R. Moldova a demonstrat că poate să existe independent. Interviu Info-Prim Neo cu Ion Ciubuc, Prim-ministru al R. Moldova în două guverne successive

[ - Unde credeţi că a ajuns R. Moldova în 17 ani pe calea spre independenţă?] - Republica Moldova după 17 ani de la declararea independenţei a demonstrat un lucru, care în viziunea mea, este cel mai important – faptul că această ţară poate să existe independent, poate să-şi construiască economia şi politica externă şi are suficient potenţial pentru ca în viitor să fie membru cu drepturi depline a familiei europene. Sigur că pentru aceasta este nevoie de timp, răbdare, curaj şi mult efort. Trebuie să muncim şi să fim uniţi în această convingere. Atunci când vom demonstra prin fapte concrete aspiraţiile noastre, vom merge cu paşi repezi spre o dezvoltare mai dinamică, atunci vom avea o altă imagine în lume şi vom căpăta stima statelor vecine. [ - Cât de independentă este R. Moldova la ora actuală? Independentă de cine sau de ce?] - Să fim sinceri, independenţă în perioada globalizării economiei, luptei pentru pieţele de desfacere, dorinţei de afirmare pe scena politică internaţională a unor puteri mari, menţinerii cu orice preţ a zonelor de influenţă... Ar fi ridicol dacă am afirma că suntem atât de independenţi încât putem dicta condiţii sau influenţa. Cred că Moldova poate să-şi extindă marja de independenţă atunci când se va înţelege un lucru care este bine cunoscut de ţăranii noştri înţelepţi: omenia, consecutivitatea în acţini, prieteni adevăraţi – aceasta ar fi bogăţia noastră, care, vă asigur că ne-ar ajuta foarte mult în dezvoltarea statului nostru. Ştiţi, cred că ar trebui să se procedeze ca şi într-o familie tânără. Dacă este înţelegere, atunci tinerii vor face şi casă frumoasă şi copii vor creşte, îi vor învăţa şi de nepoţi se vor bucura. Iar dacă se procedează invers, atunci nu vom avea mari şanse pentru o viaţă mai bună. Vom continua să ne mândrim că suntem independenţi, dar nu mai mult... [ - Cum credeţi că a influenţat mandatul Dvs. de Prim-ministru evoluţia ţării şi prin ce s-a deosebit de mandatele precedente şi ulterioare?] - Perioada în care am deţinut funcţia de Prim-ministru s-a deosebit prin faptul că a fost, cred, una din cele mai dificile perioade din istoria independenţei. Moştenirea a fost doar datorii la salarii şi pensii, o economie slab dezvoltată, lipsa reformelor economice... În acea perioadă, era foarte dificil să determeni priorităţile, deoarece situaţia cerea măsuri urgente în majoritatea domeniilor. Consider că anul 1997 a fost unul de succes. Cea mai importantă realizare este că împreună cu echipa guvernamentală s-a reuşit mobilizarea potenţialului existent şi în deosebi a oamenilor. În acest an, nu doar s-au achitat salariile şi pensiile la nivelul curent, dar s-a lichidat şi majoritatea restanţelor la aceste capitole. Ca urmare, s-a recăpătat încrederea oamenilor în puterea lor de a învinge greutăţile existente. În acest an, pentru prima dată în perioada de independenţă a ţării, s-a înregistrat o creştere a PIB-ului. Consider pozitivă la vremea ceea şi dirijarea diplomatică a relaţiilor cu Transnistria. Prin intermediul relaţiilor diplomatice, am reuşit să efectuăm demarcarea hotarelor cu Ucraina. S-a legiferat ieşirea la Dunăre, fapt ce are şi va avea consecinţe pozitive în viaţa social-economică a R. Moldova. În perioada guvernării echipei noastre, R. Moldova a aderat la Francofonie. Au fost iniţiate mai multe reforme, cum ar fi cea agrară, administrativă ş.a. Însă, acel start reuşit din 1997, cu regret, a fost stopat după alegerile din 1998, când a venit la putere Alianţa pentru Democraţie şi Reforme (ADR). De asemenea, a intervenit şi default-ul global financiar, care a afectat esenţial şi ţara noastră. În noul Parlament a prevalat raţiunea şi interesele de partid asupra intereselor naţionale. Istoria ne va judeca, dar cred că forţele ADR au fost cele cărora trebuie să le „mulţumim” pentru frânele economice din acea perioadă grea pentru ţara noastră. [ - Care sunt rateurile cele mai mari ale R. Moldova şi pentru care dintre ele vă asumaţi responsabilitatea în calitate de Prim-ministru?] - La general, o durere a R. Moldova este lipsa de încredere a oamenilor în viitor, de convingere a tineretului să nu plece din ţară, că vor avea un viitor pentru ei şi copiii lor. Concret eu, ca Prim-ministru a perioadei respective, consider că nu am reuşit să conving la nivelul necesar partidele ce erau la guvernare privind prezentarea cadrelor în echipa guvernamentală. Ca urmare, în condiţiile extrem de grele ale economiei noastre, ne-am trezit cu fabula „Racul, lebăda şi ştiuca”, cu toate consecinţele respective. Din lipsa vremii şi din cauza menţionată nu s-a reuşit de utilizat la nivelul respectiv potenţialul organismelor internaţionale pentru R. Moldova. [ - Dacă vi s-ar mai încredinţa un mandat, ce aţi face altfel pentru ca oamenii să se simtă confortabil la ei acasă?] - Dacă ar fi cazul, aş merge pe aceeaşi cale, dar aş fi mai insistent şi mai principial la realizarea drepturilor Guvernului conform legislaţiei în vigoare, mai ales la formarea echipei guvernamentale şi la executarea fără echivoc a hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului. Aş pune accentul pe favorizarea investiţiilor cât autohtone, atât şi străine, pe formarea locurilor de muncă, crearea condiţiilor de muncă şi trai, pentru a evita plecarea tineretului din ţară şi stabiliza viitorul nostru. [ - În cât timp şi în ce bază R. Moldova se poate apropia de nivelul unei ţări cu un trai confortabil pentru cetăţenii săi şi de ce tip de guvernare are nevoie pentru aceasta?] - Ştiţi, în mare parte totul depinde de noi. Potenţiale economice mai mari la care noi ne orientăm au trecut şi au ajuns la nivelul lor economic vreme îndelungată, incomparabil cu perioada istoriei noastre. S-au schimbat un şir de generaţii cu guvernările respective şi, evident, cu diferite viziuni economice. Consider că şi R. Moldova are nevoie de o perioadă mai îndelungată şi de proiecte reale, de perspective a dezvoltării social-economice. Noi avem posibilitate să atingem scopul mai repede, dacă vom face concluzii şi acţiuni concrete din ceea ce au făcut cu succes ţările vecine.