„PSRM se află în mare încurcătură. Pe de o parte, afirmă că își dorește alegeri parlamentare anticipate, iar, pe de altă parte, a insistat să rămână ancorat în paradigma veche a „Primăverii Rusești”, care nu poate duce decât în impas. În astfel de circumstanțe, provocarea cât mai rapidă a alegerilor parlamentare anticipate este crucială pentru a confirma declinul iremediabil al PSRM...”
---
Congresul PSRM a decis să mențină formațiunea în impas
Congresul al XVI-lea din 30 decembrie 2020 al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) a confirmat incapacitatea formațiunii de a ieși din impasul în care s-a pomenit în ultimii ani. Realegerea lui Igor Dodon în funcția de președinte al PSRM înseamnă stagnare și lipsă de perspectivă pentru formațiune. Mai cu seamă că și anterior, în calitatea sa de președinte formal și informal al PSRM, Igor Dodon nu a fost în stare să propună vreun program realist de dezvoltare a formațiunii și a țării.
Este adevărat că Igor Dodon a reușit să scoată PSRM din anonimat, asigurându-i o ascensiune temporară, după care urmează căderea inevitabilă. Aventura lui Igor Dodon în susținerea anexării Crimeii de către Rusia, pe motiv că acesta ar putea servi și la recuperarea teritoriilor istorice pierdute de Moldova în favoarea Ucrainei, s-a dovedit a fi o capcană în care s-a prins iremediabil atât Igor Dodon, cât și PSRM. Manifestarea iresponsabilă a iredentismului l-a transformat pe Igor Dodon într-un aliat lipsit de propria voință al lui Vladimir Putin. Ultimul, în schimb, i-a asigurat lui Igor Dodon scoaterea din anonimat și trecerea unei părți a electoratului comunist al lui Vladimir Voronin de partea PSRM. Și aceasta este singura realizare politică a lui Igor Dodon, care până mai recent l-a ajutat pe el și PSRM să se mențină cumva pe creasta valului politic.
După înfrângerea lui Igor Dodon la alegerile prezidențiale din noiembrie 2020, congresul PSRM urma să analizeze situația și să oferea formațiunii oportunitatea ieșirii din impas, alegând un lider necompromis și adoptând un program politic nou. Dar n-a fost să fie. E adevărat că sub presiunea circumstanțelor, PSRM de mai bine de doi ani se tot căznește să-și schimbe cursul politic, dar nimic nu-i reușește. Profunzimea impasul e atât de adâncă încât membrii PSRM se prefac a nu observa încălcarea repetată a prevederilor statului formațiunii. Acesta din urmă prevede în mod expres: modalitatea adoptării deciziilor cu caracter normativ; ordinea convocării congreselor; obligativitatea aprobării programul de activitate și poziției politice a Partidului politic pe durata unui ciclu electoral (art. 4.20.b). Ultima oară PSRM și-a ajustat programul politic la începutul unui ciclu electoral în 2014, în preajma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie. Dar și mai grav este că în ultimii ani Consiliul Republican al PSRM – organul suprem de conducere între congrese, a adoptat un șir de hotărâri care pur și simplu au fost ignorate.
De exemplu, la 16 iunie 2018, în preajma alegerilor parlamentare ordinare din 2019, Consiliul Republican a decis convocarea congresului al XVI-lea al formațiunii. La congres, în conformitate cu prevederile statutului, urma să fie adoptat un nou program politic, dar în mod ciudat, din considerente neelucidate, congresul nu a mai avut loc. De fapt, congresul al XVI-lea, anunțat în iunie 2018, s-a desfășurat peste mai bine de doi ani – în decembrie 2020! Și asta e o mostră elocventă a halului în care a ajuns PSRM și organele de conducere ale acestuia. Nici măcar nu sunt în stare să-și respecte propriile decizii. Dar lucrurile interesante nu se termină aici. După congresul al XVI-lea din 30 decembrie 2020, președintele reales al PSRM – Igor Dodon, a îndemnat-o pe Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, să inițieze procedura cât mai urgentă de dizolvare a Parlamentului, deși problema respectivă nu a fost discutată și aprobată de congres. Altminteri, potrivit statutului, în preajma noului ciclu electoral, congresul PSRM ar fi trebuit să adopte un nou program politic drept călăuză pentru eventualul program electoral. De aici se poate trage concluzia că noul președinte vechi al PSRM – Igor Dodon, ori nu cunoaște prevederile statutului formațiunii pe care o conduce, ori s-a apucat de vechia-i îndeletnicire – să joace șah politic, pentru a-și induce în eroare partenerii politici.
Cauzele derutei PSRM
Am văzut că manevrele politice ale PSRM fentează nu doar oponenții politici și propriii membri, ci chiar normele statutare și deciziile organelor de conducere ale PSRM. Așa se întâmplă din cauza lipsei unor convingeri ferme în rândul membrilor conducerii de vârf a formațiunii sau a unor constrângeri externe. Astfel, pentru liderii formațiunii există un singur punct de referință în procesul de adoptare a deciziilor – interesele partenerului strategic de la Kremlin. Este un fel de datur – obligațiune morală, care se trage din 2014, când Igor Dodon și PSRM au acceptat serviciile președintelui Putin, în schimbul suportul electoral. Aflarea în această captivitate se confirmă de fiecare dată când PSRM are de adoptat decizii importante. Plecarea la Moscova a unui desant PSRM, în frunte cu Igor Dodon, chiar în ajunul recentului congres al formațiunii este o dovadă în acest sens.
