Majoritatea concurenţilor electorali s-au lansat în campania pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie cu spoturi radio şi TV, panouri, slogane şi afişe electorale. Publicitatea, prin însăşi definiţia sa, este părtinitoare, dar totuşi, în campania electorală, ea reprezintă tipul de informaţie pe care alegătorii îl primesc cel mai des. Din acest motiv, IPN lansează seria de analize „Publicitatea electorală tălmăcită onest” prin care îşi propune să contribuie la dezvoltarea culturii politice, analizând, la rece, dedesubturile publicităţii electorale. Concurenţii electorali sunt vizaţi în conformitate cu poziţia pe care o au în buletinul de vot.
---
Un altfel de partid
Mişcarea Populară Antimafie este o formaţiune interesantă şi cu siguranţă nu se încadrează în tiparul partidelor obişnuite. Este un partid specializat foarte îngust, ceea ce-i limitează potenţialul electoral, însă îi oferă stabilitate în timp. Specificul partidului este de aşa natură încât o nouă campanie electorală nu aduce mari schimbări în mesajul şi simbolistica sa. MPA a mizat mereu şi mizează în continuare pe un discurs foarte ofensiv, uneori la limită, şi extrem de negativ, însuşi numele partidului conţinând prefixul „anti”. MPA a identificat o problemă în care loveşte şi o exploatează şi, în linii mari, aceasta este nişa şi strategia partidului. Atât timp cât vor fi oameni bogaţi implicaţi în politică, MPA va avea „combustibil”. Problema este actuală pentru Republica Moldova şi chiar a devenit mai actuală în ultimi ani, mai ales după scandalul de la Pădurea Domnească.
Problema partidului însă este că, deşi mesajele lansate, de obicei acuzaţii, se bucură de credibilitate şi sonoritate, MPA nu reuşeşte să extragă dividende electorale din impactul mesajelor sale. Este într-adevăr dificil să converteşti o campanie agresivă împotriva cuiva în ceva pozitiv, în voturi pentru. MPA are, într-un fel, scuza că nu este un partid care-şi propune realmente să vină la putere, deci nu are nevoia directă să câştige cât mai multe mandate. Pentru MPA, accederea în Parlament este, mai curând, un mijloc prin care să lupte mai eficient împotriva mafiei.
Sigla partidului reflectă foarte bine caracterul formaţiunii: textul ”NU! Mafiei”, scris cu caractere îngroşate, ferme, pe fundalul unui cerc roşu tăiat, semnificaţia căruia e înţeleasă uşor de către oricine - „stop!”, „interzis”. Totuşi, siglei MPA îi lipseşte ceva, chiar dacă reflectă fidel specificul partidului, ea nu contribuie la construirea şi afirmarea identităţii pozitive a formaţiunii. Sloganul „Nicio obligaţiune în afara interesului public!” este şi el uşor neobişnuit. Lipsa unui verb este regretabilă, dar sloganul are oricum mai multă vigoare decât, să zicem, cel al Partidului „Forţa Poporului”. Mesajul e menit să asigure cetăţeanul că membrii MPA sunt dedicaţi în întregime misiunii pe care şi-au asumat-o. Din păcate, îi lipseşte sonoritatea, ceva care să prindă, să se întipărească uşor, dar puternic, în mintea alegătorului, căci anume acesta este rostul sloganului.
Un element important este şi imaginea liderului. Sergiu Mocanu este un lider activ şi energic, cunoscut în societate, însă nu are capacitatea de a atrage simpatia şi voturile cetăţenilor. Faptul că a fost consilierul lui Vladimir Voronin alimentează şi astăzi speculaţii cum că MPA ar fi un proiect al PCRM-ului şi-i subminează credibilitatea. O parte din acuzaţiile, anunţurile şi „pronosticurile” lui Sergiu Mocanu s-au adeverit în trecut, însă acest fapt nu i-a sporit cu mult credibilitatea. Dimpotrivă, pentru unii a fost o dovadă că Sergiu Mocanu e marioneta cuiva, cineva din mediul „mafiei” care îi furnizează informaţii din interior. MPA ar avea nevoie de un lider mai tânăr, la fel de energic şi activ ca şi Mocanu, poate chiar mai temperat, şi cu un trecut mai puţin controversat, care să nu submineze mesajul partidului.
