După peste 25 de ani de negocieri, reglementările politice ale conflictului transnistrean rămân neclare. În ultimii ani se negociază și se discută problemele care nu se referă la statutul regiunii și la prezența ilegală a armatei ruse, or, anume aceste probleme sunt cheie pentru Chișinău în soluționarea problematicii transnistrene. Inconsecvența Chișinăului și lipsa de pârghii în a forța Rusia să-și retragă contingentul militar de pe teritoriul țării au dus la „localizarea” procesului de reglementare. Pentru a ieși din acest „coș vicios”, Chișinăul trebuie să găsească soluții de a pune pe masa de discuții în formatul oficial „5+2” problemele legate de statut și armată, dar și cele referitoare la drepturile omului. Concluzia a fost exprimată în cadrul evenimentului de prezentare a trei studii privind problematica transnistreană, de către IDIS Viitorul, astăzi, 12 iulie, transmite IPN.
Potrivit expertului IDIS Viitorul și autorul studiului: „Evaluarea diacronică a documentelor semnate de Chișinău în procesul de reglementare a problematicii transnistrene”, Igor Tabârță, cel mai răsunător succes obținut de Moldova în negocierea subiectului prezenței armatei ruse pe teritoriul său a fost în cadrul negocierilor privind FACE. La Summitul OSCE din noiembrie 1999 de la Istanbul, Rusia s-a angajat să-și retragă forțele militare din stânga Nistrului. Însă, din păcate, Federația Rusă nu și-a îndeplinit angajamentele luate la Istanbul și, ulterior, la Porto, iar, după 2003, nu a dorit să mai discute acest subiect cu Republica Moldova. Astfel, Moscova încalcă premeditat acordurile internaționale.
Referindu-se la studiul: „Evaluarea implementării deciziilor protocolare din educație”, Igor Tabârță, susține că decizia protocolară referitoare la asigurarea funcționării școlilor moldovenești cu predare în grafia latină din regiunea transnistreană este implementă parțial. Reprezentanții politici ai Chișinăului și Tiraspolului au opinii diferite asupra implementării acestui protocol. Experții constată că sunt implementate punctele referitoare la termenul contractului de locațiune și privind suma plătită pentru arendă. Doar implementarea acestor puncte este confirmată de ambele părți.
Potrivit expertului, nu este clar cum se îndeplinește punctul unu al protocolului – referitor la serviciile comunale, iar pe restul punctelor din decizia protocolară între Chișinău și Tiraspol există divergențe. Punctele cinci și șase sunt interpretate diferit de părți. Chișinăul își dorește o liberă circulație a persoanelor și transportarea materialului didactic și a celor necesare pentru a asigura procesul de învățământ fără niciun fel de control și bariere din partea organelor administrației nerecunoscute din stânga Nistrului. Tiraspolul condiționează libera circulație și transportarea materialelor cu informarea prealabilă. Totodată, Chișinăul își îndeplinește angajamentele luate odată cu semnarea protocolului cu privire la aplicarea apostilei pe actele de studii emise în regiunea transnistreană. Astfel, până la 25 iunie au fost aplicate apostile pe 87 de diplome.
Igor Munteanu, director IDIS Viitorul și autorul studiului: „Paravanele externe ale secesionismului: paradiplomație și insurgență”, concluzionează că Rusia joacă un rol major în blocarea procesului de reglementare și negocieri, acționând nu ca un mediator clasic, distanțat în mod egal de pozițiile părților, ci ca un actor în negocieri pentru apărarea propriilor interese. Moscova și-ar dori să pună capăt existenței republicii secesioniste în forma actuală, însă doar dacă protejatul său va obține influență decisivă asupra afacerilor noilor state reintegrate. Rusia își dorește să rămână principalul garant al reglementării, inclusiv ca măsură de securizare a statelor reunificate, sub presiunea brokerilor externi, afirmă studiul.