Pregătirea spirituală pentru Sărbătoarea Învierii Domnului înseamnă post, rugăciune, mărturisire, împărtăşanie. Interviu Info-Prim Neo cu IPS Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove

[„Dacă nu ar fi înviat Hristos, zădarnică ar fi fost credinţa noastră”] [- E adevărat că doar frecventând biserica reuşeşti să-l primeşti pe Dumnezeu în suflet?] - Creştinul botezat este obligat, când ajunge la maturitate, să frecventeze Sfânta Biserică. La aceasta ne îndeamnă Iisus Hristos. Sfinţii Părinţi ne vorbesc că, dacă creştinul nu asistă la rugăciuni în Biserică două-trei săptămâni, se îndepărtează de cele duhovniceşti. Spunem adesea că ne rugăm acasă, dar uităm că Mântuitorul ne învaţă: „Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt şi eu”. Suntem întotdeauna în căutări. Suntem prea mult preocupaţi de cele lumeşti. Încercăm să le reuşim pe toate, să intrăm în voie fiecăruia, iar de suflet căutăm mai puţin. Nu trebuie, însă, să uităm că viaţa noastră pământească este binecuvântată să o petrecem în bună înţelegere şi cu mulţumire pentru Dumnezeu. Adică, să respectăm legile dumnezeieşti ca să câştigăm viaţa de apoi, viaţa cea veşnică. Fiind sănătoşi, nu îndeplinim, cu părere de rău, cele ce ne-a poruncit Mântuitorul Hristos. Şi numai atunci când avem o nenorocire, când suntem bolnavi, ne gândim la Dumnezeu. Atunci îi rugăm pe cei ce ne înconjoară să pună o lumânare la biserică, să se roage pentru noi. Dar Dumnezeu cere rugăciunea noastră în fiecare zi. Şi acasă, şi la biserică. Este bine ca omul, primind binecuvântarea cerească, să-şi aducă aminte că există Dumnezeu. Spunând „Doamne ajută”, să-i mulţumească lui Dumnezeu. [- Cu toate acestea, doar 10 la sută dintre adulţii moldoveni merg la Biserică o dată pe săptămână sau mai des …] - Trăim într-un secol zbuciumat. Dumnezeu ne-a dat libertate. Noi suntem cei care alegem calea pe care o parcurgem. De multe ori greşim alegând drumul spre pierzanie, calea ce ne îndepărtează de Dumnezeu. Plini de desfătările pământeşti, uităm de cele duhovniceşti. De aceea, trebuie mai des să luăm în mâini vieţile sfinţilor părinţi. E bine să citim măcar câte un acatist sau o slavă din acatist, ca să ne antrenăm în viaţa spirituală. Apoi, vom găsi şi timp mai mult ca să ne rugăm, să fim aproape de Dumnezeu. Întotdeauna căutăm pricini ca să ne îndreptăţim - vezi Doamne că am dormit puţin, nu am mâncat la timp, nu pot să postesc pentru că muncesc prea mult, pentru că sunt bolnav. Mai ales enoriaşii de la oraşe încearcă să se îndreptăţească. Prea mult mizăm pe puterile noastre. În loc să ne rugăm de sărbători, muncim. Iar apoi ne supărăm pe Dumnezeu când lucrurile nu ies aşa cum ne dorim, când o ploaie cu grindină distruge munca de o primăvară. Dacă vom face lucrurile cu binecuvântare, vom avea timp şi pentru rugăciune, şi pentru a merge la Biserică. [- De ce este important să asistăm mai cu seamă la slujbele din Săptămâna Patimilor?] - Suntem copii ai lui Hristos. Sfinţii Părinţi ne îndeamnă să rămânem cu El şi să retrăim momentul sacrificării pe Cruce, ca mai apoi, cu sufletul curat, să ne bucurăm de Înviere. Înţelegem că fiecare este la serviciu. Are de lucru în birou, în atelier sau la pământ. Dar, e bine să găsim posibilitate să venim să ascultăm din Evanghelie. Dacă nu în toate zilele, măcar în una. Mulţumiţi-i Domnului. Staţi în biserică într-un colţişor. Nu trebuie să fiţi în văzul tuturor. Rugaţi-vă, sărutaţi icoana, faceţi cruce şi spuneţi: „Doamne, binecuvântează”. Nu uitaţi să vă rugaţi şi pentru cel ce v-a supărat, să vă cereţi iertare pentru cei şi în faţa celora ce aţi greşit. Când omul poartă ranchiună în suflet, este supărat şi pe Dumnezeu. Atunci se bucură diavolul. Toate se dau omului prin greutăţi şi ispite. Încercaţi de treceţi de ele cu blândeţe. Şi să vă bucuraţi de Paşti. [- Biserica îndeamnă creştinii să nu rămână în afara sărbătorilor de Paşti. Ce înseamnă acest lucru, pe lângă faptul că trebuie să fim prezenţi la Biserică?] - Paştile este Sărbătoarea sărbătorilor şi triumful ortodoxiei. Mântuitorul Hristos, venind pe pământ, i-a binecuvântat pe toţi să-l slujească pe Dumnezeu. De sărbătoarea Învierii se pregătesc toţi. Creştinii se mărturisesc, se împărtăşesc, ascultă predica preotului şi cântările bisericeşti, se antrenează în citirea cărţilor sfinte. Aşa ne îmblânzim sufletul, aşa suntem cu un pas mai aproape de Dumnezeu. Nu trebuie să uităm şi de cei mai trişti. Mitropolia îndeamnă preoţii să viziteze spitalele, penitenciarele, să aducă păşti şi ouă roşii. Când suntem sănătoşi, uităm să ne rugăm. Când ajungem bolnavi sau neputincioşi, spunem că Dumnezeu ne-a uitat. Ne supărăm pe Dumnezeu. Dar omului i-a fost dată viaţa pe pământ ca să o petreacă împreună cu Dumnezeu. Să facem o pomană, să chemăm preotul să-l grijească pe cel bolnav, să-i facă Sfântul Maslu, ca să devină sănătos, trupeşte şi sufleteşte. Asta ne învaţă Biserica. [- Şi pomana cum o facem?] - După putinţă. Sfânta Biserică ne învaţă că nu facem pomana în văzul tuturor, ca să fie primită. Dacă o facem spre laudă, atunci avem mulţumire de la om. Dacă o facem neştiuţi de nimeni, avem mulţumirea lui Dumnezeu. E bine să dai exemplu şi la alţii, dar mai bine să o faci cu un îndemn, nu cu laudă de sine. [- De ce spunem Hristos a Înviat?] - Începând cu orele 24.00 clopotele vestesc despre Învierea Domnului. Preoţii, împreună cu enoriaşii, înconjoară de trei ori Biserica, rostesc primul vozglas şi începe Slujba Învierii. Este bucuria cea mai mare, bucuria că a înviat Mântuitorul. Dacă nu ar fi înviat Hristos, zădarnică ar fi fost credinţa noastră şi viaţa spirituală. În Ziua Învierii creştinii se bucură că a căzut iadul şi porţile raiului sunt din nou deschise. În aceste zile Mântuitorul îi cuprinde pe toţi. Îl slăvim şi spunem „Hristos a înviat!” Sper că de Înviere creştinii vor fi la Biserică să se bucure de eveniment. Întorcându-se acasă cu pască şi ouă binecuvântate, vor împărţi darurile cu cei săraci, cu cei bolnavi, cu cei care nu au avut ocazia să vină în locaşul sfânt. Cu aceasta răspândim credinţa ortodoxă şi aducem bucurie tuturor celor care ne înconjoară. Dumnezeu să vă aibă în pază.