„Articolul Irinei Vlah despre sorțile lumii și ale omenirii, scris de pe o platformă futuristă, este ieșit din comun pentru publicistica moldovenească...”
Amenințările la adresa omenirii
Nu încape îndoială că Republica Moldova are oameni de știință și scriitori remarcabili. Din păcate, majoritatea acestor s-au închis în lumea propriilor creații, ignorând spațiul public în care domină vulgaritatea. Principala sursă de răspândire a vulgarității o reprezintă politicienii, care de cele mai multe ori fac promisiuni mincinoase, practică traseismul, schimbă doctrinele și ideologie ca accesoriile igienice.
Și iată că în astfel de circumstanțe sumbre, un politician din Republica Moldova – Irina Vlah, guvernatorul Găgăuziei, publică un material cu denumirea „Oportunitățile și Amenințările perioadei de tranziție – dezvoltarea în condițiile deficitului de echilibru și predictibilitate”, care iese din tiparele publicisticii moldovenești. El se referă la sorțile lumii și viitorul omenirii, evident, în contextul crizei pandemice.
Curajul Irinei Vlah de a aborda probleme globale este lăudabil, dar concluziile sale sunt, oarecum, pesimiste – „omul, în general, nu poate crea nimic perfect”. De aceea, imperfecțiunea sistemelor social-politice se manifestă prin inegalitate socială, iar dezvoltarea impetuoasă a tehnologiilor face, în general, impredictibilă dezvoltarea lumii și a speciei umane.
Pentru a fi convingătoare, Irina Vlah, ne aduce exemple concludente privind inegalitatea socială: „Distribuirea inegală a bogățiilor devine o problemă tot mai gravă chiar și în statele dezvoltate. De exemplu, în SUA 10% din oameni dețin 80% din bogățiile țării. Iar 80% din oameni dețin numai 10% din bogățiile țării”. De aici, concluzia generală este că trebuie să construim o lume mai bună și mai echitabilă.
Problema predictibilității
Ridicându-se la nivelul problemelor globale, Irina Vlah se singularizează cumva în spațiul politic moldovenesc. Iar orice singularitate devine obiectul preferat al cercetărilor. Evident, în prim plan iese întrebarea privind predictibilitatea acțiunilor Irinei Vlah însăși. De exemplu, în februarie 2014, în calitate de deputat al fracțiunii Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), Irina Vlah a fost printre animatorii referendumului din Găgăuzia privind neadmiterea asocierii Republicii Moldova la Uniunea Europeană (UE), pledând pentru aderarea, în particular, la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan și, în general, la spațiul eurasiatic.
În primul rând, pledoaria pentru integrarea în spațiul eurasiatic prezintă interes din punct de vedere al inegalității sociale. Astfel, într-un societate post-comunistă, cum este cea din Rusia, cei mai bogați 10% dintre cetățeni dețin 83% din bogăția țării, ceea ce este mai mult decât în Statele Unite (76%). Chiar și într-o societate comunistă, cum este cea chinezească, cei mai bogați 10% dintre cetățeni dețin deja 60% din avuția țării. În al doilea rând, este de remarcat că informația respectivă era accesibilă chiar înaintea izbucnirii crizei pandemice, în 2019, când Irina Vlah, în calitate de guvernator al Găgăuziei l-a decorat pe președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, cu distincția „5 ani de la referendumul găgăuz”, pentru promovarea acestuia, acțiune impredictibilă, fiindcă era ilegală.
Un alt aspect al impredictibilității este că, actualmente, nu se cunoaște dacă guvernatorul Irina Vlah mai pledează pentru anularea Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu UE și aderarea la spațiul eurasiatic. Întrebarea nu e lipsită de sens în contextul vehiculării zvonurilor neinfirmate despre o răcire bruscă a relațiilor guvernatorului Găgăuziei, Irina Vlah, cu liderul PSRM – principalul promotor al aderării Republicii Moldova la spațiul eurasiatic. Există temeiuri serioase pentru a crede că Irina Vlah – promotor și al dezvoltării tehnologice, să-și fi schimbat atitudinea față de integrarea eurasiatică. Vorba e că recentele audieri din Duma de Stat a Rusiei au scos la iveală faptul că sancțiunile împotriva acestui pilon al Uniunii Economice Eurasiatice (UEE) vor avea efecte negative de lungă durată, iar acest lucru condamnă Rusia la o înapoiere tehnologică și chiar la imposibilitatea dezvoltării industriei sale spațiale.
