aici, paradoxul. Sistemul de învățământ superior din Bulgaria absoarbe anual din Moldova circa 100 de tineri bulgari, potențiali studenți la Taraclia, cărora statul de unde au venit strămoșii lor le acoperă cheltuielile de studii și le acordă burse. Nimic de zis, e dreptul lor să aleagă și nimeni nu atentează la el. Dinții, mai aproape ca părinții, spune un dicton, apărut în vremuri mai barbare.
Pentru a-și argumenta deranajamentul față de pretinsul atentat la „autogestiunea” comunității bulgare, europarlamentarul consideră potrivit să se refere la acordul între Chișinău și Sofia, care stipulează participarea părții bulgare la acordarea „asistenței Universității de Stat din Taraclia, Republica Moldova”.
În baza acestei înțelegeri partea bulgară e prezentă la Taraclia cu profesori, schimburi studențești, stagiari, instruiri etc., dar nu are nimic cu aspectele de administrare. Cu toate acestea, europarlamentarul afirmă că schimbările care urmează sunt o încălcare directă a acordului dintre Bulgaria și Moldova.
Universitatea din Taraclia, unică în lume
Nu poți să nu fii de acord că în substanța acestui document bilateral „se poate interveni doar cu acordul comun și reciproc al părților”, dar acesta nu are nicio putere asupra reorganizării preconizate. Nu se creează niciun obstacol pentru ca Sofia, indiferent de organigrama instituției de învățământ să continue să-și sprijine conaționalii.
Mai mult, autoritățile de la Sofia notează cu respect că Universitatea din Taraclia este unica instituție de învățământ superior din afara Bulgariei și, precum scrie și eurodeputatul, e „legată de păstrarea identității culturale a comunității bulgare”. Tot el arată că identitatea etnică a „bulgarilor basarabeni” e menținută prin „funcționarea multor instituții de instruire și culturale, care reușesc să păstreze spiritul bulgăresc”, ele dezvoltându-se datorită „bunelor relații între cele două state și guverne”. Ce e aceasta, dacă nu autogestiune?
Cu toate acestea, politicianul dă alerta la Bruxelles că „viitoarele schimbări administrative vor pune capăt autogestiunii comunității bulgare din Moldova”.
Însă lipsa argumentelor dă impresia că autorul spune una, dar e cu gândul la altceva. Apropo, și în Bulgaria există unități administrative unde alte etnii decât cea de bază, spre exemplu cea turcă, domină, dar în spațiul public niciodată nu s-a atestat problema creării unor autonomii. Ce-i drept, nici epurările etnice din Bulgaria, în special, din vara anului 1989, numită „plecare” de regimul lui Todor Jivkov nu e un subiect de mândrie în țara-membră a UE.
Și în polemica internă oponenții PAS-ului (vezi mai sus linkul la dezbaterile de la IPN), „excită” componenta etnică a Universității din Taraclia, unde, de fapt, doar două programe sunt în limba bulgară, restul în rusă.
Pentru a elimina această lacună, care afectează perpetuarea „spiritului bulgarilor basarabeni” autoritățile prevăd dezvoltarea cooperării cu Universitatea din Ruse, dar se cere și ordonarea programelor de studii, dintre care doar ...una este atestată. Trecând peste aceste adevăruri, oponenții politici ai guvernanților spun că incorporarea administrativă a instituției în Universitatea Pedagogică va „ucide raionul Taraclia”, concluzionând că noi „avem nevoie de pace”. Asta e viziunea lor asupra discuției despre calitatea învățământului superior din Moldova?
După aceasta rămâne de spus că reorganizarea universităților de stat, într-adevăr, aduce prejudicii. Dar nu „autogestiunii bulgare”, nu sistemului de învățământ, ci întregii societăți și statului Republica Moldova - prin incapacitatea guvernanților de a vorbi cu acei care i-au ridicat să facă bine și de a-și asigura sprijinul oamenilor în promovarea unor reforme dificile, dar necesare.
