 |
|
| Anatol Țăranu | |
La distanța de mai bine de doi ani de la declanșarea de către Rusia a războiului în Ucraina au murit sute de mii de oameni, peste un milion au fost răniți, peste șase milioane au devenit bejenari. Distrugerile de război în Ucraina se cifrează deja la sute de miliarde de dolari, iar niciuna dintre părțile care luptă în Ucraina nu este mai aproape de victorie. Este evident că Rusia nu își va atinge scopul imperialist de a cuceri Ucraina, dat tot atât de puțin probabil este ca Ucraina să-și recapete în timpul apropiat integral controlul asupra teritoriului ocupat de Rusia. Mai devreme sau mai târziu, ambele părți vor trebui să fie de acord cu o încetare a focului și să înceapă negocierile privind încheierea unui acord de pace.
Două puncte de vedere asupra păcii
Un acord de pace, chiar și șubredă, este o perspectivă așteptată de foarte multă lume, inclusiv de prietenii și simpatizanții Ucrainei din Occident. Societatea occidentală cu greu suportă complicațiile provocate de război și este înclinată pe segmente consistente ale sale să accepte o pace cu cedări, inclusiv teritoriale din partea Ucrainei. Se mizează pe efectele unui acord de pace care nu numai că va reduce numărul de morți și victime ale războiului, dar va opri cheltuielile enorme asociate cu războiul și care au adus la o anumită deteriorare a nivelului de viață în Europa solidară cu Ucraina. Se crede că un acord de pace va face ca, în cele din urmă, Ucraina să devină mai puternică cu ajutorul aliaților, permițându-i să se apere în viitor mai bine pe sine și democrația sa. Și cel mai important, pentru occidentali reducerea probabilității unei escaladări periculoase a conflictului până la un război nuclear, primează asupra altor priorități.
Este adevărat că nu sunt puțini și acei, care susțin că concesiile pe care va trebui să le facă Ucraina pentru un acord de pace echivalează cu încurajarea agresorului rus și îl va face să insiste pe intențiile sale de a continua expansiunea teritorială. Cel puțin, ultimele inițiative de pace lansate de Putin, prin care el practic cere capitularea Ucrainei, vorbesc în favoarea acestei deducții despre iminența cursului de revanșă imperialistă a Moscovei. Doar că în pofida retoricii belicoase a liderului rus, Moscova nu a reușit în peste doi ani de război să-și atingă obiectivele militare inițiale și va trebui să facă concesii semnificative în orice acord de pace semnat cu Ucraina. Iar întreruperea războiului va permite Kievului să se reînarmeze și să se integreze mai profund în Europa și Occident, ceea ce îi va întări efectiv capacitatea de a riposta Federației Ruse în viitor.
Susținere masivă, dar fără clauza principală
La conferința de pace în Elveția din weekendul trecut, Ucrainei i-a reușit să mobilizeze sprijinul diplomatic pentru apărarea sa a unui număr impunător de state, precum și să testeze oportunitatea începerii unui dialog cu Rusia pentru a obține un acord de pace. Totuși, comunicatul final al summitului a fost susținut de doar 80 de țări din 92 de participante, 12 state nu au semnat declarația. Printre ultimele se numără statele Sudului Global și membrii BRICS, iar China a decis să nu participe deloc la eveniment. Mai târziu, două state și-au retras semnăturile de pe documentul convenit la summit.
Potrivit textului declarației, participanții la summit și-au reafirmă angajamentul față de principiile de protecție a suveranității și integrității teritoriale a oricărui stat, inclusiv a Ucrainei, în cadrul granițelor recunoscute internațional, precum și a principiilor soluționării pașnice a conflictelor. Statele și organizațiile care au semnat comunicatul și-au exprimat disponibilitatea de a depune eforturi pentru realizarea acestor obiective, dar au subliniat că „atingerea păcii necesită participare și dialog între toate părțile. Prin urmare, am decis să întreprindem pe viitor pași concreți în domeniile menționate mai sus, cu implicarea în continuare a reprezentanților tuturor părților”, se arată în document. Cu toate acestea, experții au atras atenția asupra faptului că acest comunicat nu conține o clauză principială din formula de pace a lui Volodimir Zelenski privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Ucrainei.
Mai bine o pace rea decât...?
