Procesatorii de carne acuză Guvernul de creare a unui deficit de carne pe piaţa R. Moldova. Analiză Info-Prim Neo

Procesatorii de carne din R. Moldova reclamă crearea unui deficit de carne pe piaţa internă ca urmare a restricţiilor impuse de Guvern la importul acestui produs încă la începutul anului curent. În prezent, din cauza secetei, care a condus la sacrificarea în masă a şeptelului de animale de către gospodăriile ţărăneşti, precum şi a reducerii la jumătate a recoltei globale de cereale, cantităţile de carne produse în R. Moldova nu sunt îndeajuns pentru asigurarea necesarului de carne pe piaţa internă atât pentru procesatori, cât şi pentru consumatorii de rând. Procesatorii de carne din R. Moldova solicită un mecanism mai simplu la importul cărnii, iar guvernanţii se tem că un astfel de mecanism va conduce la importuri masiv de carne în detrimentul producătorilor autohtoni, cărora statul vrea să le asigure măcar piaţa internă. Cu astfel de probleme se confruntă şi cei mai mari procesatori de carne, cum sunt Carmez şi Basarabia Nord. Din necesarul de cca 300 mii tone de carne, în R. Moldova se produc doar 100 mii tone, restul urmând să fie importat, spun experţii. Igor Guţan, expert al Grupului de lucru al Comisiei de Stat pentru Reglementarea Activităţii de Întreprinzător, a declarat, în cadrul şedinţei grupului că, în rezultatul aplicării hotărârii de Guvern cu privire la modalitatea eliberării autorizaţiilor pentru importul de carne, subproduse şi produse din carne, lapte şi produse lactate, intrată în vigoare la începutul anului curent, s-a creat o veritabilă criză pe piaţa din ramură. Potrivit lui, comisia abilitată cu funcţia de a elibera autorizaţii la import nu şi-a îndeplinit obligaţiunile şi nu a prezentat timp de jumătate de an informaţia cu privire la numărul de cereri depuse şi, respectiv, acceptate. El spune că această comisie, de fapt, nu a acceptat marea majoritate a cererilor procesatorilor de carne. În consecinţă, agenţii economici au avut de suferit pierderi enorme, fiind în imposibilitate de a-şi onora contractele cu furnizorii din exterior şi cu distribuitorii din reţeaua locală. [Hotărârea Guvernului contravine regulilor internaţionale] O altă problemă gravă, spune Guţan este că această hotărâre contravine regulilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), Acordului Central European de Comerţ Liber (CEFTA) şi acordurilor de liber schimb cu ţările Comunităţii statelor Independente (CSI). Potrivit lui, în toate aceste cazuri R. Moldova s-a obligat să nu instituie careva licenţe, or, autorizaţia respectivă este apreciată prin prisma regulilor OMC drept o licenţă. Pentru asemenea cazuri există o procedură specială, prin care ţările membre ale OMC sunt anunţate despre intenţiile de a reduce importurile, dar nu este admisă stabilirea unilaterală a unor asemenea restricţii. Mai mult, la momentul aderării la OMC, în 2001, R. Moldova s-a angajat să elimine toate licenţele existente la moment într-o perioadă de 5 ani. [Reacţii posibile ale comunităţii internaţionale] Guvernul declară că prin astfel de măsuri nu face altceva decât să apere producătorii autohtoni. În replică, experţii spun că există riscul real ca ţările partenere să interzică, la rândul lor, importul unor mărfuri moldoveneşti. În viitorul previzibil, producătorul local nu va putea concura cu un producător dintr-o ţară membră a UE, activitatea căruia este subsidiată în mod curent de către stat, ceea ce în Moldova nu se face. [Procesatorii pledează pentru abrogarea hotărârii] Procesatorii pledează pentru abrogarea hotărârii. Dacă o asemenea soluţie nu va fi acceptată, atunci se insistă măcar pe eliminarea barierelor din calea importurilor. Printre altele, este cerută reorganizarea Comisiei de eliberarea a autorizaţiei sau chiar lichidarea ei, considerându-se că doar Direcţia medicină veterinară de pe lângă Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare (MAIA) ar fi în drept să elibereze astfel de acte. În prezent, din comisia respectivă fac parte şi reprezentanţi ai Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC), ai Serviciul Standardizare şi Metrologie, ai