COMUNICAT DE PRESĂ
„Rejudecarea unui caz penal dupa ce a fost pronuntata hotararea CEDO de condamnare a Republicii Moldova – precedent pentru modificarea radicala a practicii judiciare in intreg spatiul CSI”
Chişinău 05 noiembrie 2012
Republica Moldova (document public)
La data de 07 noiembrie 2012, ora 09.30 de către Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău urmează să se pronunțe hotărîrea pe cauza penală de învinuire a fraților Levința Pavel și Levința Vitalie, învinuiți de comiterea unor infracțiuni grave și deosebit de grave.
Pavel Levinta si Vitalie Levinta au fost recunoscuți anterior culpabili de comiterea infracțiunilor ce le erau incriminate, și doar datorită hotărîrii CEDO din 16 decembrie 2008 emise pe cauza Levința vs Moldova, Republica Moldova a fost recunoscută vinovată de încălcarea în privinţa fraţilor Levinţa a art. 3 (interzicerea torturii şi a tratamentelor inumane şi degradante) şi art. 6 paragraful 1 (dreptul la un proces echitabil) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare Convenţie). In baza deciziei CEDO, la 08 februarie 2010 Plenul Curții Supreme de Justiție a ponunțat hotărîrea prin care s-a admis recursul în anulare depus de apărător în favoarea fraților Levința, s-au anulat sentințele de condamnare definitive și irevocabile prin care frații Levința au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunilor incriminate lor, fiindu-le aplicate pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 20 de ani. De către Plenul Curții Supreme de Justiție s-a dispus rejudecarea cauzei penale de învinuire a fraților Levința după ce frații Levința au fost privați de libertate timp de 10 ani, și această re-exeminare durează din aprilie 2010 pînă în prezent noiembrie 2012.
Ceva mai devreme, la 27 noiembrie 2007 CEDO a pronunțat hotărîrea pe cauza Popovici vs Moldova, fiind vorba despre persoana pe nume Gîlcă Petru, și printre multiplele încălcări constate în privința lui, se regăsește și constatatea încălcării art. 6 paragraful 1 din Convenție, și anume că după o sentință de achitare pronunțată în privința lui de către Curtea de Apel Chișinău prin sentința din 07 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie l-a condamnat pe Popovici la detenție pe viață în lipsa lui; nu a examinat argumentele apărării şi a ignorat constatările primei instanţe precum că nu au existat probe suficiente pentru a constata vinovăţia sa în ceea ce priveşte oricare dintre acuzaţiile aduse lui, constatările Curţii Supreme de Justiţie fiind arbitrare; iar cel mai imporant este faptul că declaraţiile care îl incriminau, făcute de alți co-acuzați, au fost obţinute ilegal prin aplicarea de către poliţie în privința lor a torturii şi a presiunii.
Crucial este momentul, că în ambele aceste cazuri, se regăsesc aceleași capete de învinuire, în privința acelorași făptași, iar Levința Pavel și Vitalie ar fi presupușii membri ai grupării criminale „Micu” pe nume Gîlcă (Popovici) Petru, și autorii a o parte din crimele incriminate lor. După cum am menționat, Curtea Europeană prin hotărîrea din 16 decembrie 2008 a constatat faptul aplicării torturii în privința fraților Levința, astfel cele afirmate de Popovici cu privire la aplicarea torturii față de alți co-acuzați pe aceeași învinuire s-a confirmat, ceea ce inevitabil a dus la re-examinarea ambelor cauze penale la nivel național.
După ce Curtea Europeană a constatat în privința lui Popovici încălcarea mai multor drepturi din Convenție, Curtea Supremă de Justiție la 07 noiembrie 2011 a menținut sentința de achitare în privința lui Popovici pe majoritatea capetelor de învinuire cu privire la comiterea omorurilor și apartenenței la gruparea criminală, fiind recunoscut vinovat doar pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (5), art. 352 alin. (2) și art. 361 alin. (2) CP a RM. Însă la aceste episoade frații Levința Pavel și Levința Vitalie nu au nici o atribuție.
De menționat, că în mare parte învinuirea pe Popovici Petru a fost susținută exact de aceleași probe și în privința clienților noștri – frații Pavel și Vitalie Levința, care de fapt nicidecum nu dovedesc vinovăția fraților Levința în comiterea infracțiunilor incriminate lor, și ca urmare poziția părții apărărării este una fermă, și anume unica soluție posibilă și legală este că la 07 noiembrie 2012 Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău să pronunțe doar sentință de achitare, și asta chiar dacă din partea organului de urmărire penale se observă clar tendința de a-i condamna pe frații Levința din nou, în lipsa probelor. Considerăm că acest scop este urmărit intenționat de către partea învinuirii din cauza că frații Levința anterior au fost condamnați pe această cauza penală, chiar și în lipsă de probe, fiind supuși torturii și tratamentului inuman și degradant, au fost privați de libertate timp de 10 ani, și se conștientizează destul de bine că riscul achitării lor după noua re-examinare a cauzei penale va avea consecințe nefaste pentru bugetul RM, și anume de către frații Levința se va solicita plata despăgubirilor morale și materiale pentru 10 ani de detenție ilegală.
