Primarul capitalei: 2012 a fost un an bun, dar greu

{Interviu Info-Prim Neo cu primarul capitalei, Dorin Chirtoacă, din ciclul „Anul 2012 în viaţa Moldovei şi a moldovenilor”, materialul nr. 6 din 12} [ – Cum a fost anul 2012 pentru chişinăuieni şi pentru chişinăuianul Dorin Chirtoacă? În calitate de cetăţean ce v-a lipsit din partea autorităţilor?] – În primul rând, a fost primul an fără alegeri, din ultimii 3-4, pentru că în ultimii 3 ani am avut constant alegeri – în 2009 am avut alegeri de două ori, în 2010 de două ori, mai bine zis, referendum şi alegeri, în 2011 iar practic de două ori, pentru că au fost două tururi de scrutin şi toate acestea, evident, nu au avut un impact tocmai pozitiv asupra activităţii oraşului, pentru că ştim ce înseamnă alegeri, înseamnă diminuarea ritmului de activitate. Dacă vorbim chiar de toţi 5 ani, din 2007 încoace, 2008 a fost singurul an în care nu am avut alegeri, în rest am avut alegeri tot timpul – 2007, 2009, 2010, 2011 şi, iată, 2012 este practic primul an, în afara de 2008, în care nu am avut alegeri şi din acest punct de vedere a fost o situaţie mai avantajoasă pentru oraş, având în vedere bazele puse în anii trecuţi. Anul acesta am reuşit să culegem mai multe roade, avem mai multe rezultate. Dovadă sunt proiectele mai vizibile ale municipiului: Lacul „Valea Morilor”, asamblarea troleibuzelor noi la Chişinău, cele 11 străzi reparate, faptul că s-a reuşit demararea multor proiecte noi cum este bulevardul Alecu Russo, programul BERD pentru următoarele străzi, rezolvarea problemei inundaţiilor la Gara Feroviară, alocaţia unor surse mai mari, de 2,5 milioane de lei per suburbie, staţiile de tratare a apei de la Râşcani, înlocuirea clorului în apă cu hipoclorit de sodiu – aceasta chiar este ceva istoric. Sunt şi lucruri pe care măcar nu le-am prevăzut anul acesta, dar totuşi s-au realizat. Este vorba de strada Munceşti, care nu s-a reparat încă de după război. Strada Vadul lui Vodă nu era preconizată, dar am reparat-o şi pe ea, chiar am şi lărgit-o. Podul de pe strada Mihai Viteazul nici nu era în program, dar s-a făcut. Deci, toate aceste lucruri cred că arată o serie de rezultate bune pentru oraş în anul 2012, cu toate că şi acesta a fost un an greu. Nu există să le faci pe toate în condiţiile în care vorbim despre o tranziţie de 20 de ani. Să vorbim despre transport – am adus 100 de troleibuze, am asamblat 10, la anul asamblăm 50, dar nu este destul atât timp cât nu vor fi toate noi, pentru că mai sunt foarte multe vechi, care nu mai corespund normelor de securitate sau mai sunt microbuzele care creează deranj în oraş. Problema transportului cred că mai are nevoie de 3-5 ani până va fi rezolvată definitiv, în măsura în care vom reuşi să reînnoim tot parcul de troleibuze, de autobuze, să aprobăm strategia cu privire la dezvoltarea transportului, microbuzele să rămână doar pe rutele periferice şi în felul acesta să vorbim despre transport la standardele europene. Iată viziunea de a rezolva o problemă. La fel cu drumurile, am reparat mai mult de 10 străzi, plus reparaţiile curente, dar avem nevoie să reparăm 10 la sută din suprafaţa totală de carosabil în fiecare an, pentru ca o dată la 10 ani să putem rezolva problema drumurilor în ansamblu şi plus construcţia de tronsoane noi. Niciodată nu cred că poate exista situaţia în care să fie rezolvate toate problemele, dar pot fi planificate termene reale pentru a atinge un nivel mai bun de rezolvare. Or, pentru drumuri avem nevoie să creştem bugetul de 3 ori, astfel încât să ştim că treptat, în 5-7 ani, vom vedea un oraş cu drumuri sută la sută europene. Evident că mai sunt încă neajunsuri, dar faţă de ceea ce a fost este un pas mare înainte, iar faţă de ce trebuie să fie, trebuie să mai muncim. A fost un an bun, dar greu. [ – Care este situaţia la capitolul bugetul municipiului Chişinău pentru anul 2012? Coincide socoteala de acasă cu cea de la târg? Care este domeniul în care a fost cel mai dificil? Unde s-a reuşit mai bine şi care este situaţia la capitolul buget pentru anul 2013?] – Dacă vor merge lucrurile aşa cum am pornit, s-ar putea ca socoteala de