La conferința de presă ținută imediat după summit președintele ucrainean Zelenski a anunțat despre intenția Kievului de a organiza în lunile apropiate o nouă întrunire internațională în problema păcii în Ucraina, de data aceasta neexcluzând participarea Moscovei la următorul summit și menționând că prezența Federației Ruse va însemna că „vor pace și sunt gata să pună capăt războiului”. Dincolo de retorica categorică a Moscovei și Kievului se deslușește evident perspectiva ambelor capitale de a începe un dialog diplomatic cu privire la atingerea unui acord de pace. La această etapă nimeni nu poate să realizeze ce concesii vor fi nevoite să facă părțile în conflict pentru a avea pacea, însă tot mai multă lume este de părerea că în comparație cu un război nesfârșit care consumă vieți și resurse într-un ritm alarmant, chiar și o așezare imperfectă ar fi mai bună.
Este evident că Ucraina nu poate să renunțe la drepturile sale asupra teritoriilor ocupate de armata rusă. Dar pentru încetarea de durată a focului ea poate fi nevoită să accepte că Rusia are controlul, dar nu și suveranitatea peste părți din patru regiuni ucrainene, Sevastopol și Crimeea, iar Kievul stopează acțiunile militare de returnare a teritoriilor ocupate de armata rusă. Aceasta ar fi o concesie dificilă și dureroasă, însă în schimbul ei Federația Rusă va trebui să semneze o renunțare la alte atacuri asupra Ucrainei. În acest fel, Kievul va aplica tactica așteptării oportunității când la Moscova va capota linia politică imperialistă și atunci ucrainenii își vor recâștiga teritoriile, așa cum a făcut Germania în 1989, când căderea Zidului Berlinului a deschis calea reunificării germane.
Posibile prevederi ale unui posibil acord de pace
Foarte probabil că prețul acordului de pace va include și angajamentul Ucrainei de a întrerupe procesul de aderare la NATO, cel puțin pe o perioadă de mai mulți ani. Pentru ca acordul de pace să fie mai acceptabil pentru Rusia, ei i s-ar putea oferi o relaxare a sancțiunilor. Rusia și-ar putea comercializa din nou petrolul și gazul la prețurile pieței, dar țările occidentale ar putea crea mecanisme pentru a reimpune imediat sancțiuni dacă Rusia încalcă acordul. Rusia ar avea din nou acces la rezervele de aur și la rezervele valutare confiscate de Occident.
După semnarea acordului de pace garanțiile de securitate pentru Ucraina ar putea fi asigurate în mod colectiv de marele puteri, de data aceasta cu concretizarea precisă a mecanismelor de realizare a lor. Aceste garanții pot fi susținute și în baza acordurilor bilaterale de sprijin pentru securitatea Ucrainei cu membri individuali ai NATO - lucru care a început deja să se facă, de exemplu, acordurile bilaterale semnate de către Ucraina cu Franța, Germania, Marea Britanie ș.a. Garanțiile de securitate viitoare ar trebui să includă prevederi stricte privind furnizarea de arme și informații către Ucraina și să contribuie la prevenirea atacurilor cibernetice împotriva ei. Dar aliații Ucrainei nu vor avea voie să stabilească baze militare pe teritoriul ucrainean.
Republica Moldova nu poate să nu fie vizată
Este foarte probabil ca viitorul acord de pace din Ucraina să includă clauze care ar viza și Republica Moldova. În primul rând, se prezumă codificarea situației privind zona separatistă transnistreană în care interesul Moscovei indică păstrarea status quo ante bellum. Iar aceasta deja înseamnă păstrarea în mâinile Moscovei a unei pârghii eficiente de influențare a politicii Chișinăului pe mulți ani înainte. Un pericol real pe care Chișinăul este obligat să-l anticipeze de pe acum.
Tot așa cum guvernarea de la Chișinău trebuie să reiese în planificarea politică din perspectiva modificării exigenților UE în raport cu condiționalitățile impuse candidaților la aderare în perioada post război. Acordul de pace în Ucraina cu mare probabilitate va aduce la înăsprirea cerințelor Bruxellesului față de calitatea și profunzimea reformelor europene în Republica Moldova, fapt ce va pune sub un semn de întrebare atingerea pragului de aderare la UE în anul 2030.
Viitorul acord de pace în Ucraina va aduce nu doar la degajarea situației internaționale, dar și va crea noi riscuri și provocări pentru Republica Moldova, pentru care păstrarea status quo-lui în conflictul transnistrean echivalează cu ancorarea de mai departe a statului moldovenesc în spațiul de influență al Rusiei. Pentru contracararea acestui pericol Chișinăul are nevoie de o strategie bine gândită în problema transnistreană, aplicabilă perioadei post-război, strategie convenită și ajustată pe căi diplomatice cu partenerii occidentali. Doar în aceste condiții, în perspectiva pacificării Ucrainei, Republica Moldova se va simți protejată și garantată că s-a desprins efectiv de revanșa imperialistă a Moscovei.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.