Regiunea de Dezvoltare Nord: proces de creare şi perspective. Analiză economică Info-Prim Neo

Elaborarea unei politici de dezvoltare regională a devenit o prioritate naţională. Implementarea acesteia va crea posibilităţi sigure de depăşire a actualei stări de lucruri în viaţa economică şi socială a ţării şi a oamenilor săi. Dezvoltarea regională este un imperativ şi în contextul eforturilor R. Moldova de aderare la Uniunea Europeană (UE), în special de când are hotar comun cu UE. În ultimii ani, politica de dezvoltare regională a devenit una din cele mai importante şi cele mai complexe politici ale UE. În înţeles european, politica regionala are ca scop reducerea disparităţilor socio-economice dintre regiuni si mărirea coeziunii economice si sociale, acţionând asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum creşterea economică, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecţia mediului, ocuparea şi formarea profesională, educaţia etc. Principiile care stau la baza politicii de dezvoltare regională sunt: descentralizarea, parteneriatul, planificarea, cofinanţarea. Realizarea acestor principii oferă posibilitate de a rezolva problemele regiunilor vulnerabile, asigurându-le o creştere economică, dinamică şi durabilă, prin valorificarea eficientă a potenţialului regional şi local. La sfârşitul anului 2006, Parlamentul a adoptat „Legea cu privire la dezvoltarea regională în Republica Moldova”. În acest mod a fost creată baza legală în dezvoltarea regională, au fost stabilite resursele necesare pentru realizarea politicii de dezvoltare regională. Potrivit acestei legi în ţară sunt şase regiuni funcţionale de dezvoltare: Nord, Centru, Sud, Autonomia teritorială Găgăuzia, municipiul Chişinău şi Transnistria. De implementarea prevederilor Legii este responsabil Ministerul Administraţiei Publice Locale, care are sprijinul proiectului UE „Suport pentru Organele de Implementare a Dezvoltării Regionale”. La etapa actuală, Proiectul acordă asistenţă regiunilor de dezvoltare Nord, Centru şi Sud în elaborarea Strategiilor de Dezvoltare 2007-2013 şi a Planurilor Operaţionale 2007-2009. La mijlocul lunii februarie, în mun. Bălţi, a avut loc şedinţa de constituire şi primul atelier de lucru al Grupului de Planificare Strategica a Regiunii de Dezvoltare Nord (RDN). Grupul include peste 100 reprezentanţi ai administraţiilor publice locale (APL), ai societăţii civile şi ai sectorului privat. Au urmat alte întruniri, au fost elaborate analize şi primele variante de documente, care au fost îmbunătăţite prin confruntare de idei în cadrul atelierelor de lucru. [Caracteristici generale] In cadrul Grupului a fost prezentată analiza socio-economică a RDN şi elaborată analiza SWOT a regiunii. Astfel, RDN este una din cele mai mari din republică, fiind a doua ca număr de populaţie (1025 mii persoane) după regiunea „Centru”. În componenţa ei intră municipiul Bălţi şi raioanele Briceni, Edineţ, Donduşeni, Drochia, Făleşti, Floreşti, Glodeni, Ocniţa, Râşcani, Sângerei, Soroca. RDN acoperă toată partea de nord a R. Moldova. Geografic, regiunea se învecinează la nord şi la est cu Ucraina, la vest cu România, la sud-est cu Regiunea de Dezvoltare Transnistria, la sud cu Regiunea de Dezvoltare Centru. RDN cuprinde 20 de centre urbane, municipiul Bălţi fiind cel mai mare din ele şi amplasat la o intersecţie de drumuri ce leagă nordul cu sudul şi estul cu vestul regiunii şi ţării. Mun. Bălţi este un important centru social, universitar şi o piaţa de desfacere importantă pentru producătorii agricoli din regiune. Comparativ cu anul 1989, numărul populaţiei din regiune s-a redus cu 123,6 mii persoane sau cu 