Majoritatea concurenţilor electorali s-au lansat în campania pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie cu spoturi radio şi TV, panouri, slogane şi afişe electorale. Publicitatea, prin însăşi definiţia sa, este părtinitoare, dar totuşi, în campania electorală, ea reprezintă tipul de informaţie pe care alegătorii îl primesc cel mai des. Din acest motiv, IPN lansează seria de analize „Publicitatea electorală tălmăcită onest” prin care îşi propune să contribuie la dezvoltarea culturii politice, analizând, la rece, dedesubturile publicităţii electorale. Concurenţii electorali sunt vizaţi în conformitate cu poziţia pe care o au în buletinul de vot.
---
În acest material vom reveni la Blocul Electoral „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”, pentru că abia acum a apărut online şi un spot electoral al blocului, pe care îl vom analiza alături de Partidul „Patrioţii Moldovei”, întrucât ambele au campanii mai mici şi sunt relativ similare ideologic.
Blocul celor trei muşchetari
Blocul Electoral „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală” este un „nou-vechi” proiect pe eşichierul de stânga al politicii moldoveneşti. Ca nume şi formă de participare este nou, însă partidele care îl constituie sunt două mai vechi şi cu succes practic nul în spate – Partidul Regiunilor şi Partidul Social Democrat, alături de o formaţiune mai nouă, ba chiar atât de nouă că puţini ştiu că există: Mişcarea Populară pentru Uniunea Vamală. Sigla blocului e un fel de „V”, în care o ramură constă din două linii, una albastră şi alta roşie, care pe fundalul alb alcătuiesc steagul Rusiei, iar cealaltă ramură din numele în rusă al formaţiunii. Sigla în sine exprimă foarte clar şi radical orientarea pro-rusă a formaţiunii, în caz că numele nu era suficient de explicit. Impresia pe care o lasă, în acest sens, sigla şi numele blocului e că încearcă să se întreacă în radicalism pro-rus cu formaţiuni precum socialiştii lui Dodon. În esenţă, oferta acestui concurent electoral este foarte sumară şi deloc deosebită: aderarea la Uniunea Vamală pare că nu e doar obiectivul de bază al programului lor, ci întreg programul. E o promisiune pe care o fac însă şi alte formaţiuni, iar BeAMUV nu iese în evidenţă, nici măcar prin gradul de dedicaţie acestui obiectiv: socialiştii sunt cel puţin la fel de radicali şi au o platformă mai elaborată, care acoperă şi treburile interne ale ţării.
Totuşi, ideea celor trei partide de a se uni într-un bloc electoral trebuie apreciată şi, probabil, alte partide extraparlamentare ar trebui să urmeze acest model. BeAMUV va obţine mai multe voturi decât ar fi obţinut oricare dintre cele trei componente în parte, indiferent dacă va trece sau nu pragul electoral. Spotul blocului exploatează pentru început acest lucru: „Trei partide politice sub conducerea lui Şelin, Formuzal şi Topolniţchii sunt acum într-un bloc unit”. E prezent şi un aspect care îi demonstrează alegătorului că, formând un bloc, aceste partide sunt capabile să-şi ţină orgoliile în frâu. Mai departe, spotul ne spune că BeAMUV a strâns 200,000 de semnături pentru organizarea unui referendum, a organizat deja un referendum în Găgăuzia şi că nu se vor opri la aceasta. În mod normal, poate nu ar fi o idee bună să te promovezi prin nişte acţiuni a căror legalitate şi constituţionalitate a fost pusă la îndoială, dar ţinând cont de electoratul ţintă al blocului, e ceva ce poate câştiga voturi. Spotul conchide: „Viitorul Moldovei e alături de o Rusie puternică! Votează BeAMUV!”. Din păcate pentru bloc, mesajul „alături de Rusia” a fost deja aproape monopolizat de Dodon, care a primit încuviinţare de la Kremlin să-l folosească pe însuşi Putin pe panourile electorale. Chiar dacă un alegător e pro-rus, campania lui Dodon e, pur şi simplu, mai convingătoare. BeAMUV nu are o nişă electorală liberă pe care s-o ocupe şi nici resursele şi forţa să concureze cu alte formaţiuni pentru nişele existente.
Ei sunt patrioţi, dar voi?
Partidul „Patrioţii Moldovei” e un partid radical de stânga, dar ca orice partid de extreme, are multe în comun cu cealaltă extremă. Totuşi, e un partid cu o pondere electorală mică şi care nu a ameninţat niciodată serios să intre în Parlament. Pentru mulţi e mai degrabă un fel de element exotic al peisajului politic moldovenesc, iar participarea la alegeri a „patrioţilor” pare mai mult un fel de rutină pentru supravieţuirea ca partid politic. Formaţiunea e caracterizată de un mesaj moldovenist primitiv, aproape comic, relevat cel mai bine chiar în panourile ei: un fundal ce amestecă purpura imperială cu roşul comunist, sigla religioasă şi beligerantă cu Sfântul Gheorghe care omoară balaurul, chipul liderului Mihail Garbuz şi un text în „moldovenească” scrisă cu litere ruseşti - „Eu sânt patriot? Da tu?”. Impresia este că partidul nici nu-şi ia în serios potenţialii alegători şi nici măcar nu încearcă serios să câştige voturi, ci mai degrabă îşi propune să promoveze nişte valori şi foloseşte scena politică pentru asta.
Notă: Această analiză vizează strict publicitatea concurenţilor electorali şi nu urmăreşte evaluarea calităţii acestora. Produsele proaste pot avea publicitate bună şi invers, la fel cum produsele bune pot avea publicitate bună. Anterior, IPN a analizat publicitatea electorală a Partidului Democrat, material publicat în data de 6 noiembrie, a Partidului Popular-Creştin Democrat, publicat în data de 7 noiembrie, a Partidului Liberal Democrat, publicat în data de 10 noiembrie, a Partidului Liberal Reformator, publicat în data de 11 noiembrie, a Partidului „Forţa Poporului”, publicat în data de 12 noiembrie, a Partidului Mişcarea Populară Antimafie, publicat în data de 13 noiembrie, a Partidului Naţional Liberal, publicat în data de 17 noiembrie, a Partidului Socialiştilor, publicat în data de 18 noiembrie, a Partidului Popular, publicat în data de 19 noiembrie, a Partidului Comuniştilor, publicat în data de 21 noiembrie, a Partidului Liberal, publicat în data de 22 noiembrie, a Partidului „Renaştere” şi a Partidului Comunist Reformator, publicat în data de 24 noiembrie, şi a Partidului „Patria”, publicat în data de 25 noiembrie.
Eugen Muravschi, IPN
