Privatizarea la al treilea val. Comentariu economic Info-Prim Neo

Noul val al privatizării în Republica Moldova, ce se prefigurează după ce Guvernul a reactualizat lista bunurilor proprietate de stat ce urmează a fi vândute, listă în care sunt incluse societăţi atractive pentru investitori, ar putea să pună punct unui proces incoerent şi contradictoriu, ce durează de cincisprezece ani. Primul a eşuat lamentabil, pentru că s-a încercat imposibilul, de a-i face pe toţi cetăţenii proprietari ai unor întreprinderi de stat contra bonuri patrimoniale, nişte hârtii fără valoare. În anii 1993-1999, au fost privatizate astfel mai mult de 850 de întreprinderi mari şi mijlocii. Experţii Băncii Mondiale, precum şi ai altor instituţii financiare internaţionale, au apreciat prima etapă a privatizării drept o nereuşită. Bonurile nu au fost o investiţie, care ar fi dus la dezvoltarea producţiei şi retehnologizare. În plus, întreprinderile s-au pomenit după privatizare cu sute şi mii de stăpâni şi, în consecinţă, dificil de administrat. Republica Moldova a preluat modelul ceh de privatizare. Mai bine zis o parte din el, aşa numitele vauchere. Conducerea de atunci a ezitat să facă privatizarea contra bani. Se considera că prin bonuri se realizează o echitate socială. Că astfel oamenii, care zeci de ani au primit un salariu de nimic, vor obţine o proprietate. În fine, dividendele la care se spera au fost foarte mizere, iar cetăţeanul nu ia parte la gestionarea proprietăţii, cum se declara în 1993. Ba mai mult, o mare parte dintre ei, după ce ani la rând au aşteptat înzadar să li să plătească dividende, au cedat pe un preţ de nimic acţiunile. Întârzierea cu privatizarea contra mijloace băneşti, care a început abia în 1995, a avut efecte negative. Fluxul de capital străin de la începutul anilor 90, care dorea să vină pe o nouă piaţă, care era cea a CSI, a trecut pe lângă Republica Moldova. Mai mult, bâlbîeala şi jocul în culisele privaitzării Combinatului de tutun de la Chişinău şi Moldtlecom-ului a tăiat pofta unor mari investitori din Occident. La pachetul de acţiuni al Combinatului de tutun de la Chişinău pretindeau firma germană Reemstma şi British American Tobacco. Operatorul naţional al Greciei a participat la concursul pentru privatizarea Moldtelecom. Aceste privatizări au eşuat. De aceeaşi inconsecvenţă în privatizare s-a dat dovadă şi în anii următori, în consecinţă Guvernul nu a reuşit să vândă cele circa 400 de întreprinderi, care au rămas în proprietatea statului. [Ţinta - 282 întreprinderi] În lista reactulaizată sunt incluse întreprinderi, apreciate de oficialităţi, dar şi de unii experţi, drept atractive, ca Banca de Economii şi operatorul naţional de telefonie fixă Moldtelecom, în care statul deţine 56,13% şi, respectiv, 100% de acţiuni. Par a fi o bună oportunitate pentru investiţii societăţile Viorica–Cosmetic (95,51%), Glass Container Company (31,42%), Zorile (60,26%), Combustibil Solid (78,03%), Magazinul Unic (85,45%), Tutun CTC (90,81%), companii cu o cotă de piaţă importantă. În listă sunt incluse şi multe întreprinderi de prelucrare a producţiei agricole, de prestare a serviciilor în sectorul agrar, de fermentare a tutunului, întreprinderi de întreţinere şi construcţie a drumurilor, farmacii, hoteluri, întreprinderi cu profil cultural şi de agrement etc. Nu este pentru prima oară când statul încearcă să vândă unele din aceste societăţi, ca, de exemplu, Moldtelecom, care de cel puţin patru ori a fost scos la privatiare, însă, dintr-un motiv sau altul, toate încercările au eşuat. Un alt exemplu, este firma Tutun CTC, care în 1995 a avut şansa de a atrage investiţii de 48 mln USD, anunţate de compania BAT, dar le-a ratat. După anul 2000 Guvernul s-a opus vehement privatizării acestei întreprinderi profitabile, care se preconizează să fie pusă în vânzare în septembrie 2008 la preţul de pornire de 200-250 milioane de lei. Proiectul de privatizare a fabricii de încălţăminte Zorile a fost propus fără succes unor companii străine, astfel că în 2004 Guvernul a decis să transforme unitatea în întreprindere populară. „Am analizat ce s-a făcut în ultimii ani cu activele statului: ori au fost date în arendă şi bugetul nu a primit nimic, ori întreprinderea e adusă metodic la insolvabilitate şi procurată pe un preţ de nimic. Unele active importante nici nu ştim ce s-au făcut cu ele. Este imposibil de restabilit foaia lor de parcurs. Includerea în listă înseamnă că orice tranzacţii cu aceste obiecte până la privatizare sunt interzise. Noi credem că ele îşi vor găsi stăpânii adevărati, căci sectorul privat din Moldolva nu stă pe loc, se dezvoltă, cererea de active e mare”, a declarat prim-vicepremierul Igor Dodon, ministru al Economiei şi Comerţului. Însă, dacă societăţi, ca Banca de Economii, Moldtelecom, magazinul Unic, Tutun CTC, sunt într-adevăr