11,3%. Cea mai mare parte a populaţiei este concentrată la sate – 68%. Densitatea populaţiei ( 97 locuitori/km²) este mai mică decât media pe ţară, dar mai mare decât în regiunile Centru şi Sud. Tinerii cu vârsta până la 14 ani sunt mai puţini decât în restul ţării. În acelaşi timp, cota persoanelor mai în vârstă de 65 de ani este de 18,6% şi depăşeşte media pe ţară (10.4%), fiind regiunea cu cei mai mulţi bătrâni. Cel mai mare număr de persoane angajate în economie activează în agricultură şi silvicultură(44%), după care urmează învăţământul şi asistenţa socială (17%), sectorul industrial (12%), comerţul (6%), transportul şi comunicaţiile (4%) ş.a. [Potenţial inedit] Aşezarea geografică a RDN este extrem de favorabilă pentru realizarea proiectelor de cooperare transfrontalieră. Zona beneficiază de o infrastructură de transport diversificată, resurse acvatice, resurse minerale, patrimoniu istoric şi cultural şi de două Euroregiuni funcţionale: „Prutul de Sus” şi „ Siret-Prut-Nistru”. RDN se evidenţiază prin multitudinea de arii naturale protejate şi obiective culturale de o valoare incontestabilă. Aici se găsesc 102 de arii naturale protejate de stat ceea ce constituie cca. 25% din suprafaţa fondului de arii naturale a ţării, două plaje de importanţă naţională, muzee, edificii ecleziastice printre care 5 mănăstiri şi 4 schituri. În lunca Prutului de Mijloc se află cea mai mare rezervaţie ştiinţifică din ţară “Pădurea Domnească”, unde se găsesc peste 79 specii de plante rare. Tot în RDN se află una dintre cele mai mari peşteri din lume – “Emil Racoviţă”, locul trei printre peşterile din gipsuri şi pe locul 8 în topul general al subteranelor gigantice de pe planetă. Parcul Ţaul care se află în mijlocul satului cu acelaşi nume deţine circa 150 de specii de plante, dintre care circa 100 sunt exotice. Parcul din Mândâc prezintă o colecţie de specii a dendroflorei rare şi valoroase în R. Moldova. Însă nu prea mulţi potenţiali turişti au posibilitate să admire aceste frumuseţi ale naturii din cauza infrastructurii subdezvoltate a turismului din regiune. Aici există doar 18 hoteluri sau unităţi similare cu un total de 2415 locuri. Necesitatea de a îmbunătăţi calitatea infrastructurii de cazare şi de agrement este evidentă. O oportunitate în acest domeniu poate deveni dezvoltarea turismului transfrontalier. Zona este favorabilă pentru dezvoltarea mai multor tipuri de turism. Există aici un cadru natural pitoresc, cu multiple variante de recreare şi un valoros potenţial cultural şi istoric propice pentru dezvoltarea agroturismului. Numărul mare de biserici şi mănăstiri oferă posibilitatea organizării de pelerinaje prin care vor fi puse în valoare aceste locaşe de cult, fapt ce va contribui la apariţia unui alt tip de turism, cel ecleziastic. Există posibilităţi şi pentru turismul verde, de agrement, cultural. [Probleme acute de ordin economic] Ca şi în restul ţării, piaţa muncii din RDN este puternic afectată de fenomenul migraţiei, preponderent a tinerilor, care capătă amploare. Oamenii pleacă mai cu seamă în ţările din UE şi Rusia, deoarece nu pot să găsească acasă condiţii favorabile de muncă şi salarii care le-ar permite să ducă un mod de viaţă decent. Femeile şi persoanele cu studii superioare au mărit considerabil în ultima vreme numărul emigranţilor. Numărul şomerilor este în continuă creştere, în anul 2005 ponderea şomerilor din RDN constituind circa 30 la sută din numărul total pe ţară. Totodată este destul de mare numărul persoanelor care nu au un loc de muncă permanent sau sunt ocupaţi în economia neformală. Expertul proiectului UE „Suport pentru Organele de Implementare a Dezvoltării