Proiectul MOVE: „În competiţie nu ne interesează scorul, ci competiţia propriu-zisă”

Acum câteva luni UEFA - forumul fotbalistic european, a decis să participe la soluţionarea unui şir de probleme cu care se confruntă copii din Republica Moldova, acordând sprijin direct Fundaţiei elveţieine „Terre des hommes” . Grtaţie finanţării UEFA, „Terre des hommes” a lansat proiectul MOVE (Mişcare) în Moldova. La Chişinău se afă într-o vizită de lucru dl. Jean-Pierre Heiniger, protagonistul abordării „Mişcare, Jocuri, Activităţi Sportive”, şi dl Gael Rennesson, coordonatorul proiectului MOVE în România, Moldova şi Albania, care împreună cu Vladislav Oleatovschi, manager naţional în proectul MOVE, au răspuns la câteva întrebări acordate de corespondentul Agenţiei Info-Prim Neo. [ - Ce presupune proiectul MOVE şi care sunt scopurile pe care le urmăreşte?] [ J-P Heiniger:] - Înainte de toate trebuie să se ştie că Fundaţia la care ne-am ataşat activităţile – „Terre des hommes” este o organizaţie care apără drepturile copiilor şi are reprezentare în peste 30 de ţări din întreaga lume. Cât priveşte parteneriatul „Terre des hommes” cu UEFA care se materializează prin derularea proiectului MOVE, forumul sportiv european şi-a asumat sarcina de a finanţa timp de trei ani şi jumătate un proiect care are scopul de ajuta adulţii responsabili de copii să-şi dezvolte aptitudinile psihosociale şi metodologice, care, la rândul lor sunt puse în serviciul copiilor. Inclusiv în serviciul copiilor din Moldova. Instrumentul de bază pe care îl utilizăm poate fi definit simplu „Mişcare, jocuri, sport” (MJS). Ca să fim şi mai bine înţeleşi: copilul când se naşte, înainte de toate se mişcă, apoi învaţă să se joace, după care se poate încadra în anumite activităţi sportive. [ - Care este strategia derulării proiectului MOVE?] [ J-P Heiniger:] - Aceasta se bazează pe doi piloni de bază – bunăstarea psihosocială şi cercetarea-acţiunea. Schematic, proiectul este constituit din trei etape distincte: sesiuni de instruire în grupuri cu durata de 2 săptămâni, sesiuni de instruire personală cu vizite separate în teren şi o sesiune de instruire în grupuri de formatori, acesta din urmă însemnând un transfer de competenţe altor animatori. La această oră, în Moldova activează 90 de animatori, dar la capătul proiectului sperăm să avem peste 400 de persoane bine pregătite. [ Vladislav Oleatovschi:] - Poriectul este implementat în două raioanle ale Moldovei – Soroca şi Ungheni – şi în municipiul Chişinău. Costrurile, aşa cum am spus, sunt suportate de UEFA şi este vorba de circa 200 mii euro. Pentru a asigura o bună activitate a animatorilor noştri, aceştia au la îndemînă câte un set de echipament, inclusiv mingi, cercuri, conuri, alte asemenea lucruri ajutătoare. [ - Înţeleg că, deşi, aparent, e vorba de o competiţie sportivă, insistaţi, totuşi, să vedem o diferenţă clară între aceasta şi activitatea sportivă desfăşurată în cadrul MOVE.] [ Gael Rennesson:] - În mod obişnuit, o competiţie sportivă are la bază performanţa. În cadrul proiectului, însă, scopul e comunicarea, este însuşi procesul, parcursul spre această performanţă. Ne interesează relaţia între participanţii la jocul sportiv. [ - Ca să se facă o paralelă: dacă admitem un meci de fotbal între Franţa, bunăoară, şi Moldova, ca interes al proiectului, vreţi să ştiţi mai puţin care a fost scorul în această confruntare, dar vă doriţi ca în finalul meciului jucătorii să facă schimb de tricouri.] [ J-P Heiniger:] - La modul metaforic, accept paralela Dumneavoastră. Vreau să adaug, însă, că în competiţia în care îi angajăm pe copii, nu trebuie să ne intereseze scorul afişat, ci competiţia propriu zisă. Dorim să influenţăm comportamentul lor, procesul de luare a deciziilor, să-i formăm ca personalitate, să-i plasăm într-un mediu care ar influenţa viaţa lor. [ - Deşi proiectul are o durată de implementare destul de mare, până la urmă în calitatea dumneavoastră de coordonatori, veţi părăsi Moldova, iar aici vor rămâne nişte oameni care au experienţă în asemenea abordări ale educaţiei şi doar atât.] [ J-P Heiniger:] - Nu este adevărat. Ceea ce ne dorim, e ca în final să avem sprijinul instituţiilor de stat din domeniul educaţiei, în primul rând, pentru ca acestea, dar mai ales ministerul educaţiei să accepte metodele noastre ca parte componentă a procesului educaţional la nivel naţional. În România, de exemplu, metodologia a fost deja acreditată prin decizia direcţiei de învăţământ din judeţul Dolj, ceea ce creează un precedent bun şi pentru multe alte judeţe. Vorbind cu profesorii şi animatorii încadraţi în proiect, majoritatea dintre ei ne spun că, în procesul implementării, ei au trecut prin schimbări personale, cum ar fi: sporirea respectului faţă de sine, îmbunătăţirea relaţiilor cu colegii, dar şi însuşirea unei metodologii eficiente de învăţare prin jocuri şi activităţi sportive, axate pe integrare, dar nu pe excludere.