acasă să fie chiar mai bună decât cea de la piaţă. Planificăm pentru 2013 un buget de 2,6 miliarde de lei, în baza calculelor iniţiale. În cazul în care se va accepta optimizarea taxelor locale, aşa cum am propus, modificarea cotelor şi introducerea taxelor pentru autovehicule, atunci vom reuşi să mai colectăm încă de la 150 până la 200 de milioane lei şi ne vom putea ridica la 2,8 miliarde lei. Aceasta ar însemna că vor creşte investiţiile, vom putea aloca mai mult pentru drumuri, pentru obiective capitale, pentru suburbii. Priorităţile sunt în ordinea următoare: pentru asamblarea a 50 de troleibuze, pentru drumuri, adică menţinerea cel puţin a ritmului din anul acesta, pentru iluminatul de la Porţile Oraşului spre Aeroport, să vedem cum reuşim să rezolvăm problema autobuzelor (fie prin concesiune, fie prin procurare), să creştem alocaţiile în suburbii de la 2,5 milioane de lei la 3, plus un milion pentru drumuri. De asemenea, îmi doresc să finanţăm reparaţia şi restaurarea unor clădiri-monumente de arhitectură: Liceul „Gheorghe Asachi”, Sala cu Orgă şi alte proiecte. Mi-aş dori, de asemenea, să pornim lucrurile legate de şoseaua de centură, finalizarea bulevardului Mircea cel Bătrân, Studenţilor şi legătura străzii Albişoara și Calea Ieşilor pentru a fluidiza traficul pe axa est-vest. Acestea sunt câteva priorităţi pentru anul viitor şi mai sunt. Cât priveşte bugetul pentru 2012, practic toate domeniile în ultimii 20 de ani nu au avut finanţare suficientă. Finanţarea a fost de 10, 20, 30, maximum 50 la sută din necesar şi de fiecare dată s-a făcut mai puţin decât ar fi trebuit sau decât ne-am dori. E nevoie de cel puţin 3-5 ani cu o creştere constantă a bugetului pentru a putea vorbi de volumul necesar de finanţare în fiecare domeniu. Vorbim de reparaţia sau reconstrucţia şcolilor, grădiniţelor, spitalelor, dotarea cu echipament sau termoizolarea clădirilor, amenajarea curţilor de bloc, extinderea reţelelor de apă şi canalizare, care rămâne a fi una din primele priorităţi, în special pentru suburbii. Cert este că suntem în creştere, într-o creştere constantă începând cu anul 2008, chiar dacă nouă ne-au tăiat atunci bugetul cu 30 la sută. Rezultatele sunt vizibile, se văd în special în ultimii ani pentru că ritmul de creştere este ceva mai bun faţă de anii precedenţi. [ – Nici anul acesta situaţia din Consiliul municipal Chişinău nu a fost una paşnică, în condiţiile în care cele mai importante lucruri din municipiu trebuie să fie aprobate de CMC. Ce scenarii posibile vedeţi pentru soluţionarea acestei probleme?] – Orice for legislativ, fie că-i vorba de parlament, fie de consiliu, are nevoie de o majoritate pentru a putea funcţiona. Fără majoritate nu există să funcţioneze vreun consiliu local, un consiliu raional, municipal sau parlament. În CMC la limită s-a format la un moment dat o majoritate, o perioadă a funcţionat, apoi a fost mai defectuos şi acum ar putea să funcţioneze din nou mai bine, sunt create un şir de premise în acest sens. Acestea au fost rezultatele alegerilor, aşa a fost din capul locului. Din 2011 ne-am asumat să mergem pe o asemenea cale dificilă sau cu un asemenea consiliu dificil pentru că nu există altă regulă care să fie aplicată. Aşa cum a fost rezultatul alegerilor, aşa se merge înainte, nu există altă formulă nicăieri în lume. Cu toate că am avut o situaţie dificilă în consiliu, proiectele care s-au făcut anul acesta şi rezultatele din anul acesta sunt mult mai multe şi mult mai bune decât rezultatele oricărui an din cei precedenţi. Poate, dacă ar fi fost aprobate taxele locale, ar mai fi fost un pas înainte. Evident că atunci când este mult mai multă armonie, mai multă înţelegere şi mai multă activitate, fără conflicte şi fără toate celea pe care le-am văzut la consiliu – evident că este mai bine pentru societate, dar ţinând cont de situaţia dificilă în care s-a pomenit consiliu după alegerile din 2011, bine că măcar atât s-a reuşit, pentru că putea să fie blocat totul în general şi nici măcar bugetul să nu fie aprobat. Este mai bine decât ne-am aşteptat, ţinând cont de situaţia reală din consiliu. Totodată, este