Presa liberă care este mică, săracă şi vătămată în luptele interminabile cu statul, a evoluat fulminant în 2008. Interviu Info-Prim Neo cu Valeriu Saharneanu, preşedintele Uniunii Jurnaliştilor din Moldova

[ - Felul în care autorităţile moldovene înţeleg să asigure libertatea presei în ţară nu descurajează forurile europene şi ONG-urile din domeniu să acuze lipsa progreselor. Ce trebuie să se întâmple pentru ca Moldova să nu mai fie criticată pentru deficienţe în domeniul libertăţii presei?] - Este limpede şi pentru noi, cetăţenii R. Moldova, dar şi pentru forurile europene că actuala clasă politică de la guvernare nu este capabilă să descopere rosturile presei libere în societatea democratică. Or, presa liberă înseamnă dezvoltare. Criticând metehnele guvernării, presa liberă ajută această guvernare să se achite onest şi responsabil de sarcinile luate în faţa cetăţenilor. Presa liberă filtrează gunoaiele incompetenţei, ale corupţiei, ale trădării interesului naţional şi al relelor intenţii. Doar o guvernare coruptă, incompetentă, antinaţională şi antidemocratică nu îşi doreşte să aibă o presă liberă şi curajoasă care să o ajute să guverneze bine în interesul binelui public. Este un test la care actuala guvernare are simptome pozitive, adică este bolnavă incurabil de toate relele şi are un singur leac: plecarea definitivă din scena politică a R. Moldova odată cu sărăcia din tranziţia chinuitoare pe care o generează. La guvernare trebuie aduse forţe politice care se vor obliga să promoveze presa liberă şi să o fortifice prin măsuri speciale juridice, instituţionale şi economice. [ - În 2008, în Moldova nu au decedat jurnalişti în exerciţiul funcţiunii. Acest fapt poate fi considerat un rezultat bun?] - Şi slavă Domnului că nu au existat asemenea degenerări. Este cu siguranţă un rezultat bun al societăţii noastre. În schimb, au fost cazuri când jurnalişti au fost bătuţi şi nu de altcineva, dar tocmai de poliţie, reprezentanţii instituţiei care este chemată să apere şi să asigure securitatea celor care sunt în exerciţiul funcţiunii şi nu numai. În anul 2008, societatea noastră a înregistrat cel mai oribil caz de intimidare a presei libere. Mă refer la atacul declanşat de la tribuna Parlamentului de reprezentantul Partidului Popular Creştin Democrat împotriva postului de televiziune Pro TV Chişinău. Deputatul Secăreanu a incitat Serviciul de Informaţie şi Securitate (SIS), Procuratura Generală (PG) şi alte organe de forţă ale statului să verifice şi să controleze acest post pentru a vedea cine sunt fondatorii şi cine face politica editorială a postului care „atentează la securitatea statului”, acuzaţie deosebit de gravă. Uniunea Jurnaliştilor a luat atitudine faţă de acest caz în care este antrenat un jurnalist în funcţie de deputat. Jurnaliştii sunt împiedicaţi de funcţionarii statului să îşi facă liber profesia, să aibă acces la informaţiile de interes public, sunt talonaţi atunci când vor să filmeze sau să fotografieze funcţionari din eşaloanele superioare. Jurnaliştii sunt prost plătiţi din motivul că piaţa de publicitate a fost confiscată de elemente care fac interesele guvernării. Mediul economic este viciat politic şi nu activează în condiţiile pieţei libere din care se poate alimenta şi presa liberă. În acest fel, instituţiile presei libere şi jurnaliştii sunt torturaţi prin limitarea resurselor de viaţă şi de trai. Mulţi dintre colegii noştri au luat calea pribegiei pentru a-şi putea întreţine familiile. [ - Sondajele de opinie creditează mass-media cu foarte multă credibilitate. Cum explicaţi?] - Acest credit de încredere se datorează curajului şi sacrificiului pe care îl face presa liberă şi jurnaliştii care, în ciuda tuturor vicisitudinilor, insistă să informeze corect, deplin şi responsabil publicul cititor, ascultător şi privitor. Acest fapt stă la temelia optimismului că în R. Moldova nu este pierdut totul şi că, după o alegere corectă, lucrurile vor putea fi puse pe un făgaş mai bun şi mai sănătos. [ - Cum apreciaţi anul 2008 în sensul evoluţiilor sau involuţiilor pe segmentul mediatic, comparativ cu anii recenţi?] - A fost un an al rezistenţei active a presei libere în faţa presiunilor provenite din partea autorităţilor. Au fost numeroase manifestaţii de stradă organizate de Uniunea Jurnaliştilor în formă de dezbateri publice în aer liber în semn de protest pentru subjugarea politică de către guvernarea comunistă a instituţiei publice Teleradio-Moldova şi eliminarea din grila acestei instituţii a dezbaterilor la care să aibă acces în mod egal toate partidele politice şi toată societatea civilă. Timp de un an de zile, aproape în fiecare duminică, la aceste manifestaţii au vorbit peste 500 de reprezentanţi şi lideri ai partidelor, jurnalişti, directori de opinie, cetăţeni de la sate şi oraşe, intelectuali şi ţărani care au avut posibilitatea să se exprime liber. Nu fără pericol, fiindcă şi aici au existat intervenţii de intimidare din partea SIS-ului şi a PG care au declanşat anchete şi urmăriri împotriva participanţilor care au vorbit de la microfonul din scuarul Operei Naţionale. Atitudinea autorităţilor faţă de noi, jurnaliştii, arată o involuţie clară a acesteia. Şi nu au putut să o oprească din aceasta cădere nici măcar misiunile diplomatice care au luat atitudine de cel puţin două ori în 2008. Presa liberă, aşa cum este ea: mică, săracă şi vătămată în luptele interminabile cu statul, a evoluat impresionant şi fulminant. Această presă este acel mugure sănătos care vesteşte primăvara democraţiei autentice care, am vrea să credem, va veni pentru R. Moldova în 2009. Doamne ajută şi la mulţi ani, stimaţi colegi jurnalişti!