Majoritatea concurenţilor electorali s-au lansat în campania pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie cu spoturi radio şi TV, panouri, slogane şi afişe electorale. Publicitatea, prin însăşi definiţia sa, este părtinitoare, dar totuşi, în campania electorală, ea reprezintă tipul de informaţie pe care alegătorii îl primesc cel mai des. Din acest motiv, IPN lansează seria de analize „Publicitatea electorală tălmăcită onest” prin care îşi propune să contribuie la dezvoltarea culturii politice, analizând, la rece, dedesubturile publicităţii electorale. Concurenţii electorali sunt vizaţi în conformitate cu poziţia pe care o au în buletinul de vot.
---
Nu doar un alt „ciob” de PCRM
Partidul Socialiştilor din Republica Moldova are una din cele mai agresive şi active campanii. Spoturi, afişe, panouri, activişti de la uşă la uşă: este unicul partid extraparlamentar care se promovează atât de intens. Această tactică pare necesară dacă ţinem cont de faptul că Igor Dodon, actualul lider PSRM, a pierdut la limită alegerile municipale din Chişinău, atunci candidat PCRM, fiind votat de sute de mii de alegători. Capitalul de imagine pe care l-a acumulat atunci i-a făcut pe mulţi să creadă, inclusiv pe Dodon, că are potenţialul să-şi formeze un partid propriu de succes. Totuşi, aşteptările nu s-au adeverit: Dodon nu a reuşit să valorifice cea mai mare parte a capitalului electoral, ci a reuşit să atragă doar o parte minoră din electoratul care l-a votat în 2011. În acest context, o astfel de campanie intensivă a fost considerată necesară de către socialişti pentru a nu ajunge parte a cohortei de partide mici de stânga, „cioburi de PCRM”, care se află la periferia vieţii politice, fără şanse de a ajunge în Parlament.
Conform ultimului sondaj IMAS, realizat la comanda IPN, PSRM ar acumula 3,9% din voturile alegătorilor decişi, o creştere considerabilă faţă de rezultatele sondajului din septembrie, conform căruia doar 2,8% din alegători ar vota PSRM. E drept că socialiştii încă nu trec pragul electoral, dar au şanse reale dacă menţin acest ritm de creştere, datorat inclusiv campaniei agresive pe care o desfăşoară.
Doar Uniunea Vamală, doar PSRM
Socialiştii atacă pe două fronturi. Pe de o parte, luptă cot la cot cu PCRM pentru electoratul de stânga radical: are drept siglă un alt simbol sovietic – steaua roşie, promovează moldovenismul şi anti-românismul, o poziţie tranşantă pro-Rusia, pro-Uniunea Vamală şi anti-UE. Aici e cea de-a doua linie de atac: să atragă votanţii pro-UV şi să convingă alegătorii că alternativa eurasiatică a Uniunii Europene este mai bună pentru Moldova. Nu întâmplător unul din sloganele lor este „Pentru Moldova în Uniunea Vamală”. Ca şi în cazul PNL, la socialişti este greu să identifici un mesaj clar care ar avea putere de sloganul principal. În schimb, au serie de mesaje din acelaşi câmp semantic şi de aceeaşi orientare ideologică.
Spre exemplu, o parte din panourile PSRM le spun trecătorilor că e „Mai bine să trăim în bunăstare alături de Rusia, decât să fim săracii şi datornicii Europei”. Este un mesaj care încearcă să demonteze mitul pro-european al prosperităţii şi dezvoltării accentuând un aspect important: o bună parte din banii primiţi sunt credite, împrumuturi care vor trebui răsplătite. Pe de altă parte, e şi o tentativă de manipulare prin faptul că ignoră numeroasele granturi şi donaţii de care a beneficiat Republica Moldova. De asemenea, acest mesaj exploatează orgoliul rănit al moldovenilor: toţi ştiu că Moldova este o ţara săracă, însă asta nu înseamnă că moldovenii nu au şi ei mândria lor. PSRM sugerează că în UE, moldovenii vor fi şi mai săraci, măcar prin comparaţie cu celelalte state europene, fapt care ar fi umilitor şi înjositor. E un fel de logică „mai bine fruntaş la sat, decât codaş la oraş” care, în pofida contradicţiilor pe care le conţine – despre ce fel de bunăstare şi fruntaşi e vorba când sute de mii de moldoveni construiesc şi întreţin palate şi vile pentru afacerişti ruşi – funcţionează, totuşi, pentru unele categorii sociale.