mai puţin bine decât ar putea fi. Presupun că în anul 2013 va fi mai bine, având în vedere că totuşi o majoritate ar putea funcţiona, chiar dacă la limită, cu 26 de oameni. Vom vedea care va fi activitatea consilierilor care nu mai sunt în PCRM, dar cert este că acum comuniştii nu mai pot avea 26 de voturi, aşa cum şi-au propus, şi aici este un avantaj în favoarea Alianţei pentru Integrare Europeană. [ – Ce puteţi să ne spuneţi în privinţa desfăşurării licitaţiilor, despre corectitudinea, eficienţa şi transparenţa lor?] – Dacă e să vorbim strict despre licitaţii, au fost modificate o serie de proceduri. De exemplu, la Direcţia educaţie, tineret şi sport modificările s-au făcut pentru a nu mai asista la situaţii cu cutii de vopsea cumpărate la diferite preţuri şi linoleum cumpărat de la 60 de lei până la 240 de lei pentru un metru. S-au făcut centralizat o serie de licitaţii şi acest lucru nu a fost pe placul tuturor. Unii au contestat, s-a mers prin judecăţi, dar a fost mai bine decât în anii precedenţi. În celelalte domenii, în ceea ce priveşte fraudarea proceselor de licitaţie nu am avut atât de multe ca anterior. Este un proces continuu de a face legea mai strictă, în ceea ce priveşte posibilitatea factorului uman de a interveni în interesul său. Pe de altă parte, depinde şi de procedurile interne. Anul acesta am primit mai puţine semnale. Că este loc de mai bine, aceasta este dintotdeauna. Poate o să se ajungă şi la noi la un moment dat la licitaţii electronice, care să ofere posibilitatea fiecărui să se înregistreze on-line şi, respectiv, să participe. În ceea ce priveşte funcţionarii cinstiţi, corupţi şi aşa mai departe, personal consider că, pe lângă faptul că este nevoie de oameni cu o mentalitate de alt gen decât avem noi preponderent în administraţie (este un punct de vedere pe care l-am avut de la bun început), trebuie să fie şi un nivel de remunerare adecvat răspunderii pe care o are funcţionarul – şeful de secţie, de direcţie, şeful de subdiviziune, în aşa fel încât, având o mentalitate nouă, de tip european, să nu fie tentat, ţinând cont de remunerarea pe care ar avea-o. Atât timp cât salariile sunt de o mie-două sau chiar trei mii de lei şi în acelaşi timp gestionezi milioane sau chiar miliarde, rar sunt acei oameni căror nu le „strălucesc ochii”. După cum se vede, interesul personal este mai aproape decât interesul public. Şi doar prin generaţii au loc asemenea schimbări, dar şi prin construirea unor administraţii care să aibă şi tradiţii. Noi suntem un stat care are 20 de ani, unde interesul personal, din ceea ce am văzut eu de 10 ani de când sunt venit acasă, primează asupra a orice şi dovadă sunt toate dosarele care au apărut în ultima perioadă cu hectarele de pământ, cu încercarea de a pune mâna pe proprietatea Primăriei şi pe anumite bunuri. Acest fapt demonstrează încă o dată că lucrurile sunt departe de a fi aşa cum trebuie. De exemplu, dacă în primii ani de mandat aveam 4-5 dosare cu nişte escrocherii de ordinul câtorva milioane de lei şi câteva spaţii de o sută-două de metri pătraţi, atunci de 2-3 ani încoace subiectele sunt de ordinul hectarelor şi a zeci şi sute de milioane de lei. Aceasta arată că lucrurile nu merg aşa cum trebuie. Individual trebuie prins acela care este corupt şi dat afară. [ – Demiterile la Primărie au continuat şi anul acesta, inclusiv pentru corupţie şi abuz de putere. Cât timp vă trebuie pentru o ordine deplină în acest sens?] – Au fost daţi afară şi anul acesta un şir de funcţionari şi vor fi daţi afară şi în continuare. Va avea loc şi o modificare de organigramă, de structură a subdiviziunilor din Primărie şi cred că şi cu acest prilej vom reuşi să reducem un şir de funcţii şi funcţionari asupra căror planează suspiciuni. După cum se vede, caracatiţa este destul de mare şi cu foarte multe ramificări în diferite structuri – administraţia locală, centrală, în structura de forţă, în instanţele de judecată şi potrivit principiului o mână spală pe alta. Doar în cazurile absolut evidente se reuşeşte să fie scos cel puţin în afara sistemului funcţionarul corupt, dar nici la puşcărie nu l-am văzut. De