Regionale” Andrei Balânschi consideră că, în aceste condiţii, este extrem de necesar de a creşte capacitatea de angajare şi ocupare prin adaptarea forţei de muncă la necesităţile pieţei muncii. Este oportun să se facă instruirea permanentă a şomerilor şi a grupurilor dezavantajate, să se creeze condiţii optime pentru o piaţă a muncii flexibilă, să fie micşorată rata şomajului în rândul tinerilor. Agricultura este cea mai importantă ramură a economiei RDN, însă productivitatea acesteia este scăzută. Acelaşi expert formulează principalele motive ale actualei stări de lucruri: un volum infim al investiţiilor; terenuri agricole intens parcelate; infrastructura de colectare a produselor agricole nu este funcţională, iar produsele agricole locale nu fac faţă concurenţei cu produsele de import. Motivele productivităţii scăzute în sectorul zootehnic ţin de desfiinţarea majorităţii complexelor mari, creşterea animalelor fiind preluată de gospodăriile auxiliare. Odată cu modernizarea sectorului agricol, care ar asigura o productivitate net superioară, se cere identificarea posibilităţilor de comercializare a producţiei agricole, dar şi deschiderea unor fabrici de prelucrare a materiei prime. O piedică în dezvoltarea industriei în zonă este uzura morală şi fizică a echipamentului şi utilajelor întreprinderilor. Rolul principal în industria regiunii revine industriei alimentare, evidenţiindu-se producţia de zahăr (100% din totalul pe republică), ulei vegetal, produse lactate, tutun fermentat, produse din carne. În RDN funcţionează 145 de întreprinderi, majoritatea fiind amplasate în oraşul Bălţi, fapt ce confirmă gradul mare de concentrare a industriei. Conform datelor anului 2005, ponderea producţiei industriale din regiune constituie 4221 milioane lei, respectiv 21,1% din totalului pe ţară. Numărul mediu anual al personalului industrial productiv este de circa 32 mii persoane, faţă de circa 126 mii pe ţară. Ramurile de profil sunt reprezentate de industria uşoară, industria materialelor de construcţie, industria constructoare de maşini, electroenergetică etc. Prin renovarea echipamentului şi utilizarea tehnologiilor performante, industria poate deveni un element important pentru dezvoltarea regiunii. O problemă a regiunii este volumul mic de investiţii. Există totuşi o tendinţă de creştere a activităţii investiţionale ale agenţilor economici din mijloace proprii. În anul 2005 volumul investiţiilor în capital fix în RDN a constituit 1202,1 mln. lei, ceea ce reprezintă 16,7% din volumul investiţional în capital fix la nivel naţional. Din bugetul republican au fost alocate circa 10% din volumul total al investiţiilor realizate în RDN, iar din bugetele locale – cca 4%. Volumul investiţiilor de stat rămâne a fi nesemnificativ. Marea majoritate a investiţiilor au fost realizate în mun. Bălţi şi raioanele Soroca şi Briceni, fapt ce menţine discrepanţe semnificative în nivelul de dezvoltare a regiunii. Drumurile locale ale regiunii sunt într-o stare deplorabilă şi necesită reparaţii capitale. Din cauza stării proaste a drumurilor, atractivitatea localităţilor rurale este destul de joasă pentru investitori. Bugetele reduse ale primăriilor nu permit reparaţia drumurilor locale. Astfel, este clar că reţeaua de drumuri necesită investiţii semnificative pentru dezvoltarea reţelei stradale a localităţilor. Deşi există legătură feroviară cu Rusia, Belarus şi Ucraina, nu este nici o porţiune de cale ferată electrificată. Viteza de circulaţie a trenurilor este mică din cauza stării tehnice precare. În acest sens este extrem de necesar de a îmbunătăţi starea tehnică a căilor ferate şi de a asigura accesul la