Amintim, că deja 2 cauze la CEDO frații Levința le-au cîștigat contra RM. Pînă la a doua condamnare a RM pe cauza Levința vs Moldova din 17 ianuarie 2012, și anume în 2010 cînd am expediat a doua plîngere la CEDO, noi prin intermediul conferinței de presă organizate la Agenția de Presă Infotag am preîntîmpinat statul că va avea loc inevitabil o a doua condamnare a RM la CEDO pe cauza Levința, în cazul cînd nu se vor curma încălcările de drepturile omului admise în privința lor (vedeți materialele conferinței de presă din 18 octombrie 2010 de la Agenția Infotag). Cu regret, nu am fost auziți inițial, ci abia după ce începuse comunicarea cu Guvernul RM pe marginea plîngerii depuse la CEDO, frații Levința au fost eliberați din detenție ilegală. Dar încălcarea deja avuseră loc, ceea ce a condus la plata despăgubirilor din partea statului în sumă de 8000 euro pentru fiecare reclamant, plus 2000 euro plata cheltuielilor de reprezentare. Suma totală fiind de 18 000 euro pentru 2 luni de detenție ilegală a ambilor frați în perioada februarie - aprilie 2010. Nu este greu de imaginat în circumstanțele descrise, care va fi plata despăgubirilor pentru detenția ilegală timp de 10 ani, și partea învinuirii își dă bine seama de acest fapt. Și anume frica aceasta determină organul de urmărire penală să solicite condamnarea cu orice preț a fraților Levința pe marginea infracțiunilor incriminate lor, chiar dacă fiind și procurorii juriști și buni profesioniști constientizează că frații Levința în circumstanțele descrise și în lipsă de probe urmează a fi achitați. Dar o eventuală condamnare a fraților Levința din nou la ani de detenție va spori considerabil și așa suma mare a despăgubirilor pe care ei urmează să o primească în mod inevitabil pentru detenția ilegală timp de mai bine de 10 ani.
În contextul celor descrise mai sus, îndemnăm judecătorii Curții de Apel Chișinău să dea dovadă de corectitudine, să procedeze legal, să dea dovadă de obiectivitate și impațialitate și să pronunțe unica hotărîre posibilă și legală pe cauza penală de învinuire a fraților Levința, și anume să pronunțe hotărîrea judecătorească de achitare a lui Levința Pavel și Levința Vitalie în infracțiunile incriminate lor. Solicităm pronunțarea sentinței de achitare nu numai pentru a demonstra nevinovăția unor persoane concrete pe marginea învinuirii ce li se incriminează, nu numai pentru a obține o achitare pe un caz penal concret, intenția noastră este că prin intermediul acestui dosar de a schimba practica judiciară la nivel de țară și la nivel de spațiu CSI, de a schimba mentalitatea magistraților și reprezentanților organului de urmărire și de a pronunța sentințe de achitare în privința persoanelor învinuite de comiterea unor infracțiuni, ori de cîte ori va fi nevoie în cazurile cînd lipsesc cu desăvîrșire probe ce ar demonstra vinovăția acestora. Astfel, urmează să se asigure și să se aplice în practică principiile procesuale a supremației legii și prezumpției nevinovăției, să se asigure unificarea practicii judicare și aplicarea unicelor standarde, și să se excludă probele adunate cu încălcarea drepturilor și garanțiilor procesuale, aplicîndu-se nulitatea probelor. Respectarea unui și același standard urmează să aibă loc mai ales în cazurile cînd există deja hotărîri judecătorești de achitare pe aceleași episoade în baza acelorași probe, referindu-ne la cazul achitării lui Popovici Petru.
Datele de contact ale avocaţilor:
- Avocatul Veaceslav Ţurcan – BAA „Veaceslav Ţurcan & Co” Adresa: parter, str-
la Teatrului nr. 2/1, mun. Chişinău, Republica Moldova, MD–2012; Tel/Fax:(+373 22) 920-700; Mob: +37369126012.
- Avocatul Belinschi Maxim – CA „Belinschi Maxim” Adresa: parter, str-la
Teatrului nr. 2/1, mun. Chişinău, Republica Moldova, MD–2012; Tel/Fax: (+373 22) 835-807; Mob: + 373 68144474.
Pentru informare
- Copia comunicatului de presă din 18 octombrie 2010, se anexează.
- Articolile din Codul penal al Republicii Moldova care sunt indicate în prezentul
comunicat de presă:
Articolul 189 din Codul penal al Republicii Moldova
Şantajul
(1) Şantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului
sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvîrşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, ameninţînd cu violenţă persoana, rudele sau apropiaţii acesteia, cu răspîndirea unor ştiri defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani.
(2) Şantajul săvîrşit:
[Lit.a) exclusă prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;
d) prin ameninţare cu moartea;
e) cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) săvîrşite cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă;
c) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate;
d) însoţite de schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant;
e) urmate de dobîndirea bunurilor cerute;
f) soldate cu alte urmări grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 10 ani cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), însoţite de răpirea proprietarului, posesorului sau deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 13 ani.
(5) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) sau (4) săvîrşite în proporţii mari
se pedepsesc cu închisoare de la 9 la 13 ani.
(6) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) sau (4) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.
Articolul 352 din Codul penal al Republicii Moldova
Samavolnicia
(1) Samavolnicia, adică exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar şi prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore.
(2) Aceeaşi acţiune:
[Lit.a), b) excluse prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
c) însoţită de ameninţare cu moartea ori cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;
d) însoţită de aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;
e) însoţită de nimicirea bunurilor
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
[Lit.a) exclusă prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) însoţite de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate;
c) săvîrşite cu aplicarea armei;
d) soldate cu daune în proporţii deosebit de mari;
e) soldate cu alte urmări grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.
Articolul 361 din Codul penal al Republicii Moldova
Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor false
(1) Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, confecţionarea sau vînzarea imprimatelor, ştampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituţii, organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni:
[Lit.a) exclusă prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
c) săvîrşite referitor la un document de importanţă deosebită;
d) soldate cu daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.