Situația de criză politică, generată de invalidarea alegerilor din Chișinău și aprofundată de înghețarea relațiilor cu partenerii de dezvoltare, poate fi depășită doar pe două căi. Prima presupune reforma factorului politic, realizată „de sus”, a doua cale înseamnă revoluția cu implicarea maselor, „de jos”. Dar ambele căi sunt nesigure. Este una dintre concluziile la care au ajuns participanții la dezbaterea politică, desfășurată recent la IPN.
---
Reforma „de sus” este nesigură pentru că nu toate reformele dau rezultate pe care să le simtă cetățeanul, iar cele inițiate de guvernarea care își spune „democratică” și „pro-europeană” din anul 2009 și până acum sunt un exemplu relevant. Cine se apucă acum dintre cetățenii țării să creadă că reformele, forțate într-un fel în ultimii doi ani de PDM, o componentă importantă a guvernelor precedente, vor avea un alt rezultat?
Încredere scăzută până la anti-raiting
De aici vine primul motiv important al nesiguranței reformei „de sus”: ea are susținere scăzută în societate și aceasta se întâmplă în principal din cauza încrederii foarte joase a societății în instituțiile statului și în persoanele decidente în stat. Această neîncredere este atestată cu regularitate și pe parcursul multor ani de mai toate sondajele sociologice, realizate de autori interni și externi. În anumite cazuri, se vorbește chiar de anti-raiting, ceea ce reprezintă un paradox enorm, dacă e să luăm în calcul resursele masive, fără precedent chiar, pe care le are la dispoziție și le aplică actuala guvernare pentru a-și promova imaginea și acțiunile. E cazul, poate, să ne întrebăm, de ce trebuie să credem în succesul reformelor, cu efect mare anunțat pentru întreaga societate, dacă această guvernare nu își poate realiza un obiectiv propriu de redresare a imaginii, dar și a legitimității într-un fel, cu astfel de resurse?
Istoria cunoaște cazuri când autorități nepopulare (nelegitime) au impus reforme nepopulare care au dat în timp rezultate bune pentru viața omului. Însă condiția obligatorie a acestui model de reformare este legalitatea și buna credință a acțiunilor întreprinse. Asta pentru că niciodată în istorie scopurile bune nu au fost atinse prin metode rele, ilegale, nesincere. Experiența tristă a defunctei URSS este doar unul dintre multele și tragicele exemple ale omenirii.
Legalitatea și buna-credință în calitate de criterii
Astăzi legalitatea și buna credință a reformelor promovate de autorități este pusă la îndoială de către prea multă lume din Republica Moldova ca să nu trezească îndoială și îngrijorare. Cele mai proaspete exemple țin de invalidarea alegerilor, de modul netransparent în care au fost trecute prin Parlament o parte din prevederile legislative cunoscute sub denumirea „amnistierea fiscală”, dar și de mecanismul „cetățenie pentru investiții”, dar și de modul de schimbare a sistemului electoral. Să admitem că guvernarea are parțială sau chiar totală dreptate când vorbește în replică despre „interese politice” ale UNOR concurenți politici care râvnesc să preia puterea. Însă argumentul acesta nu este suficient de convingător pentru că aceasta este și poziția TUTUROR partenerilor de dezvoltare, fără excepție, care, este de presupus că știu mai mult decât spun și mai mult decât cunoaștem noi, cetățenii. Și Uniunea Europeană, și Statele Unite ale Americii, și Fondul Monetar Internațional, au găsit de cuviință să reacționeze pe urme proaspete, urgent, și la adoptarea chestiunilor fiscale, cum au reacționat de mai multe ori și de la mai multe nivele după invalidarea alegerilor.
Deci, esența și soarta reformării „de sus” este, pe moment, insuficient de credibilă după criteriile legalității și bunei credințe și poate presupune o perioadă nejustificat de lungă pentru ca rezultatele ei, eventual bune” să fie resimțite de cetățeni sau - și mai rău – perpetuarea situației cu derapaje democratice și izolare internațională.
Cetățeanul, predispus spre revoluția „cu picioarele”
Și cealaltă cale, „de jos”, nu inspiră mai mult optimism în sensul depășirii reale și în timp previzibil a crizei politice actuale în particular, dar și a problemelor cu care ce confruntă omul simplu, în general. Se pare că cetățeanul Republicii Moldova nu este predispus spre „revoluție” ca metodă de soluționare a problemelor de viață. Concluzia vine inclusiv din reacția societății la semnalele alarmante, lansate în ultimele zile de anumiți factori politici din opoziție și de reprezentanți ai societății civile, legate de ceea ce au numit „legalizarea ilegalităților admise anterior și este punctul final în toată opera jafului bancar care s-a întâmplat în Republica Moldova”. O societate mai matură din punct de vedere democratic ar fi putut să reacționeze mai mult decât cu un „flashmob” de circa o sută și ceva de persoane, adunați a doua zi, la amiază, după adoptarea „amnistiei fiscale” sub zidurile Parlamentului și sub flamura unor partide de opoziție. O altă societate ar fi reacționat masiv, operativ, din instinct civic și cel al autoconservării, chiar dacă s-ar fi dovedit ulterior că pericolul era fals sau exagerat. Exemplu cetățenilor din România, de exemplu, la situații apropiate cu ale noastre, deocamdată nu prea trece Prutul.
Diminuarea capacității ca motiv de izolare internațională
Se pare că cetățeanul moldovean a pierdut sau nici nu a avut vreodată încrederea că viața în propria țară poate fi făcută mai bună, că politicienii de la guvernare pot fi puși la respect, atunci când trec „liniile roșii”, iar politicienii din opoziție ar reprezenta alternativa reală. Se pare că cetățeanul moldovean își face propria „revoluție” mai degrabă „cu picioarele” , alegând calea migrației, de multe ori, în detrimentul familiei, sănătății. Se pare că unicul mod de a-i readuce atenția la trebuirile de acasă este acela de a-i tăia calea de „evadare” în migrație. În contextul derapajelor democratice, menționate anterior de partenerii de dezvoltare, îngrijorarea lor mai nouă privind „diminuarea capacității Moldovei de a combate spălarea banilor”, ar putea readuce în spațiul public discuțiile privind retragerea dreptului de circulație liberă a moldovenilor în spațiul european și în alte zone de prosperitate avansată. Aceasta pentru că diminuarea capacității de a combate spălarea banilor, amintită deja, este strâns legată de capacitatea de combatere a finanțării terorismului, precum și de cea de livrare a securității pe plan regional și internațional de către Republica Moldova și cetățenii săi, neformulată încă în mod public de către partenerii externi.
Cine beneficiază de revoluții
Dar nici aceasta nu este garanția depășirii „de jos” a problemelor societății moldovenești, pentru că revoluțiile, se știe, sunt pregătite de genii, realizate de romantici, dar beneficiază de ele șarlatanii... Și de multe ori curge sânge nevinovat...
Mai cunoaște cineva soluții pentru criza politică actuală din Republica Moldova?
Valeriu Vasilică, IPN