Refuzul Guvernului de a asigura rezervele de cereale ale autorităţilor locale stârneşte nedumerire şi stupoare. Analiză economică

Experţii salută intenţia administraţiei publice centrale de a purcede la descentralizarea puterii de stat, însă constată că instrumentele propuse nu sunt adecvate situaţiei create, deoarece acumularea rezervelor de cereale nu este prerogativa primarilor şi a consiliilor locale, în conformitate cu Legea privind administraţia publică locală. Potrivit experţilor Institutului de Rezolvare a Conflictelor INRECO şi a Business Consulting Institute, Veaceslav Guţuţui şi Anatol Ignat, îndemnul premierului Vasile Tarlev către autorităţile publice locale să-şi facă rezerve proprii de grâu alimentar stârneşte cel puţin nedumerire şi stupoare. Faptul că administraţiilor locale li s-a cerut să nu spere că Guvernul le va soluţiona problemele privind colectarea grâului în rezerva de stat este văzut drept o iresponsabilitate uluitoare cu care administraţia publică centrală tratează problema secetei din acest an. În context, experţii se întreabă cu ce se ocupă Agenţia Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare, dacă primarul, pe lângă faptul că e obligat să răspundă de funcţionarea normală a serviciilor publice, obiectivelor educaţionale şi de infrastructură, amenajarea şi salubrizarea teritoriului, atragerea de noi parteneri etc., este forţat să preia şi o parte din funcţiile Agenţiei nominalizate?! Prin asemenea declaraţii, susţin experţii, Guvernul R. Moldova a confirmat încă o dată faptul că este „unul inventiv şi extrem de flexibil la conjunctura existentă”. Deşi descentralizarea puterii de stat este un proces întru totul conform „aspiraţiilor pro-europene” ale autorităţilor centrale, experţii spun că era nevoie de o secetă puternică ca premierul să conştientizeze problema descentralizării administrative a activităţii administraţiei publice centrale. În context, premierul a solicitat Ministerului Administraţiei Publice Locale urgentarea publicării Îndrumarului privind separarea puterilor în stat, pentru ca fiecare autoritate publică locală „să ştie de ce răspunde”. Sursele citate consideră drept un tertip aceste îndemnuri, inclusiv pentru că vin din partea unui guvern pro-comunist care, prin definiţie, trebuie să opteze pentru o centralizare maximă a pârghiilor puterii de stat. La considerentele politice ale acestor concluzii, experţii revin mai jos. Situaţia climaterică, nu totdeauna coincide cu hotărârile Guvernului sau deciziile Parlamentului Republicii Moldova. Evitarea abordării situaţiei critice şi desemnarea unor responsabili locali vădeşte intenţia guvernării de a găsi nişte subterfugii în eventualitatea agravării situaţiei socio-economice, ce va interveni iminent în următoarele două-trei luni. Căutarea şi găsirea „ţapilor-ispăşitori” a devenit deja un hobby al puterii centrale, susţin experţii. [În căutarea ţapilor ispăşitori] Nu mai puţin importantă (ba dimpotrivă) este şi conjunctura politică, deloc confortabilă pentru administraţia centrală, deoarece ideea premierului vine imediat după alegerile locale în care comuniştii au pierdut o mare parte din electorat. Şi în acest context complex îşi face apariţia fraza prim-ministrului: „Sunt aleşi de popor, au învins la alegeri şi trebuie sa asigure stabilitatea şi activitatea, reieşind din funcţiile pe care le au. Când e bine, ei se bat cu pumnul in piept că sunt eroi, iar când îi râu - arată că este vinovat Guvernul, preşedintele sau Parlamentul”. În aşa mod, V. Tarlev a găsit deja vinovaţii şi responsabilii de criza alimentară care se aşteaptă în viitorul cel mai apropiat. Cine ar fi fost responsabil de asigurarea rezervelor dacă alegerile locale ar fi fost câştigate în mod detaşat de către PCRM? În final, se întreabă experţii, ce a întreprins concret Guvernul şi Parlamentul în soluţionarea problemei secetei din vara 2007? A creat un fond special pentru susţinerea fermierilor afectaţi de calamităţile naturale? A elaborat mecanisme care ar permite asigurarea şeptelului de vite cu furaje până la noul sezon? În general, cu ce se ocupă Ministerul Agriculturii şi care este politica statului în acest domeniu? Totodată, sursele citate se întreabă dacă au fost solicitate în acest context organismele internaţionale, guvernele altor state. Experţii susţin că activităţile nominalizate trebuiau planificate încă de la sfârşitul iernii, care a fost una cu puţine precipitaţii. Însă aceste semnale nu au fost luate în considerare de autorităţi. Astfel, constatăm (a câta oară) că în Republica Moldova, autorităţile publice centrale practică metode sovietice de creare artificială a problemelor cu rezolvarea lor ulterioară în mod eroic. Consecinţele economice şi sociale rămânând pe seama agricultorilor, micilor producători şi a tuturor consumatorilor, care vor achita din buzunarul propriu incompetenţa guvernării, afirmă experţii Institutului de Rezolvare a Conflictelor INRECO şi ai Business Consulting Institute.