Războiul din 1992 a fost un război prostesc, Jurnale de Campanie

[Articol Info-Prim Neo din ciclul „20 de ani de la începerea războiului. Când va fi pacea?”] Când a început războiul de la Nistru Vasile Bătrâncea, din satul Corjova, raionul Dubăsari, lucra la Comisariatul de Poliţie Dubăsari. Era poliţist de sector în mai multe sate. Avea 32 de ani, era căsătorit şi avea doi copii, de 5 şi de 9 ani. Totul a început cu acele demonstraţii din luna septembrie 1991 din Dubăsari. Au fost aduşi cazacii şi trupe de gardişti, astfel se pregăteau de război. „Războiul de la Nistru din anul 1992 a fost un război prostesc, nu a fost un război între popoare, ci o politică prostească făcută de conducerea noastră de atunci şi care pană în ziua de azi se reflectă negativ asupra locuitorilor acestor localităţi”, a declarat Vasile Bătrâncea. Bărbatul spune că, dacă s-ar repeta vreodată un asemenea război, o reacţie firească ar exista, pentru că fiecare va fi nevoit să-şi apere pământurile, casele, dar nu crede că la un astfel de război prostesc cineva ar dori să mai participe. „De multe ori ne întâlnim şi cu adversarii noştri din război. Ne povestim cum am stat în timpul luptelor cu armele unul în faţa altuia şi ne dăm seama că am făcut o prostie", spune Vasile Bătrâncea. [În 1991 au fost primele jertfe] În anul 1991 au fost primele jertfe. Cazacii şi gardiştii au înconjurat Comisariatul de Poliţie din Dubăsari. Au început a-i goni pe lucrători, au fost luaţi ostatici. După ceva vreme a venit în ajutor brigada cu destinaţie specială de la Chişinău. Un post de poliţie din Dubăsari a fost ocupat de gardiştii de la Tiraspol. În tentativa de a elibera postul poliţiei rutiere, 3 poliţişti din brigada specială au fost răniţi mortal. Vasile Bătrâncea îşi aminteşte că după acest incident a început învălmăşeala în oraş. Cazacii, dar şi gardiştii prindeau colaboratorii de poliţie şi îi închideau în subsoluri. După o întrunire a autorităţilor, la sfârşitul lunii decembrie, s-a aşezat o linişte şi asta până în luna martie a următorului an. „La data de 1 spre 2 martie a existat încă o ciocnire între poliţie şi gardişti. A fost împuşcat şeful miliţiei, a fost o provocare pentru ca să fie luat cu asalt sediul comisariatului. Eram acasă, dar am venit imediat. O bună parte din colaboratori au fost arestaţi, duşi în subsoluri în Tiraspol, unde au fost închişi şi bătuţi", a povestit bărbatul. Potrivit lui Vasile Bătrâncea, gardiştii erau bine pregătiţi, iar poliţişti doar arme din dotare şi bastoane din cauciuc. Poliţiştii din Dubăsari s-au retras în satul Cocieri. Când au aflat gardiştii despre aceasta, au intrat în Cocieri cu 2 blindate încercând să acapareze unitatea militară. Poliţiştii s-au organizat, au luat arme şi au făcut o linie de front în Cocieri. Au fost puse şi câteva posturi de poliţişti. Din satele din apropiere se organizau grupuri de voluntari. [Mulţi oameni au murit pe deal cu sapa în mână] „Multă lume care nu vroia să treacă în luptă de partea gardiştilor a fost omorâtă. Oamenii au fost prinşi şi mutilaţi. În primăvară trebuiau să-şi îngrijească pământurile. Erau pe deal la prăşit. Mulţi au murit cu sapa în mână. Lumea era foarte speriată. În primăvara lui 93, după război, arau tractoarele pe deal şi scoteau cadavre de sub pământ, aşa şi-au bătut joc de moldovenii noştri", a povestit participantul la război. Gardiştii şi cazacii aveau tancuri şi tunuri, cu care atacau de la distanţă. Multe zone erau minate, şi drumurile, şi copacii. Atacau cu grenade, mureau oameni întâmplători. Luptătorii de la post mergeau aproximativ la o lună acasă, pentru doar câteva ore. Vasile Bătrâncea îşi aminteşte cum un voluntar a încercat să se ducă acasă să-şi vadă mama şi a fost găsit mutilat sub gardul de lângă casă. În sate domina o atmosferă de greu de suportat, oamenilor le era frică să iasă din casă, se auzeau bubuituri la distanţe foarte mari. Vasile Bătrâncea a fost la un pas să-şi piardă fiica, de doar 5 ani, care a scăpat prin minune după ce pe lângă ea au trecut schije de la un grenadă. „Războiul ne aminteşte de foarte multe cazuri. Nu este an ca la data de 2 martie să nu ne întâlnim ca să-i pomenim pe cei căzuţi. La comemorare vin participanţi din diferite organizaţii, din alte raioane. Ne pare rău că nu am fost preţuiţi", a menţionat bărbatul. În luna iulie, autorităţile au semnat acordul ca focul să fie încetat. În urma războiului din 1992 de la Nistru, raionul Dubăsari este împărţit în două: o parte controlată de autorităţile constituţionale din Republica Moldova şi o parte controlată de autorităţile separatiste din Tiraspol. Satele controlate de Chişinău sunt: Cocieri, Vasilievca, Corjova, Coşniţa, Pohrebea, Doroţcaia, Holercani, Marcăuţi, Molovata, Molovata Nouă, Roghi, Oxentea, Pârâta, Ustia. Satele controlate de separatişti: Comisarovca Nouă, Bosca, Coşniţa Nouă, Pohrebea Nouă, Crasnâi Vinogradari, Afanasievca, Alexandrovca Nouă, Calinovca, Lunga Nouă, Doibani I, Doibani II, Coicova, Dubău, Goianul Nou, Dzerjinscoe, Iagorlîc, Harmaţca, Lunga, Ţîbuleuca şi Goian. [Elena Nistor, Info-Prim Neo]