exemplu, acel funcţionar care a fost prins cu 10 mii de euro pentru a influenţa un proces de judecată până în ziua de azi circulă prin Chişinău liber şi am înţeles că a înaintat chiar un dosar în judecată prin care cere despăgubiri de la Primărie. Este straniu. Ceilalţi care sunt şi ei cu musca pe căciulă ce înţeleg din asta? Că de fapt, chiar dacă eşti prin în flagrant cu 10 mii de euro şi eşti arătat la televizor, nu rişti mare lucru. La puşcărie deocamdată nu stă. Dacă ar fi stat deja, dacă ar fi fost condamnat, poate alţii s-ar mai fi gândit de două ori înainte. E un proces în care mai avem de luptat. Cred că nici după noi lucrul acesta nu se va termina, dar cel puţin să atingem un nivel mai acceptabil. [ – Anul acesta a fost marcat de un şir de proteste în faţa municipalităţii, printre cele mai răsunătoare fiind ale şoferilor de microbuze, care au perturbat şi traficul în capitală. Se pare că situaţia a rămas neschimbată şi la capitolul tarifelor, şi la calitatea serviciilor de transport oferite populaţie. Această stare de lucruri prevesteşte noi perturbaţii în transportul public sau ameliorări considerabile?] – Riscul există, dar noi le-am dat clar de înţeles că, în cazul în care vor continua, pur şi simplu îşi vor semn ei înşişi sentinţa. Oamenii, s-a văzut în acele zile de protest, nu susţin revendicările microbusiştilor şi prin aceasta am înţeles că trebuie cât mai curând să reuşim să aducem unităţi de transport de mare capacitate – troleibuze, autobuze ca să revenim la un sistem civilizat de transport, pentru că microbuzele au fost totuşi o soluţie intermediară, o soluţie provizorie, dar ea s-a lungit 20 de ani. Treptat însă trebuie să-şi ocupe locul de transport auxiliar. Să revină transport pentru rutele periferice, acolo unde nu are acces transportul public de mare capacitate, iar Chişinăul trebuie să revină la o reţea de transport – troleibuze, autobuze sau poate acea linie de tramvai rapid sau metro uşor, de suprafaţă, de la Aeroport spre Vatra, în aşa fel încât să aplicăm în Chişinău ceea ce avem demult în capitalele şi oraşele europene. [ – Acum un an spuneaţi că relaţiile cu autorităţile publice centrale nu sunt tocmai cele pe care vi le-aţi dori, s-a schimbat ceva între timp? Simţiţi mai multă susţinere din centru, odată cu stabilizarea situaţiei politice (aşa cum susţin politicienii)?] – Întotdeauna a existat o competiţie şi va exista între autorităţile locale şi autorităţile centrale, în special între administraţia unei capitale şi administraţia centrală. Din câte cunosc, este situaţia din practic toate statele europene. Nu am avut parte de foarte multe modificări ale legislaţiei în sensul în care ar fi trebuit să se întâmple şi insistăm în continuare ca în Parlament să fie modificate o serie de legi pentru a avea un transfer de competenţe, de fapt o reîntoarcere a competenţelor, pentru că aceste competenţe au fost preluate abuziv prin anii 2003-2007 de către vechea guvernare şi aceste competenţe trebuie să fie date din nou Primăriei pentru a putea interveni şi în construcţiile neautorizate, în partea legată de amendarea celor care încalcă legislaţia în domeniul ecologic sau altul. Deocamdată nu au avut loc asemenea modificări, noi vom insista în continuare să aibă loc până la sfârşitul mandatului actualului legislativ, în 2014. În paralel au loc colaborări la nivel tehnic între subdiviziunile noastre şi, respectiv, subdiviziunile Guvernului. Sunt proiecte unde punctele de vedere coincid, sunt proiecte unde sunt puncte de vedere divergente, dar se reuşeşte să se ajungă la un numitor comun. Rămâne să vedem cum va fi aplicată strategia de descentralizare. Strategia de descentralizare pare a fi bună ca document teoretic şi ar avea de câştigat primăriile sau, mai bine zis, autorităţile locale de pe urma ei. Însă deocamdată la capitolul implementare avem situaţii în care nu suntem de acord. De exemplu chestiunea cu poliţia, ca să rămână strict în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, mă refer la poliţia care asigură ordinea publică şi la poliţia rutieră şi, respectiv, învăţământul care urmează să treacă prin