Radicalism şi simplificare
Socialiştii au realizat, probabil, faptul că „Uniunea Vamală”, deşi e o opţiune împărtăşită de jumătate din populaţia ţării, nu are sonoritatea şi efectul mobilizator necesar, astfel încât au simplificat şi radicalizat lucrurile şi mai mult: „Partidul Socialiştilor - alături de Rusia”, mesaj care apare sub o fotografie în care Zinaida Greceanîi şi Igor Dodon discută cu preşedintele rus, Vladimir Putin. PSRM mizează pe un mesaj debarasat de orice fel de înfrumuseţări, elaborări, deghizări şi conţinut: Rusia. E un mesaj menit să atragă electoratul rus şi pro-rus din Moldova, destul de mare, în condiţiile în care PCRM a adoptat recent o poziţie mai moderată, creând astfel nesiguranţă între alegătorii pro-ruşi: cine le reprezintă interesele? Se poate trage o paralelă între PSRM şi PNL: ambele formaţiuni mizează mult pe o opţiune de politică externă radicalizată – la socialişti, Rusia, la naţional-liberali, România.
Spoturi cu duiumul
În aceeaşi manieră agresivă şi intensivă care le defineşte campania, socialiştii au lansat, până acum, 14 spoturi. Dacă la majoritatea partidelor, spoturile transmit un mesaj general sau unul concret, dar principal, socialiştii au câte un spot pentru toate. În primul, capul de listă al PSRM, Zinaida Greceanîi, fost premier, ne prezintă cifre care ar demonstra relaţiile strânse dintre Moldova şi Rusia şi necesitatea de a ne integra în Uniunea Vamală. Cifrele sunt manipulate: spre exemplul, cei 700 de mii de migranţi moldoveni în Rusia, pe când cifra maximă estimată de experţi este de 400 de mii, sau exportul a 98% din producţia de mere în Rusia, pe când UE este, de fapt, destinaţia a mai bine de jumătate din totalul exporturilor (nu doar mere sau produse agroalimentare). Însă, adevărate sau nu, cifrele ţintesc şi lovesc într-un public vulnerabil: producătorii de mere, migranţii şi rudele lor. Zinaida Greceanîi, scoasă în mod neaşteptat de la naftalină, e menită probabil să sporească identificarea în mintea alegătorilor a socialiştilor cu foştii lor colegi comunişti şi să amintească de guvernarea PCRM, ale cărei păcate au fost uitate între timp, pe când cele ale guvernării actuale sunt „proaspete” şi dor mai tare. Acest fapt e confirmat şi de finalul spotului, cu scene filmate la întâlnirile oficiale ale lui Dodon şi Greceanîi pe când făceau parte din guvernul comunist.
Al doilea spot a devenit celebru din cauza erorii grafice „RepubliKa Moldova”. Spotul este regizat interesant, cu o cameră destul de mobilă, care-l prezintă pe politologul Bogdan Ţîrdea într-o manieră dinamică, menită să energizeze şi să mobilizeze. Mesajul său e unul destul de popular în această campanie: „război oligarhilor”, dar acest lucru denotă faptul că există o cerere şi un context care permite proliferarea unor astfel de mesaje. Explicaţia prin care Ţîrdea îşi justifică poziţia este una firească, ba chiar banală şi simplistă: „Sunt politolog şi cunosc bine politica moldovenească”. Faptul că trebuie să cheltuiiască secunde din spot argumentându-şi competenţa e deja un minus, iar argumentul nu e tocmai convingător. Totuşi, titlul „politolog” a fost ales bine, întrucât fratele său geamăn „analist politic” suferă din cauza unei inflaţii de indivizi care şi-l atribuie.
Igor Dodon apare abia în al treilea spot, care începe cu 5 secunde dramatice: „Criză economică. Industria nu funcţionează. Pieţele de desfacere sunt lipsă. Şcolile se închid”. Peisajul apocaliptic prezentat de socialişti este adevărat într-o oarecare măsură, suficient de mare însă ca să aibă credibilitate cel puţin în ochii unora dintre păturile sociale. Ulterior, Igor Dodon amestecă socialismul cu populismul în discursul său şi valorifică un lucru esenţial, care le lipseşte multor alţi concurenţi electorali: experienţa de guvernare. Liderul PSRM vorbeşte despre cum a deschis spitale şi şcoli şi a achitat datoriile istorice la pensii şi salarii. Veridicitatea acestor informaţii poate fi pusă la îndoială, însă puţini alegători vor face efortul de a le verifica şi cei care au fost afectaţi de reformele actualei guvernări vor tinde să creadă necondiţionat afirmaţiile liderului socialist.