Nu e vorba despre lucruri abstracte, consecințele pentru Rusia sunt extrem de negative. Ultimul sondaj realizat de compania Левада-центр atestă că 22% din cetățenii Rusiei ar dori să părăsească țara pentru totdeauna, iar tinerii în vârstă de 18-24 ani ar preferă să procedeze astfel în proporție de 48%! În astfel de circumstanțe, Irina Vlah ar fi în drept să se întrebe – de ce Republica Moldova ar mai trebui să tindă spre aderarea la spațiul eurasiatic, dacă el este lipsit de viitor? Pentru că a investit speranțe în dezvoltarea spațiului eurasiatic, Irina Vlah este în drept să se întrebe – cine a împiedicat autoritățile ruse să întrevadă predictibilitatea sancțiunilor pentru încălcarea normelor dreptului internațional, atunci când s-au decis să anexeze Crimeea și să inspire războiul din Donbass? De fapt, articolul Irinei Vlah ne oferă un răspuns la această întrebare – imperfecțiunea proiectelor generate de ființele umane.
De bună seamă, inițial, președintele Vladimir Putin era convins că sancțiunile pentru încălcarea dreptului internațional sunt folositoare Rusiei, respectiv, un șir de politicieni moldoveni s-au lăsat ademeniți de proiectele sale. Mai mult, liderul PSRM Igor Dodon chiar a riscat să revendice teritoriile istorice moldovenești de la Ucraina. Astfel, ne convingem că impredictibilitatea acțiunilor partenerului strategic din Rusia a generat impredictibilitatea comportamentului unor lideri politici din Republica Moldova. Tocmai aici iese în evidență pericolul influenței străine asupra acțiunilor suverane ale politicienilor moldoveni.
Concluzii
Articolul Irinei Vlah despre sorțile lumii și ale omenirii, scris de pe o platformă futuristă, este ieșit din comun pentru publicistica moldovenească. El reprezintă rezultatul reflecțiilor asupra acțiunilor politicienilor, care de cele mai multe ori sunt imprevizibile, generând pericole serioase pentru dezvoltarea socială. Irina Vlah știe despre ce vorbește, fiindcă ea, alături de Igor Dodon, în calitate de deputați aleși pe listele PCRM la alegerile parlamentare din 2010, au semnat un jurământ de credință partidului, fără termen de valabilitate, dar din cauza unor circumstanțe imprevizibile, ambii au părăsit, succesiv, fracțiunea PCRM.
La fel, circumstanțele imprevizibile au făcut ca echitatea socială din spațiul eurasiatic, în special, din Federația Rusă, să degradeze dramatic, mai abitir decât în SUA. În consecință, optimismul social al cetățenilor ruși, în special al tineretului, a ajuns într-un punct critic, când aproape jumătate din această categorie, care reprezintă viitorul, ar prefera să părăsească țara pentru totdeauna. În astfel de circumstanțe, integrarea eurasiatică a Republicii Moldova, promovată de Irina Vlah, inclusiv prin intermediul unui referendum ilegal, îți pierde sensul. Aceasta mai cu seamă că echitatea socială în statele membre ale UE este la un nivel mult mai înalt decât în China comunistă și Rusia post-comunistă. Deci, are sens reorientarea spre UE, nu doar din punctul de vedere al echității sociale, ci și din punctul de vedere al dezvoltării tehnologice.
Finalmente, până la sfârșitul mandatului de guvernator al Găgăuziei, în următorii doi ani de zile, Irina Vlah are de construit un aeroport internațional la Ceadîr-Lunga și o centrală electrică la Vulcănești, pentru a-și onora promisiunile electorale. Reflecțiile futuriste despre viitor reprezintă un exercițiu excelent pentru eventuala justificare a imposibilității realizării promisiunilor, evident, din cauza imprevizibilității circumstanțelor și imperfecțiunii oricăror planuri elaborate de ființele umane.
