Guvernul a avizat, încă în 2010, proiectul de lege pentru reprezentarea femeilor în viaţa politică, dar acesta nu a ajuns să fie adoptat de către Parlament nici până în prezent. Reprezentanţii societăţii civile susţin că, în pofida promisiunilor de susţinere a acestei iniţiative, pe ordinea de zi a legislativului proiectul întârzie să apară. Au rămas aproape două săptămâni până la finele sesiunii parlamentare de primăvară-vară, iar reprezentanţii societăţii civile îşi pierd speranţa că acest proiect va ajunge să fie examinat în plenul Parlamentului.
Într-o conferinţă de presă la IPN, directorul executiv al Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare, Alexei Buzu, a spus că, dacă proiectul nu va fi votat în timp util şi nu va intra în vigoare până la alegerile din acest an, reprezentarea femeilor în funcţiile de conducere nu va spori, ba chiar există riscul să se reducă numărul femeilor în Parlament.
Acesta s-a referit şi la tergiversarea aprobării pachetului de legi privind finanţarea campaniilor electorale şi a partidelor politice. „Riscăm şi în cazul alegerilor din acest an să fie cumpărate partide, locuri pe liste de candidaţi etc.”, a spus Alexei Buzu.
Şi secretarul general al Consiliului ONG-urilor, Antoniţa Fonari, a menţionat că în campania electorală din această toamnă nu vom avea multe femei care să candideze, pentru că femeile nu pot să-şi cumpere locurile, aşa cum şi le pot cumpăra oligarhii, care în Republica Moldova sunt numai de genul masculin.
Societatea civilă cere Parlamentului să adopte în regim de urgenţă proiectul privind finanţarea campaniilor electorale, în contextul în care acesta a fost avizat pozitiv de către Comisia de la Veneţia, iar Consiliul Europei a cerut expres Parlamentului, încă în 2012, să adopte acest pachet de lege.
Directorul executiv al Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare, Alexei Buzu, a mai spus că este extrem de importantă şi aprobarea legii privind transparenţa patronilor instituţiilor mass-media şi nu exclude faptul că în perioada electorală unele posturi din Moldova ar putea fi uşor cumpărate de către actori din afară, în condiţiile în care instituţiile statului, cum ar fi Comisia Electorală Centrală, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Curtea de Conturi, nu sunt abilitate să monitorizeze aceste procese.