În astfel de circumstanțe, întrebarea este dacă PSRM și liderul acestuia măcar au încercat vreodată să iasă de sub tutela partenerului strategic? În mod curios, răspunsul este unul pozitiv – a încercat, dar nu a reușit și s-a resemnat, iată și câteva exemple:
- Discursul ex-președintelui, Igor Dodon, adresat forumului de la Crans Montana din 28 iunie 2018 se referea, incluziv, la intenția de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană: “Urmează să elaborăm un plan strategic al reformelor în așa fel, încât atunci când se va pune în dezbatere subiectul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, țara să fie pregătită din toate punctele de vedere”. Este de remarcat că acest discurs a fost pronunțat după ce Consiliul Republican stabilise, la 16 iunie 2018, desfășurarea congresului al XVI-lea al PSRM, la care urma să fie adoptat un nou program politic, posibil unul ce trebuia să-l înlocuiască pe cel din 2014, adoptat în perioada Primăverii Rusești. Dar în mod enigmatic congresul nu a mai avut loc, acesta desfășurându-se abia recent și fără modificarea programului politic. Mai mult, discursul îndrăzneț al lui Igor Dodon, menit să anunțe schimbarea paradigmei de dezvoltare a Republicii Moldova, a fost înlăturat pe furiș de pe pagina oficială a Președinției și de pe cea personală a ex-președintelui;
- Încercarea lui Igor Dodon, din iunie 2019, de a substitui finanțarea PSRM din sursele GAZPROM-ului (min.0.38 – 0.46) cu finanțarea din sursele locale ale coordonatorului puterii din acea perioadă, Vlad Plahotniuc, cu intermedierea lui Costea și Cornel. Dar și de această dată nu s-a reușit ieșirea de sub tutela Kremlinului. Probabil, fiindcă urma să aibă loc intrarea sub tutela exclusivă a coordonatorului Plahotniuc, lucru extrem de riscant. Mai ales că Igor Dodon a încercat să-l prindă pe coordonator în capcana federalizării Republicii Moldova. De aceea, după chinurile istovitoare din noaptea de 8 iunie 2019, s-a decis renunțarea la dubla tutelare în favoarea tutelării definitive din partea partenerului strategic de la Kremlin.
Actualmente, suntem martorii tutelării PSRM de către partenerul strategic, cu raportări și dări de seamă către acesta, precum și cu expunerea acțiunilor de viitor pentru a fi aprobate și oficializate la congresele formațiunii. Este uimitor nivelul de coordonarea a acțiunilor PSRM cu cele ale partenerilor strategici de la Moscova. Astfel, adoptarea pe bandă rulantă de către PSRM, asistat de partidul Șor, a șirului de acte legislative controversate a coincis cu adoptarea de către Duma de Stat a Rusiei a unui pachet de legi represive împotriva drepturilor cetățenești. Fructuoasă cooperare și coordonare a activităților!
Concluzii
Alegându-l pe Igor Dodon în fruntea PSRM și renunțând la adoptarea unui program politic nou, congresul al XVI-lea a decis rămânerea formațiunii în cadrul paradigmei Primăverii Rusești, îmbrățișate odată cu anexarea Crimeii de către Federația Rusă în 2014. Astfel, programul politic al PSRM rămâne în continuare axat pe necesitatea anulării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și aderarea Republicii Moldova la Uniunea Economică Eurasiatică.
Prin acțiunile sale recente, PSRM a anunțat societatea că intenționează să urmeze modelul rusesc de dezvoltare, care, după anexarea Crimeii, ațâțarea războiului din Donbass și recentul caz Navalnîi, nu are altă perspectivă decât izolarea internațională și destabilizarea internă. Metodele represive ale autorităților rusești, elogiate de PSRM, au efecte contrare celor așteptate. Dovadă servește reacția cetățenilor la discursul de Revelion al președintelui Vladimir Putin, care au fost retușate de către managerii principalilor canale TV din Rusia prin blocarea contoarelor de aprobare și dezaprobare a mesajului. Culmea e că în aceste circumstanțe PSRM se laudă că a permis recent revenire programelor propagandistice rusești în spațiul informațional al Republicii Moldova.
De-a lungul a șase ani, pe valul Primăverii Rusești, PSRM nu a reușit nimic deosebit în afară de izolarea internațională a țării și lipsirea acesteia de perspective. Rezultatele recentelor alegeri prezidențiale servesc drept dovadă că majoritatea cetățenilor moldoveni nu mai aprobă direcția respectivă. De aceea, PSRM se află în mare încurcătură. Pe de o parte, afirmă că își dorește alegeri parlamentare anticipate, iar, pe de altă parte, a insistat să rămână ancorat în paradigma veche a Primăverii Rusești, care nu poate duce decât în impas. În astfel de circumstanțe, provocarea cât mai rapidă a alegerilor parlamentare anticipate este crucială pentru a confirma declinul iremediabil al PSRM. Sondajul sociologic efectuat în decembrie 2020, la câteva săptămâni de la înfrângerea lui Igor Dodon la alegerile prezidențiale, vine să confirme declinul PSRM.