Următorul spot îl are drept protagonist pe un fermier care creşte mere, un public care a fost afectat direct de embargoul rusesc. Dacă vinificatorii s-au reorientat măcar parţial către alte pieţe, producătorii de mere nu au reuşit acest lucru, iar socialiştii îl exploatează. Totodată, ei amintesc de unele măsuri bune din timpul guvernării comuniste, numite însă în clip „guvernarea Dodon şi Greceanîi”, precum impozitul de 0% pentru profitul reinvestit, măsură într-adevăr atractivă pentru mulţi întreprinzători, indiferent de domeniu.
Duete publicitare
Din cauza numărului prea mare de spoturi, nu mă voi opri asupra tuturor, mai ales că o bună parte din ele sunt doar promisiuni electorale livrate ca text şi cifre, fără personaje. Însă două perechi de clipuri merită atenţie: spotul nr. 6 şi spotul nr.9 au practic acelaşi mesaj: credite fără dobândă pentru apartament şi indemnizaţii mai mari pentru tinerii părinţi. În primul spot, mesajul ne este prezentat de o tânără însărcinată, pe care o vedem apoi cu un cărucior: e un spot menit să genereze rezonanţă emoţională şi, totodată, să abordeze o problemă reală a ţării, criza demografică. Al doilea spot prezintă aceleaşi promisiuni într-un alt stil vizual: fundalul roşu pe care apar elemente stilizate şi text în fonturi îngroşate. Aici, miza e pe impactul vizual al cifrelor: 15000, 30000 etc., cifre care ar trebui să se întipărească în mintea spectatorului. Acest duet mai rezolvă o problemă: prea multe spoturi difuzate, diminuează memorabilitatea acestora. Însă când ai câte două spoturi care abordează aceeaşi temă în două stiluri diferite, promisiunile se memorizează mai uşor şi, totodată, poţi aborda două categorii de alegători cu preferinţe estetice diferite.
O pereche asemănătoare sunt spoturile nr. 7 şi nr.8: ambele se referă la negocierile socialiştilor cu Serviciul Federal de Migraţie al Rusiei, care le va permite migranţilor moldoveni să se întoarcă acasă până pe 30 noiembrie şi să revină în Rusia după 1 decembrie, cu toate încălcările iertate, începând o „nouă istorie migraţionistă”. Aici, PSRM face un lucru impresionat: se laudă cu o realizare actuală la nivel naţional, nefiind la guvernare. Puţine partide reuşesc asta. E o mişcare puternică şi contextualizată bine: Dodon ne asigură că după ce a rezolvat această problemă, va rezolva şi problema exporturilor în Rusia. Bine ţintit, bine lovit.
Legitimitatea acestor promisiuni şi realizări este îndoielnică însă. Negocierile în sine şi decizia ruşilor sunt lucruri oarecum dubioase: cum ar fi dacă PNL, partid care nu se află la guvernare, ar negocia reunirea cu România în numele moldovenilor? Este o reconfirmare a faptului că Rusia susţine deschis PSRM-ul şi acuzaţiile liderului liberal, Mihai Ghimpu, că această mişcare e un fel de şantaj electoral – muncitorii moldoveni sunt trimişi acasă ca să voteze PSRM sau alte formaţiuni pro-ruse pentru a se putea întoarce la muncă în Rusia – pare tot mai credibilă.
Mai multă Rusia, mai mult Putin
Pe lângă aceste „realizări” privind migranţii moldoveni din Rusia, un alt element din aceeaşi gamă este şi panoul cu Putin - un semnal clar de la Kremlin că PSRM este candidatul lor. Este un semnal care poate avea un impact electoral puternic, ţinând cont de componenţa electoralului din Moldova. Acest tip de promovare electorală, cu implicarea indirectă, dar vizibilă, în mod evident, a unui stat străin este alarmant şi se află la limita legalităţii, când probabil ar trebui investigat de autorităţile responsabile (atât CEC-ul, dar şi SIS-ul sau procuratura).
Notă: Această analiză vizează strict publicitatea concurenţilor electorali şi nu urmăreşte evaluarea calităţii acestora. Produsele proaste pot avea publicitate bună şi invers, la fel cum produsele bune pot avea publicitate bună. Anterior, IPN a analizat publicitatea electorală a Partidului Democrat, material publicat în data de 6 noiembrie, a Partidului Popular-Creştin Democrat, publicat în data de 7 noiembrie, a Partidului Liberal Democrat, publicat în data de 10 noiembrie, a Partidului Liberal Reformator, publicat în data de 11 noiembrie, şi a Partidului „Forţa Poporului”, publicat în data de 12 noiembrie, a Partidului Mişcarea Populară Antimafie, publicat în data de 13 noiembrie, şi a Partidului Naţional Liberal, publicat în data de 17 noiembrie.
Eugen Muravschi, IPN