atractive, din start pare a fi lamentabilă încercarea de a vinde pachetele mici ale unor întreprinderi, de regulă investitorii preferă să cumpere pachetul majoritar pentru a controla întreprinderea. [Procesul de selectare a consultantului pentru privatizarea BEM a fost lansat] „Am lansat procesul de selectare a unui consultant pentru privatizarea Băncii de Economii şi sperăm că investitorul strategic va cumpăra nu doar cota statului de 56%, ci va concentra şi restul acţiunilor, pentru a păstra caracterul social al acestei bănci", a anunţat recent premierul Zinaida Grecianîi în cadrul întrevederii cu directorul pieţei de capital globale pentru Europa al Băncii investiţionale Morgan Stanley, John Hyman. Potrivit Memorandumului cu privire la Politicile Economice şi Financiare pe anul 2008, Guvernul s-a angajat să semneze până la 30 septembrie 2008 contractul cu consultantul pentru privatizarea Băncii de Economii care va avea la dispoziţie 6 luni pentru a scoate banca spre vânzare. Până la 31 martie 2009, urmează să fie anunţat concursul pentru vânzarea Băncii de Economii unui investitor strategic. „În scopul sporirii concurenţei în sectorul bancar, intenţionăm să accelerăm vânzarea Băncii de Economii unui investitor bancar strategic. Am renunţat la planul iniţial de a realiza o evaluare independentă a valorii de piaţă a băncii înainte de iniţierea vânzării ei din cauza cerinţelor nejustificate impuse de compania de consultanţă selectată. În loc de aceasta, am decis să angajăm în mod direct un consultant pentru privatizare. În acest scop, până la finele lunii martie a anului 2008 vom anunţa un concurs pentru selectarea unui consultant pentru expunerea pe piaţă a Băncii de Economii şi până la finele lunii septembrie a anului 2008 vom semna contractul cu câştigătorul concursului, care va fi responsabil pentru scoaterea Băncii de Economii spre vânzare într-o perioadă de 6 luni. Între timp, Guvernul şi BNM se vor abţine în continuare de la tratamentul preferenţial al băncii, inclusiv în ceea ce ţine de impozitare, reglementare prudenţială sau acces la resurse", se arată în Memorandumul semnat în februarie 2008. [O nouă încercare pentru Moldtelecom] Guvernul s-a angajat să selecteze până la finele lunii septembrie 2008, în baza unui concurs deschis, a unui consultant care va evalua „modalităţile de privatizare posibilă a companiei Moldtelecom”. Ideea privatizării operatorului naţional de telefonie fixă este preluată la aproape şase ani după eşuarea ultimului concurs de privatizare. Cea de-a patra încercare de a privatiza Moldtelecom în anul 2002 a fost cu ghinion. Companiile străine pe care se miza mult nici nu au intrat în joc, iar unicul conucrent, Compania Reţeaua orăşeneasă de telefonie din Moscova a propus o sumă mult prea mică (20 mln USD) faţă de suma de 150-200 mln USD pe care miza Guvernul. Aceste cifre nu se conţineau în condiţiile de concurs, dar erau luate în calcul. Ceva mai devreme, în iunie 2000, procesul de privatizare a fost stopat la etapa de selecţie a consultantului financiar. Deşi atunci au fost invocate mai multe motive ale deciziei de a anula concursul, mai credibilă pare a fi opinia că Guvernul a dat inapoi când şi-a dat seama că nu va obţine pentru pachetul de 51% din actiuni cele 150 milioane de dolari pe care conta şi că, în genere, conjunctura de piaţă este nefavorabilă. Firma OTE Hellenic Telecomuncations Organization din Grecia a oferit în 1998 pentru un pachet de 51% din acţiunile companiei moldovene 46,4 mln USD. Guvernul a solicitat 102 mln USD. ”Ar fi o greşeală dacă s-ar încerca să fie obţinute mari profituri de la privatizarea Moldtelecom. Mult mai importantă este reorganizarea acestuia şi atragerea unor investiţii”, sunt de părere experţii. Oricum, în ultimii ani Moldtelecom este una din cele mai prospere companii de la Chişinau, iar unele obiective, ca rata de penetrare a serviciilor de telefonie fixă, ce figurau în ţintele de acum patru-şapte ani, sunt cu mult depăşite. Operatorul naţional investeşte anual sute de milioane de lei în dezvoltare. Însă şi oficialităţile, şi experţii sunt unanimi în părerea că, mai devreme sau mai târziu, operatorul naţional de telefonie fixă, care are o poziţie dominantă pe piaţă, ar trebui să fie privatizat. [O nouă licitaţie începe astăzi] La 16 iunie va începe o nouă licitaţie în cadrul căreia vor fi scose pachete de acţiuni ale statului la 40 de întreprinderi. Preţul iniţial al tuturor proprietăţilor este de 270,8 mln lei, valoarea nominală - 236,9 mln. lei. La licitaţia precedentă cu pachete de acţiuni ale statului, din martie 2008, au fost vândute pachete la 16 întreprinderi din totalul de 53 licitate, la un preţ total de 62 mln lei, dublu faţă de cel iniţial. În anul 2008, se estimează venituri din privatizări de 90 mln lei, obiectiv depăşit deja, încasările au trecut de 120 mln lei.