coridoarele de transport europene. Sectorul energetic funcţionează în totalitate în baza resurselor importate şi aceasta diminuează mult gradul de securitate energetică. Doar municipiul Bălţi este asigurat cu energie termică de la Centrala electro-termică Nord. În celelalte localităţi, centralele termice municipale nu funcţionează. O problemă pentru regiune este şi alimentarea cu gaze naturale. Doar 35,2% de localităţi sunt conectate la reţeaua de gaze. Salariile angajaţilor în economia RDN sunt mai mici decât media pe ţară. De exemplu, în anul 2005, salariul nominal mediu în regiune a constituit 970,4 lei, ceea ce reprezintă 73,6% faţa de salariul mediu pe republică. Se înregistrează diferenţe la salarizare în dependenţă de zone. Astfel, valoarea nominală a salariului este de două ori mai mare la Bălţi decât la Briceni. [Probleme acute de ordin social] O problemă destul de sensibilă pentru regiune ţine de calitatea educaţiei, care este grav afectată de infrastructura insuficientă şi de motivarea slabă a personalului instituţiilor învăţământul şcolar. Numărul unităţilor de educaţie primară şi secundară din RDN era de 497 la finele anului 2005 din totalul de 1551 înregistrate pe ţară, cu o pondere de 32%. Se observă o scădere uşoară a numărului de instituţii de educaţie primară şi secundară, în mare măsură datorită micşorării numărului de elevi ca urmare a scăderii ratei natalităţii şi a emigrării masive a elevilor împreună cu părinţii peste hotarele ţării. Instituţiile de învăţământ secundar profesional nu oferă facilităţi şi mijloace moderne de instruire ce ar corespunde cerinţelor mereu în schimbare ale pieţei de muncă. Nici în domeniul ocrotirii sănătăţii situaţia nu este mai bună. În spitale sunt prea puţine paturi pentru bolnavi: 39.1 la 10000 locuitori ceea ce este mult sub media pe ţară (63,9 paturi). Utilajele medicale sunt uzate atât fizic, cât şi moral. Numărului medicilor în profil teritorial constituie 20,5 medici la 10 000 locuitori, media pe ţară fiind de 34,9 medici la 10 000 locuitori. Este evidentă şi o descreştere a numărului personalului medical mediu, ce generează deficit de cadre medicale la nivel de localităţi rurale unde se prestează doar serviciile medicale primare, astfel păstrându-se dezechilibre între serviciile în mediul rural şi cele oferite în mediul urban. În RDN nivelul de poluare este extrem de înalt din cauza insuficienţei investiţiilor în retehnologizarea producţiilor poluante. Ca urmare a creşterii importului de automobile, emisiile gazelor de eşapament în atmosferă au crescut cu aproximativ 30%. În lipsa investiţiilor pentru restabilirea instalaţiilor de epurare biologică a apelor reziduale şi în sistemele de canalizare, gospodăriile casnice şi întreprinderile au devenit surse majore de poluare. În prezent nu funcţionează nici a cincia parte din staţiile de epurare construite înainte de 1990 şi, în rezultat, sunt epurate numai aproximativ 70% din scurgerile care necesită epurare. În prezent complexul comunal-locativ se află în pragul unei crize de infrastructură, care este condiţionată de uzura fizică a utilajelor de aprovizionare cu apă şi a sistemelor de canalizare, exploatarea unui echipament ineficient din punct de vedere energetic. Toate acestea conduc la deversarea apelor uzate neepurate sau insuficient epurate în apele de suprafaţă, ceea ce pune în pericol securitatea sanitaro-epidemiologică şi ecologică a surselor de apă potabilă. [Puncte slabe şi puncte tari] Analiza potenţialului RDN realizată de proiectul UE „Suport pentru Organele de Implementare a Dezvoltării Regionale” împreună cu Grupul de Planificare Strategica a identificat următoarele