Inspectoratului Fiscal principal de Stat, care se consideră că nu au nimic în comun cu carnea şi agricultura. De asemenea, se solicită şi modificarea condiţiilor stabilite la importul cărnii, constatându-se că maniera în care sunt formulate are mai degrabă menirea de a promova interesele cuiva sau de a limita accesul importurilor pe piaţă. Spre exemplu, drept o măsură restrictivă este văzută obligativitatea prezentării informaţiei privind lipsa restanţelor faţă de bugetul public naţional, cu anexarea actului semnat de către organul fiscal la care se deserveşte întreprinderea importatoare. Guţan spune că în contextul importurilor de carne, astfel de documente nu pot fi solicitate, pentru că sancţionarea restanţierilor este obligativitatea organului fiscal şi nu a acestei comisii, în plus a intrat în vigoare amnistia fiscală. La fel, obligativitatea prezentării unei declaraţii în scris privind lipsa fraudelor economice în activitatea întreprinderii, este văzută drept o împuternicire a CCCEC de a pedepsi orice întreprindere pentru încălcări cât de mici. Iar cerinţa de a prezenta declaraţii cu date referitoare la o perioadă de 3 ani, este absolut ilegală, odată ce Codul cu privire la contravenţiile administrative stabileşte stingerea contravenţiei la expirarea unui an de la momentul în care aceasta a fost sancţionată. De fapt, Hotărârea respectivă de Guvern, încalcă flagrant prevederile Codului şi legiferează o ilegalitate. De asemenea ilegală se consideră cerinţa privind prezentarea statutului întreprinderii în care se pretinde să fie înscris agest gen de activitate. Conform experţilor, Codul civil permite agenţilor economici să realizeze liber orice activitate economică, indiferent de faptul dacă este sau nu înscris în statut importul cărnii. De asemenea, eliberarea autorizaţiei este condiţionată şi de existenţa în proprietate a procesatorilor a unui depozit frigorific de păstrate a cărnii de o capacitate minimă de 150 tone, considerată, de procesatori relativ mare, spune sursa citată. Drept tertipuri birocratice cu subtext tenebru este considerată procedura de eliberarea a autorizaţiei doar pentru două luni, la expirarea căreia procesatorii din nou trebuie să treacă aceeaşi calvar de prezentate a documentelor obligatorii la eliberarea autorizaţiei. Autorizaţia se eliberează pentru fiecare agent economic în parte şi pentru fiecare lot de marfă ce nu depăşeşte mai mult de 110 tone de carne, 110 tone de subproduse de carne; 25 tone de produse (preparate) din carne, 20 tone de lapte şi produse lactate şi 20 tone de unt, brânzeturi şi caşcaval. [Guvernul nu este dispus să modifice prea mult hotărârea în cauză] Guvernul a examinat în şedinţa din săptămâna trecută un proiect de modificare a hotărârii menţionate, fără a lua o decizie definitivă în acest sens. Proiectul a fost remis pentru discuţii cu importatorii. Premierul Vasile Tarlev a declarat „că-i miroase” a facilitare a structurilor importatoare, în detrimentul producătorilor autohtoni. Premierul a declarat că „trebuie să revitalizăm complexul zootehnic, să producem produse animaliere în ţara noastră în cantităţi minimum necesare producerii interne şi, totodată, pentru promovarea exporturilor. Noi avem potenţial în ţară,” a afirmat Premierul. Tarlev a indicat organelor de resort să colaboreze eficient cu importatorii de carne, dar în „interesul naţional şi al protejării producătorului autohton”. Ministrul Economiei şi Comerţului, Igor Dodon, a declarat că hotărârea vizată a fost binevenită la momentul aprobării pentru că la sfârşitul anului trecut se înregistra un excedent de carne pe piaţa R. Moldova. „La această etapă situaţia este un pic diferită”, precizând: „puţin diferită este puţin spus”. Totodată, el a subliniat că este extrem de important ca să fie găsit un compromis între interesele consumatorilor, producătorilor autohtoni de carne şi ale procesatorilor de carne”. Igor Dodon a promis că autorităţile centrale vor veni în timpul apropiat cu propuneri în acest sens. La începutul săptămânii curente, importatorii au avut două zile de discuţii cu autorităţile centrale în scopul atingerii acelui compromis.