Psihologul în şcoală: între necesitate şi posibilităţi

Şcolile care au angajat un psiholog sunt mai degrabă o excepţie decât o normă pentru instituţiile de învăţământ din ţară. Chiar dacă asistenţa psihologică în şcoală a devenit o obligaţie legală, încă din anul 2003, puţine şcoli sunt în măsură să asigure acest serviciu. Solicitat de Info-Prim Neo, Valentin Crudu, şeful Direcţiei învăţământ preuniversitar din cadrul Ministerului Educaţiei, a confirmat că Legea învăţământului prevede angajarea psihologilor şcolari, dar există şi o hotărâre de Guvern, prin care se precizează că această normă este aplicabilă doar în şcolile cu cel puţin 600 de elevi. „În mediul rural nu există psihologi în şcoli deoarece numărul elevilor este în descreşte, din cauza migraţiei”, a declarat Valentin Crudu. Oficialul de la minister a mai spus că, pe parcursul anului 2011, s-a muncit la crearea unui serviciu de asistenţă psiho-pedagogică. Autorităţile raionale trebuie să identifice surse financiare pentru crearea acestor servicii pe lângă direcţiile de învăţământ. Una dintre direcţiile de activitate va fi oferirea serviciilor psihologice în localităţile în care şcolile nu au psiholog. Beneficiari vor fi nu doar copiii, ci şi părinţii, pedagogii. „Regulamentul este în principiu elaborat, trebuie avizat şi aprobat”, a declarat Valentin Crudu. Ludmila Ruşevschi, vicedirectorul Liceului profesional nr.1 din capitală, a menţionat că instituţia are 1100 de elevi, dar nu este angajat un psiholog. „Noi ne-am dori foarte mult un psiholog, pentru că este foarte necesar. Dar suntem un liceu diferit – liceu profesional şi mereu suntem uitaţi”, a declarat vicedirectorul. Ludmila Ruşevschi a mai spus că şi liceele profesionale au nevoie de psihologi. Elevii studiază aici câte 3 ani, după gimnaziu, şi sunt la vârsta la care ar trebui să aibă parte de o consiliere adecvată. Domnica Cornea, directorului gimnaziului din satul Japca, raionul Floreşti, a menţionat că în gimnaziul din sat studiază 139 de copii. Chiar dacă numărul de elevi este mic, instituţia tot ar avea nevoie de un psiholog, pentru că şi aceşti copii se confruntă cu unele probleme. Ala Lozan, psihologul Liceului Teoretic „Gh. Asachi” din capitală, în care învaţă 1984 de elevi, a menţionat că sunt diferite situaţii în care este nevoie de psiholog, adică de o persoană neutră, care să vadă problema din afară, ca să poată ajuta persoanele în dificultate să găsească o soluţie. „Problema este pusă nu numai din perspectiva copiilor, dar şi din cea a părinţilor şi a profesorilor. Problemele cu care vin cel mai des părinţii şi profesorii sunt cele legate de comportamentul copiilor, probleme de personalitate, anxietate. Copiii vin de cele mai multe ori pentru a rezolva problemele dintre ei şi colegii lor, dintre ei şi părinţi sau profesori. Ala Lozan a mai spus că doar 25% dintre copiii vin la psiholog din proprie iniţiativă. În celelalte cazuri problemele sunt sesizate de părinţi sau profesori. Conform Legii învăţământului, asistenţa psihologică trebuie să fie asigurată în grădiniţele de copii de toate tipurile, şcolile primare, gimnazii, licee, şcolile medii de cultură generală, şcolile tehnico-profesionale, şcolile speciale (handicap senzorial, motor, mental), şcolile-internat tip general, şcolile sanatoriale, şcolile pentru copiii cu devieri în comportament, instituţiile extraşcolare, colegii, şcolile specializate (muzicală, coreografică, sportivă, artă plastică etc.), taberele de odihnă şi întremare a sănătăţii copiilor.