puncte slabe: dependenţa de surse energetice externe; capacităţi financiare reduse ale bugetelor locale; tehnologii şi potenţial industrial învechit; parcelarea excesivă a terenurilor agricole; infrastructura serviciilor subdezvoltată, productivitatea joasă în agricultură; corupţia care afectează dezvoltarea unor ramuri; deficitul de forţă de muncă calificată; mediul de afaceri defavorizant; oraşe mici care degradează; transparenţă insuficientă în activitatea APL; capacităţi reduse de dezvoltare a turismului; existenţa unor surse majore de poluare. Totodată, dezvoltarea RDN poate fi asigurată prin: modernizarea întreprinderilor prin introducerea unor tehnologii noi; dezvoltarea businessului mic în zonele rurale; modernizarea agriculturii şi dezvoltarea producţiei agricole ecologic pure; promovarea şi dezvoltarea exportului; crearea climatului favorabil pentru atragerea investiţiilor străine; dezvoltarea surselor alternative de energie; promovarea cooperării transfrontaliere şi participarea la programele de bună vecinătate şi regionale; dezvoltarea turismului; crearea condiţiilor pentru revenirea cadrelor calificate emigrate temporar; dezvoltarea sistemelor de irigare în baza râurilor şi lacurilor de acumulare; conexiunea feroviară cu UE; valorificarea spaţiilor de producţie neutilizate. Toate acestea pot conduce la obţinerea unor reuşite pe toate planurile. [Viziunea de dezvoltare a Regiunii] În baza analizelor anterioare şi a auditului socio-economic, Grupul de Planificare Strategica a RDN a formulat Viziunea de dezvoltare a regiunii. Potrivit expertului proiectului UE „Suport pentru Organele de Implementare a Dezvoltării Regionale” Constantin Nunu, documentul conturează imaginea privitoare la profilul regiunii, direcţiile principale de evoluţie a domeniilor de interes public. Astfel, „Regiunea de Dezvoltare Nord este o regiune dinamică cu oraşe prospere şi un pol de dezvoltare bine reliefat (mun. Bălţi), distinctă prin diversitatea de activităţi economice durabile bazate pe spiritul tradiţional antreprenorial al locuitorilor, deschisă provocărilor tehnologice şi informatice, care va valorifica poziţia georgafică favorabilă. Regiunea va dispune de o infrastructură fizică dezvoltată şi de calitate, care va oferi oportunităţi de cooperare teritorială şi acces rapid la coridoarele de transport europene, va fi o destinaţie turistică atractivă. Pentru toţi locuitorii se vor oferi oportunităţi de formare profesională şi angajare în câmpul muncii, acces la servicii şi utilităţi publice calitative, care vor asigura standarde înalte a calităţii vieţii”. [Obiective strategice şi specifice] La etapa actulă sunt formulate de asemenea Obiectivele strategice ale Regiunii: - creşterea durabilităţii activităţilor economice prin valorificarea poziţiei geografice a RDN, a potenţialului industrial şi a resurselor naturale; - dezvoltarea resurselor umane care să asigure cererea pieţei de muncă prin perfecţionarea sistemului de pregătire profesională şi recalificare; - dezvoltarea infrastructurii fizice şi de mediu, consolidarea relaţiilor de cooperare teritorială; - dezvoltarea infrastructurii sociale, îmbunătăţirea calităţii şi accesibilităţii serviciilor publice. Obiectivele strategice sunt susţinute de obiectivele specifice şi măsuri ce urmează a fi realizate pentru rezolvarea problemelor identificate. Strategia de Dezvoltare a RDN va include şi Planul Operaţional de Dezvoltare care va constitui portofoliul de proiecte al regiunii pentru următorii 3 ani. În prezent, se colectează idei de proiecte din partea reprezentanţilor APL şi ai sectorului civil, Planul urmând a fi elaborat în luna curentă.