Majoritatea concurenţilor electorali s-au lansat în campania pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie cu spoturi radio şi TV, panouri, slogane şi afişe electorale. Publicitatea, prin însăşi definiţia sa, este părtinitoare, dar totuşi, în campania electorală, ea reprezintă tipul de informaţie pe care alegătorii îl primesc cel mai des. Din acest motiv, IPN lansează seria de analize „Publicitatea electorală tălmăcită onest” prin care îşi propune să contribuie la dezvoltarea culturii politice, analizând, la rece, dedesubturile publicităţii electorale. Concurenţii electorali sunt vizaţi în conformitate cu poziţia pe care o au în buletinul de vot.
---
În acest material, vom analiza campania Partidului „Renaştere”, alături de cea a Partidului Comunist Reformator. Acesta din urmă nu a fost analizat conform ordinii din buletinul de vot din cauza situaţiei neclare privind înregistrarea acestuia în calitate de concurent electoral. Acum, întrucât se pare că rămâne în buletin, îl vom analiza alături de Partidul „Renaştere”, pentru că ambele formaţiuni au campanii de o anvergură mai mică decât ceilalţi concurenţi: spre exemplu, ambele nu au spoturi electorale şi mizează pe afişe, panouri şi întâlniri cu alegătorii.
„Renaşterea” veteranilor
Partidul „Renaştere” este unul din partidele care formează aşa-zisa „alternativă de stânga”, adică formaţiunile care încearcă să exploateze declinul „leviatanului” PCRM şi să acapareze electoratul de stânga, eliberat de sub monopolul lui Vladimir Voronin. Acest scop este unul destul de raţional şi porneşte de la nişte premize realiste, problema este însă că acest electorat, ex-PCRM, trebuie atras cu ceva ce n-a avut PCRM, ori „Renaştere” nu oferă nimic nou. Dimpotrivă, îi are în frunte pe Vadim Mişin, fost deputat comunist, şi Vasile Tarlev, fost premier pe timpul guvernării PCRM. E un duet suficient de notoriu, însă care nu are atractivitate. De fapt, unicul lucru pe care mizează „Renaştere” este tocmai notorietatea liderilor. Însă Vasile Tarlev şi-a demonstrat deja incapacitatea de a mobiliza alegătorii în jurul său când a condus Uniunea Centristă la alegerile precedente. Indiferent de competenţa sa, Tarlev nu are energia, carisma, personalitatea de lider şi alte calităţi necesare pentru a conduce un partid. Sondajele demonstrează că mulţi oameni nu votează un partid chiar dacă au o opinie bună despre acesta, fapt valabil şi în cazul liderilor politici.
Vadim Mişin a fost unul din capii PCRM-ului, veteran al formaţiunii şi promotor aprins al identităţii şi statalităţii moldoveneşti, însă îşi auto-sabotează discursul nevorbind limba română sau, cum preferă s-o numească el, moldovenească. Voronin şi Dodon, şi Usatâi comunică atât în rusă, cât şi în română, iar pentru Mişin acesta e u handicap important. Ca şi în cazul lui Tarlev, Mişin nu are capacitatea de a-şi valorifica notorietatea ca lider. Ambii sunt personaje care au deja un trecut politic de care nu se pot debarasa: ei au fost figuri secundare şi nu mai pot inspira şi mobiliza. Numele lor ar putea avea mai mult greutate atunci când s-ar asocia unui lider real, dar nu de sine stătător.
Panoul Partidului „Renaştere” denotă lipsa de forţă şi creativitate care caracterizează acest proiect politic în general. E un panou alb, cu sigla formaţiunii în centru şi Tarlev cu Mişin pe din părţi. Sigla este un pătrat roşu cu harta Moldovei albă în centru. Este o tentativă de a apela la patriotismul alegătorilor şi a sugera cumva dedicarea formaţiunii pentru ţară: nu promovează un simbol propriu, o ideologie de partid, ci promovează ţara, Moldova. În acelaşi timp, o astfel de siglă îi poate sugera alegătorului o lipsă de identitate proprie a formaţiunii. Sloganul este practic o reiterare a numelui formaţiunii: „Să renaştem Moldova împreună!”. Problema acestui slogan, ca şi a formaţiunii în genere, este că renaşterea sugerează noutate, schimbare, vitalitate, iar alături de acest slogan apar doi veterani, Tarlev şi Mişin, care nu promit nimic nou, de fapt, ci o continuare a principiilor şi ideologiei de guvernare din 2001-2009. Mişin însuşi şi-a explicat plecarea din PCRM prin neînţelegerile cu Vladimir Voronin, care se pare că nu era suficient de dedicat idealurilor comuniste.
Imitaţia „reformatorilor”
Dacă Partidul „Renaştere” e condus de nişte foşti veterani ai guvernării PCRM, pe stânga avem şi un partid al unor tineri foşti membri şi simpatizanţi ai PCRM. Ruslan Popa nu este la fel de cunoscut precum Mişin sau Tarlev. Este mai tânăr şi nu a fost reprezentat de frunte al guvernării PCRM, dar compensează lipsa de notorietate prin noutate. Intenţia sa a fost să devină, probabil, o faţă a comuniştilor tineri, a noului val care să înlocuiască veteranii epuizaţi şi înfrânţi.