nişte proceduri de modificare a finanţării. Aici sunt lucruri de negociat şi de discutat în continuare. În mod normal descentralizarea presupune invers, ca poliţia care asigură ordinea publică, cum este „Scut”, inspectorii de sector şi secţiile de ordine publică, poliţia rutieră ar trebui să treacă la Primărie. Este practica mai multor ţări europene. De exemplu în Riga, Letonia, lucrul acesta de mai mulţi ani se întâmplă şi este şi firesc, pentru că e o chestiune de ordin local. Administraţia locală ştie mai bine cum trebuie să gestioneze lucrurile în acest sens, altfel din nou se ajunge la situaţia 2007-2008, de conflict între autorităţile locale şi structurile de forţă, ceea ce ar face rău oraşului. În 2012 s-a înregistrat o perioadă în care fiecare, probabil, s-a concentrat pe ceea ce are de făcut în domeniul său şi cred că aşa va fi şi în 2013. Îmi doresc să reuşim să facem o serie de modificări legislative în sensul consolidării competenţelor autorităţilor locale, nu doar în Chişinău, autorităţilor locale în general. [ – Ca să concluzionăm, ce noutăţi bune îi aşteaptă pe chişinăuieni în anul viitor în domeniile de importanţă primordială, inclusiv apă, drumuri, transport, curăţenie, comerţ etc.?] – În primul rând, îmi doresc să continuăm proiectele începute, să lansăm proiecte noi care să se integreze în conceptele de proiecte pe care le avem pornite până acum şi să avem cu toţii sentimentul şi percepţia că oraşul merge înainte. Într-adevăr oraşul merge înainte şi îmi doresc să meargă mai repede, mai calitativ, mai sigur şi cu mai multe rezultate vizibile. E nevoie să continuăm extinderea reţelelor de apeduct şi canalizare, pentru că sunt condiţiile minimum necesare în secolul al XXI-a şi aici e vorba şi de oraş, şi de suburbii. La capitolul transport, partea legată de troleibuze, vom asambla 50, în aşa fel încât fiecare al doilea troleibuz să fie unul nou, chiar mai mult decât atât. La drumuri, pentru a continua ceea ce s-a văzut anul acesta, cele 10 străzi renovate, avem şi alte străzi care urmează a fi făcute. Apoi să reuşim cu partea legată de susţinerea suburbiilor, astfel încât să creştem alocaţiile la fiecare ca şi acolo să meargă lucrurile mai bine faţă de anul 2012. În curţile de bloc să continuăm cu programele de amenajare pentru a avea pe scară largă asemenea lucrări, întrucât nu sunt investiţii foarte mari, dar rezultatul este vizibil şi chiar creşte gradul de organizare şi de confort a vieţii în zonele respective. Plus proiectele noi care sunt apărute – programul BERD cu cele 6 străzi, să treacă din faza de pregătire, în faza de implementare cu licitaţii şi, respectiv, lucrări. În zona centrală urmează să lucrăm asupra scăderii aglomeraţiei, pentru că aceasta este problema centrului deja de ani de zile şi e o concentraţie inutilă de o serie de activităţi. Vorbim chiar de strămutări de obiective. E complicat. Dar trebuie cel puţin să începem. Spuneam de iluminatul pe segmentul Porţile Oraşului– Aeroport. O problemă mai aparte, căreia administraţia va trebui să-i acorde mai multă atenţie de acum încolo în mod permanent, este legată de trafic şi de aglomeraţie, pentru că ne apropiem de cifra de un milion, în acelaşi timp metrou nu avem, toată infrastructura rutieră este de suprafaţă. Noi nu avem infrastructură în două niveluri, decât foarte puţină şi o serie de lucruri trebuie revăzute, reorganizate, corectate, construite obiective noi, aşa cum am spus despre Mircea cel Bătrân, Studenţilor, Albişoara. Ele nu neapărat vor fi făcute toate la anul viitor, dar trebuie să reuşim să la promovăm în continuare şi să le apropiem de etapa de implementare. În acest context partea legată de trafic, de circulaţie, va trebui să intre mai mult în atenţia subdiviziunilor, în vederea ameliorării din mers a lucrurilor care, poate cu un efort nu atât de mare, ar putea aduce un rezultat mai bun. Aglomeraţiile urbane şi problemele legate de trafic sunt, cred că, cele mai acute nu doar la noi, dar peste tot în lume. Oraşele reprezintă jumătatea din populaţia globului pământesc, dar suprafaţa o constituie doar 2 la sută. [Elena Nistor, Info-Prim Neo]