Politica externă a R. Moldova pe segmentul reglementării conflictului transnistrean se află la moment de răscruce, susţin experţii

Politica externă a R. Moldova pe segmentul reglementării conflictului transnistrean se află la moment de răscruce. Într-un termen foarte scurt, autorităţile de la Chişinău vor trebui să decidă dacă menţin cursul actual de reglementare sau optează pentru un plan B. Pentru prima opţiune este nevoie de susţinerea Federaţiei Ruse, caz în care, cel mai probabil, se va merge pe cedări masive, dincolo de liniile roşii ale pachetului propus negociatorilor. Opinia aparţine directorul executiv al Asociaţiei de Politică Externă (APE) Andrei Popov şi a fost formulată vineri, 28 martie, în cadrul unei întruniri cu presa prilejuită de încheierea celei de-a doua ediţii a conferinţei internaţionale „Reglementarea conflictului transnistrean în contextul europenizării R. Moldova”, transmite Info-Prim Neo. Potrivit expertului, reglementarea transnistreană şi integrarea europeană sunt procese interdependente. În ambele R. Moldova are un rol important de jucat. Dacă în cazul procesului de integrare evoluţia depinde, în mare parte, de realizările la nivel intern, atunci în procesul de reglementare există factori externi pe care R. Moldova nu-i poate controla, cum ar fi implicit gradul de conştientizare şi capacitatea Federaţiei Ruse de a-şi modifica politica faţă de R. Moldova şi faţă de conflictele îngheţate în ansamblu. „Rusia este interesată de edificarea unui cerc de state prietene la graniţele sale. Se pare, la moment, acest obiectiv faţă de Moldova se vede realizabil prin menţinerea statu-quo-ului. Nereglementarea conflictului, constituie o pârghie de influenţă asupra R. Moldova”, a menţionat Andrei Popov precizând că Rusia nu mai doreşte să repete exemplul Ţărilor Baltice, care, odată retrase trupele, s-au orientat fără echivoc către occident şi Kremlinul nu a mai putut controla situaţia. Potrivit analistului, timp de doi ani şi jumătate asistăm la o etapă în reglementarea transnistreană în care Moldova se concentrează preponderent pe încercarea de a găsi un compromis cu Federaţia Rusă. După întâlnirea preşedintelui moldovean Vladimir Voronin şi a omologul său rus Vladimir Putin din 26 august 2005, prima după eşecul memorandumului Kozac, s-a stabilit o nouă direcţie. Înţelegerea de principiu a celor doi şefi de stat a fost să se caute un compromis care să finalizeze cu o reglementare acceptabilă pentru Federaţia Rusă, dar care să nu compromită ideea de stat unitar a R. Moldova. În august 2006, după un an în care s-a tatonat terenul, Voronin a propus la Moscova un nou pachet de reglementare pin care Moldova şi-a asumat trei concesii. Unu – îşi confirmă statutul de neutralitate şi asigură că trupele ruse retrase nu vor fi înlocuite de altele noi. Doi, în plan economic, – proprietatea rusă din Transnistria , care reprezintă circa 70 - 80% din potenţialul economic din regiune, sunt recunoscute, fără careva verificări. Trei – Moldova oferă garanţii masive şi sistematice pentru populaţia din regiune transnistreană. Potrivit lui Andrei Popov, nici una dintre propunerile Chişinăului nu subminează viabilitatea statului integrat. Analistul a apreciat ca fiind rezonabilă formula de reglementare propusă de conducerea R. Moldova. Totodată, s-a arătat rezervat în ce priveşte viabilitatea acesteia. Potrivit expertului, propunerile Chişinăului nu ţin cont de interesele Federaţiei Ruse care are nevoie de pârghii mult mai sigure pentru a-şi menţine poziţia în regiune. „Indiscutabil, Federaţia Rusă este preocupă ca Moldova să fie neutră. O declaraţie internaţională care ar recunoaşte neutralitatea RM ar fi importantă, dar insuficientă. Pentru a avea siguranţa că RM, împreună cu Transnistria, nu va pleca de sub orbita de influenţă rusească, Kremlinul mai are nevoie şi de alte pârghii”, a opinat analistul. Rusia urmăreşte o atare structură a instituţiilor statului integrat care să-i asigure o voce prin reprezentanţii din Transnistria, care ar putea oricând bloca schimbarea de curs, afirmă directorul executiv APE. Or, pachetul actual prevede o reprezentare în parlamentul statului reunificat proporţional populaţiei. Asta înseamnă 14-16 deputaţi, ceea ce nu este suficient. A altă pârghie este economică, de control asupra principalelor obiective. De asemenea, se vrea o prezenţa militară rusească în regiune, sub o anumită formă. Pachetul moldovenesc nu oferă Rusiei nici una dintre aceste asigurări. Moldova a sperat că Rusia va conştientiza că e maximum ce poate oferi, lucru care nu s-a întâmplat deocamdată. Andrei Popov spune că autorităţile de la Chişinău au ratat două momente înainte de care au sperat să reuşească soluţionarea diferendului – alegerile din Federaţia Rusă şi declararea independenţei Kosovo. „Sunt convins că într-o săptămână-două conducerea R. Moldova va realiza că vechea matrice nu mai funcţionează şi va trebui să facă o alegere”, a conchis expertul. Cu referire la procesul de integrare, Andrei Popov a menţionat că e un obiectiv fezabil. „După anumite sincope care au existat în 2005 cu privire la modificarea Constituţie, a fost o perioadă de reflecţie. Acum lucrurile se schimbă şi semnalele faţă de R. Moldova sunt mult mai încurajatoare”, a menţionat Andrei Popov. Potrivit expertului, termenul de accedere al Moldovei depinde de calitatea reformelor şi transformărilor care se produc pe teren. Cel mai probabil, deja în următorul an se va şti dacă se poate vorbi despre o integrate până în 2020. Conferinţa internaţională „Reglementarea conflictului transnistrean în contextul europenizării R. Moldova”, organizată de APE cu susţinerea Ambasadei Marii Britanii în R. Moldova, s-a desfăşurat la Chişinău, în perioada 26-27 martie şi a întrunit oficiali, politicieni, reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale şi analişti politici din mai multe state.