Încă un spot auster
Spotul MPA, ca şi în cazul altor concurenţi electorali, relevă o lipsă de fonduri şi scoate în evidenţă dezechilibrul dintre partidele care au bugete de 10 milioane şi cele care trebuie să se limiteze la 1-2 milioane. Seamănă cu primul spot PLR, însă e mai bun. Imaginile sunt luate de la lansarea Mişcării Populare Antimafie în campania electorală, iar camera ne arată sala plină, ceea ce ar trebui să sporească încrederea potenţialilor votanţi: susţinătorii şi membrii MPA sunt mulţi, deci au şanse să treacă în Parlament. Poate cea mai mare problemă a partidelor mici e că o parte din potenţialii alegători nu le votează anume pentru că se aşteaptă să nu treacă pragul electoral. Ulterior, îl vedem pe Sergiu Mocanu care susţine un discurs. Camera îl prezintă dintr-un unghi mai neobişnuit, dar faptul că e în mişcare e totuşi preferabil inerţiei care caracterizează primul spot PLR. În mod ironic, pe la mijlocul clipului se trece la un unghi ca în spotul PLR. Trecerea e cumva bruscă, contrastul incomod dintre perspectiva camerei mobile de sus şi a celei fixe din sală.
Fragmentul din discursul liderului MPA pe care îl auzim din spot este o înregistrare, dar se aude totuşi mai bine decât în spotul PLR sau cel al Partidului „Forţa Poporului”, unde desincronizarea dintre imagine şi sunet era deranjantă. „Nu există alt câmp de bătălie acum decât mafie şi antimafie”, ne spune Sergiu Mocanu. Nu e un mesaj rău, dar se putea şi mai bine. Spre exemplu, Mocanu ar fi putut măcar să-l rostească fără a-l citi de pe foaie. Câmpul de bătălie pe care-l postulează liderul MPA este unul interesant, sună dramatic, mobilizator, însă în societate există deja o linie de conflict, o falie bine conturată: est – vest, Uniunea Vamală – Uniunea Europeană, şi nu coincide cu cea propusă de MPA, dar e puternic înrădăcinată în mentalul colectiv şi întreţinută activ de majoritatea celorlalţi actori politici. Este improbabil ca frontul propus de MPA să-l înlocuiască în prim-planul atenţiei publice pe cel existent deja, dar va rămâne totuşi unul secundar pentru că mai sunt şi alţi concurenţi electorali care au campanii ce mizează pe lupta împotriva corupţilor şi oligarhilor.
„Prieteni, noi am făcut cât am putut. Ca să reuşim şi mai mult avem nevoie de tribună parlamentară pe care ne-o puteţi da doar dumneavoastră”, continuă Mocanu. Formula de adresare „prieteni” e menită, evident, să stabilească o legătură de apropiere cu publicul, să-l pună în aceeaşi barcă, să creeze solidaritate. „Noi am făcut cât am putut” este cam vag: ce anume? Rugămintea din final îi sugerează alegătorului o idee pe care am menţionat-o la începutul analizei: tribuna parlamentară este pentru MPA doar un instrument pentru a lupta mai departe cu mafia şi mai puţin unul de guvernare. „Ne-o puteţi da doar dumneavoastră” subliniază, pe de o parte, necesitatea: e unica soluţie, şi e, pe de altă parte, o tentativă transparentă de a măguli spectatorul, de a-l face să se simtă important, puternic.
Tinerii de pe panouri
Panourile MPA au un element important, care ar fi meritat promovat şi în spot (sau în alt spot): echipa din spatele lui Sergiu Mocanu, printre care se regăsesc tineri şi tinere. Tinerii pot fi valorificaţi de către MPA mai ales pentru faptul că sunt educaţi poate peste hotare, sunt noi, ne-contaminaţi de politică şi corupţie încă, integri, spre deosebire de imaginea pe care o are Sergiu Mocanu.
Notă: Această analiză vizează strict publicitatea concurenţilor electorali şi nu urmăreşte evaluarea calităţii acestora. Produsele proaste pot avea publicitate bună şi invers, la fel cum produsele bune pot avea publicitate bună. Anterior, IPN a analizat publicitatea electorală a Partidului Democrat, material publicat în data de 6 noiembrie, a Partidului Popular-Creştin Democrat, publicat în data de 7 noiembrie, a Partidului Liberal Democrat, publicat în data de 10 noiembrie, a Partidului Liberal Reformator, publicat în data de 11 noiembrie, şi a Partidului „Forţa Poporului”, publicat în data de 12 noiembrie.
Eugen Muravschi, IPN
