„Sunt necesare măsuri de cooperare între partidele pro-europene pentru neadmiterea utilizării de către PSRM a resurselor administrative la eventualele alegeri parlamentare anticipate, recurgându-se la demiterea președinților de raioane care l-au susținut la recentele alegeri prezidențiale pe Igor Dodon...”
---
Între ciocan și nicovală
Exponenții Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) acceptă cu greu înfrângerea liderului lor la recentele alegeri prezidențiale. Ei se încurajează reciproc, convingându-se unii pe alții că au pierdut o bătălie și nu războiul politic pe care tot ei l-au declanșat. În aceste circumstanțe, neobosiții propagandiști se văd și ei nevoiți să renunțe la vacanța binemeritată, după spălarea zeloasă a creierilor cetățenilor în campania electorală, angajându-se într-o nouă campanie propagandistică pentru a-i convinge pe alegători că au făcut o alegere greșită în favoarea contracandidatului lui Igor Dodon.
Problema lui Igor Dodon este că nu poate rămâne mult timp fără o funcție publică. Altminteri, este mare riscul să fie dat uitării chiar de către propriul electoral. Astfel, peste vreo jumătate de an, oamenii, pur și simplu, s-ar putea să nu-și mai amintească de el și recentul lui mandat prezidențial de patru ani. Sau dimpotrivă, electoratul rusofil, educat pe renumitele povești ale lui Alexandr Pușkin, ar putea să-și amintească despre pedeapsa binemeritată pe care a primit-o împăratul Dadon pentru că s-a culcat pe-o ureche și nu și-a îndeplinit promisiunile. De aceea, spre sfârșitul mandatului, Igor Dodon și PSRM s-au apucat de ticluit proiecte de legi, care adâncesc în mod premeditat clivajele din societate. Aceasta de dragul menținerii controlului asupra unei părți a electoratului care l-a votat.
Este vorba despre proiectele legilor privind: statutul limbii ruse pe teritoriul Republicii Moldova; funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova; modificarea Codului serviciilor media (permiterea difuzării emisiunilor cu caracter propagandistic din Rusia); modificarea în sens invers celui din iunie 2019 a legii privind Serviciul de Informații și Securitate. Proiectele legilor respective au fost elaborate timp de o săptămână, urmând să fie adoptate rapid în Parlament și promulgate de Igor Dodon până la expirarea mandatului, pe 23 decembrie. Este de remarcat că legislatorii PSRM au făcut abstracție de sensibilitatea legilor lingvistice, care acum 30 de ani au fost folosite ca pretext pentru divizarea societății și provocarea conflictele separatiste. La fel, ei au făcut abstracție de necesitatea fundamentării economico-financiare a implementării prevederilor legilor promovate, limitându-se la invocarea unor formule bizare privind implicarea cheltuielilor financiare la nivel organizatoric prevăzute în buget.
De fapt, proiectele menționate au menirea să-l echipeze pe Igor Dodon cu teze de program pentru eventualele alegeri parlamentare anticipate, care să aibă loc în 2021, ajutându-l să revină într-o funcție publică importantă. Acestea sunt planurile de reabilitare a lui Igor Dodon după luptă pierdută și premisele pentru câștigarea războiului politic pe care l-a declanșat. Însă marea problemă este că legile menționate pot fi adoptate de fracțiunea PSRM cu suportul grupului parlamentar „Pentru Moldova”, controlat de oligarhii fugari – Ilan Șor și Vlad Plahotniuc. Astfel, este inevitabilă nimerirea lui Igor Dodon între ciocan și nicovală. Pe de o parte, vrea să promoveze legile menționate pentru a se erija drept apărător al drepturilor cetățenilor rusofili. Pe de altă parte, nu-i convine ca promovarea inițiativelor respective să se asocieze cu suportul sculelor oligarhice. De fapt, nu este pentru prima oară când Igor Dodon nimerește între ciocan și nicovală. S-a mai întâmplat și în iunie 2019, când a trebuit să aleagă între presiunea partenerilor strategici de la Kremlin și coordonatorul puterii de la Chișinău. Alegerea a fost făcută în favoare partenerului considerat mai puternic, însă lovitura coordonatorului a avut consecințe grave. Este o experiență pe care Igor Dodon ar fi trebuit s-o însușească.
Contramăsuri de răspuns
Președintele ales al Republicii Moldova, Maia Sandu, și-a declarat intenția de a proteja votul cetățenilor în favoarea mandatului său prezidențial, adresându-se Curții Constituționale pentru verificarea conformității proiectelor inițiate de PSRM legii supreme. De asemenea, ea a invitat cetățenii să participe la proteste împotriva intențiilor PSRM de uzurpare a puterii. Măsuri respective reprezintă reacția imediată împotriva inițiativelor buclucașe ale PSRM.
Pe de altă parte, este necesară pregătirea temeinică pentru alegerile parlamentare anticipate, în sensul lipsirii PSRM de o parte din resursele administrative de care a beneficiat la recentele alegeri prezidențiale. În acest sens, merită menționată recenta întâlnire a președintelui ales cu liderul Partidului Democrat din Moldova (PDM), Pavel Filip, care afirmă că și-a curățat formațiunea de elementele subversive, atașate oligarhului Plahotniuc și oploșite actualmente în grupul parlamentar „Pentru Moldova”, alături de Partidul Șor și PSRM. Ceea ce contează este intenția comună a celor doi de a contribui la “edificarea unui stat modern și european... accelera parcursul european al țării”. Că PSRM a utilizat resursele administrative la recentele alegeri prezidențiale ne-o demonstrează implicarea în campania prezidențială de partea lui Igor Dodon a 22 de președinți de raioane, aleși acum un an cu suportul consilierilor raionali ai PDM. Ținând cont de modalitatea în care premierul Ion Chicu a tratat recent miniștrii PDM, cerându-le demisia, ar fi binevenită o reacție de răspuns adecvată din partea PDM – demiterea președinților de raioane, acolo unde PDM și Blocul ACUM, alături de consilierii altor partide pro-europene, dispun de majorități. Dacă s-ar realiza acest demers, atunci PSRM ar pierde controlul asupra 3/4 din raioane. Este, totuși, important ca acest lucru să nu pară o răzbunare, ci o măsură de neadmitere a implicării președinților de raioane în jocurile politice.
Concluzii
Situația politică din Republica Moldova riscă să fie destabilizată în următoare perioadă de inițiativele PSRM pentru a-i asigura lui Igor Dodon vizibilitate și teze de program politic pentru eventualele alegeri parlamentare anticipate. Partea proastă este că Igor Dodon rămâne, oricum, prins între ciocan și nicovală - inițiativele pe care le lansează și implementarea lor cu suportul deputaților afiliați lui Șor și Plahotniuc.
Măsurile de răspuns ale președintelui ales, Maia Sandu, și a susținătorilor acesteia au la bază legitimitatea recentului vot al cetățenilor la alegerile prezidențiale și implicarea Curții Constituționale.
Sunt necesare măsuri de cooperare între partidele pro-europene pentru neadmiterea utilizării de către PSRM a resurselor administrative la eventualele alegeri parlamentare anticipate, recurgându-se la demiterea președinților de raioane care l-au susținut la recentele alegeri prezidențiale pe Igor Dodon.