Abordarea campaniei a fost însă una dezamăgitoare. Primul a pas a fost imitarea liberalilor reformatori: desprinderea comuniştilor reformatori din PCRM a oglindit desprinderea PLR din PL, dând şi mai mult combustibil ideii că liberalii şi comuniştii sunt două extreme care se aseamănă. Al doilea pas a fost tentativa de clonare a simbolisticii PCRM. Comuniştii reformatori au o siglă aproape identică, doar că secera e înlocuită de un spic, dar care seamănă, fireşte, foarte mult cu secera pe care o înlocuieşte. În colţul de stânga sus este chiar şi o steluţă, în loc de cartea PCRM, pentru a da un aspect şi mai sovietic formaţiunii. Clonarea nu s-a limitat aici, iar reformatorii au încercat să aibă şi aceeaşi abreviere ca fosta lor formaţiune: Partidul Comunist Reformator din Moldova = Partidul Comuniştilor din Republica Moldova. Chiar dacă motivaţia unei astfel de decizii este clară – să obţină voturile celor care vin să voteze PCRM şi secera şi ciocanul – e o tactică neonestă ce merită descurajată. Astfel, CEC a decis cel puţin ca abrevierea comuniştilor reformatori să fie PCR şi nu PCRM, deşi poate ar fi meritat să ceară şi modificări la siglă. În acest fel, ar fi fost evitate poate şi procesele de judecată în care e prinsă acum formaţiunea şi nu ar fi existat această incertitudine privind participarea PCR la scrutin. Totuşi, reformatorii au avut noroc la tragerea la sorţi şi sunt mult mai sus în buletinul de vot decât comuniştii lui Voronin şi nu este exclus că vor câştiga nişte voturi de la alegători care-şi vor opri ştampila în dreptul primului partid comunist cu o seceră (chiar dacă-i spic) şi ciocan din buletin.
Sloganul PCR nu este nici el original: „Împotriva tuturor care au fost la guvernare”. E o poziţie radicală, nediscriminatorie, dar care poate prinde, ţinând cont de scandalurile în care au fost implicate partidele din actuala guvernare şi de traiectoria descendentă a PCRM-ului care a condus guvernarea precedentă. Încrederea populaţiei în politicieni şi partide e mică, mulţi sunt indecişi şi cred că nu au cu cine vota. Este o nişă reală, dar PCR încearcă să exploateze atitudinea negativă faţă de partidele care au fost la guvernare încercând să cloneze un partid care a fost la guvernare. De asemenea, e un mesaj care se pierde cumva în marea de mesaje asemănătoare: PPRM care vrea să-i bată măr pe toţi, independentul Oleg Brega care e şi el împotriva tuturor, PLR care luptă cu oligarhii, PCRM care atacă în spoturile sale atât dreapta, cât şi stânga etc. Sunt prea multe partide împotriva unora sau a tuturor.
Lupii tineri de pe stânga
Cea mai mare problemă a partidelor de pe stânga precum PCR şi „Renaştere” este, totuşi, faptul că electoratul eliberat de sub hegemonia PCRM a fost rapid acaparat de Renato Usatâi şi Igor Dodon. Partidele celor doi au şanse reale să treacă în Parlament şi au tot ce le lipseşte celorlalţi concurenţi de pe stânga: lideri, identitate, resurse şi susţinerea Kremlinului. Sprijinul de la Moscova este şi un semn că anume aceşti doi politicieni au fost identificaţi de către Federaţia Rusă drept cei mai capabili şi potenţi pentru a cuceri acest segment electoral de la PCRM şi deveni noua stângă moldovenească.
Notă: Această analiză vizează strict publicitatea concurenţilor electorali şi nu urmăreşte evaluarea calităţii acestora. Produsele proaste pot avea publicitate bună şi invers, la fel cum produsele bune pot avea publicitate bună. Anterior, IPN a analizat publicitatea electorală a Partidului Democrat, material publicat în data de 6 noiembrie, a Partidului Popular-Creştin Democrat, publicat în data de 7 noiembrie, a Partidului Liberal Democrat, publicat în data de 10 noiembrie, a Partidului Liberal Reformator, publicat în data de 11 noiembrie, a Partidului „Forţa Poporului”, publicat în data de 12 noiembrie, a Partidului Mişcarea Populară Antimafie, publicat în data de 13 noiembrie, a Partidului Naţional Liberal, publicat în data de 17 noiembrie, a Partidului Socialiştilor, publicat în data de 18 noiembrie, a Partidului Popular, publicat în data de 19 noiembrie, a Partidului Comuniştilor, publicat în data de 21 noiembrie, şi a Partidului Liberal, publicat în data de 22 noiembrie.
Eugen Muravschi, IPN
