Relansarea în 2016 a negocierilor în formatul 5+2 nu a însemnat şi avansarea procesului soluţionării diferendului transnistrean. De această părere este expertul IDIS „Viitorul”, Veaceslav Berbeca, autor al studiului „Perspectivele soluţionării conflictului transnistrean în contextul regional”, prezentat marţi, 27 decembrie, transmite IPN.
Expertul menţionează că există mai multe cauze care explică această tergiversare a rezolvării conflictului şi menţinere a status-quo-ului. În primul rând, este vorba de abordarea selectivă a subiectelor discutate. Sunt puse în discuţie doar problemele sociale şi economice, fiind omise cele politice şi de securitate. Veaceslav Berbeca a constatat că este complicat de a discuta despre soluţionarea conflictului atunci când, de fapt, nu sunt puse în discuţie subiectele de ordin politic şi de securitate. Drepturile omului şi respectarea libertăţii de circulaţie sunt două subiecte importante pe care liderii transnistreni nu acceptă să le discute.
În al doilea rând, există o stare de neîncredere între părţile implicate în procesul de negocieri. Aceasta situaţie este amplificată de rolul pe care îl îndeplineşte Federaţia Rusă. Moscova insistă pe garantarea asumării răspunderii de îndeplinire a unor acorduri în condiţiile în care la masa discuţiilor sunt impuse agende unilaterale.
Expertul notează că negocierile nu avansează la subiectul statutului formaţiunilor militare ale Federaţiei Ruse din regiunea transnistreană. Regulat se organizează exerciţii militare comune între trupele militare ale Federaţiei Ruse şi cele ale regiunii transnistrene. Astfel de atitudini subminează orice măsură de consolidare a încrederii între ambele maluri. Iar refuzul Federaţiei Ruse de a schimba pacificatorii ruşi cu o misiune internaţională demonstrează intenţia Moscovei de a-şi menţine opţiunile de influenţă asupra Chişinăului prin intermediul regiunii transnistrene.
În acest context, expertul consideră oportun conţinutul Declaraţiei Ministeriale cu privire la negocierile în procesul reglementării conflictului transnistrean în formatul 5+2 din decembrie 2016 de la Hamburg, care face apel către părţi să se angajeze în mod constructiv şi în mod regulat pentru realizarea unor progrese tangibile în toate cele trei coşuri ale agendei convenite pentru procesul de negociere. Chişinăul trebuie să insiste asupra modificării logicii etapelor de negociere a conflictului impusă de Federaţia Rusă, care evită să discute problema statutului armatei ruse din regiune înainte de reglementarea politică a conflictului transnistrean.
Veaceslav Berbeca mai este de părere că e necesar de a coopta mai activ Ucraina în formatul 5+2. În acest caz, o poziţie comună va diminua insistenţa Federaţiei Ruse de a impune anumite situaţii prestabilite în privinţa conflictelor din regiunea transnistreană şi Donbas.
