Poliţia R. Moldova împotriva Consiliului Europei. Analiză Info-Prim Neo

Poliţia R. Moldova este rebelă şi prezintă pericol pentru cetăţeanul şi bazele democratice ale statului R. Moldova. Comportamentul poliţiei R. Moldova este sfidător şi provocator în raport cu organismele internaţionale, în particular cu Consiliul Europei şi compromite intenţionat caracterul democratic al actualei campanii electorale, în condiţiile când toţi partenerii externi au formulat recomandări clare privind importanţa alegerilor pentru acceptarea ţării în comunitatea europeană. Sunt unele, nu şi unicele, explicaţii posibile ale descinderii poliţiei la un post de televiziune în plină campanie electorală, chiar dacă este vorba de unul local ca Albasat TV din Nisporeni. Atacul poliţiei R. Moldova asupra Consiliului Europei, sau a Chişinăului asupra Strasbourgului, via Nisporeni, nu este doar o figură de stil, dacă ţinem cont de perioada specifică în care s-a produs. Au fost încălcate cu sfidare principii şi norme concrete şi clare, formulate de Consiliul Europei încă în 1999, obligatorii şi pentru R. Moldova. Astfel, Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. R (99) 15 „Cu privire la unele măsuri vizând reflectarea campaniilor electorale de către mijloacele de comunicare în masă” indică autorităţilor publice ale ţărilor-membre să ia măsuri pentru a asigura protecţie eficientă nu numai jurnaliştilor din cadrul organelor mass-media, dar şi sediilor acestora, dată fiind importanţa sporită în timpul alegerilor. Într-un stat civilizat o astfel de protecţie o pot asigura în special organele de poliţie, de menţinere a ordinii publice, nu voluntarii, nu vecinii, nu elevii şcolii din localitate sau copii de la grădiniţa din preajmă… Şi pentru a nu lăsa loc de interpretări privind rolul poliţiei în sediul organului de presă sau în preajma acestuia în perioada electorală, Consiliul Europei precizează în acelaş document, că „autorităţile publice ar trebui să se abţină de a se amesteca în activitatea organizaţiilor de media şi a jurnaliştilor cu scopul de a influenţa alegerile”. Din anul 2001, textul Recomandării este tradus şi în limba română şi putea fi însuşit şi de către autorităţile din R. Moldova. Mai mult, textul este tradus anume în R. Moldova, cu suportul Consiliului Europei, şi este recunoscut de Consiliul Europei în calitate de traducere oficială. La sfârşitul săptămânii trecute, Alianţa Anticorupţei, alcătuită dintr-o serie de ONG-uri, a identificat şi un alt aspect nefiresc al relaţiei poliţiei moldoveneşti cu partenerii din străinătate. Conform Alianţei, Ministerul de Interne utilizează mijloacele financiare serioase oferite de donatorii externi, de data aceasta de corporaţiile americane, contrar destinaţiei. Afirmaţia a fost făcută în acelaş context al incidentului de la postul de televiziune din Nisporeni. Provocarea în cazul Albasat TV este cu atât mai serioasă, cu cât ea demonstrează clar existenţa unei practici de mulţi ani de intimidare a mass-media de către poliţie sau prin intermediul poliţiei şi această practică este aplicată inclusiv în campaniile electorale şi din perspectiva campaniilor electorale. Opinia publică naţională şi internaţională are încă proaspete în memorie o sumedenie de cazuri semnalate de presă şi societatea civilă din domeniu. În mare parte, anume acestor presiuni şi intimidări i se datorează degradarea constantă a libertăţii presei în R. Moldova fixată în ultimii ani de organismele internaţionale. Sunt foarte relevante pentru atitudinea structurilor statului faţă de presă pretextele utilizate pentru presiuni şi intimidări. De regulă, ele sunt superficiale, neargumentate şi neproporţionale, comparativ cu prejudiciul adus organului de presă, împotriva căruia sunt îndreptate acţiunile, precum şi imaginii ţării în ansamblu. De regulă, învinuirile nu se confirmă şi nu au finalitate printr-o decizie de instanţă judecătoarească. De regulă, acţiunile denotă şi lipsă de profesionalism, şi sfidare a bunului simţ, şi aroganţă, şi încredere că nimeni nu va fi pedepsit. Toate la un loc, generează nesiguranţă şi frică în breasla presei moldoveneşti şi în societate în ansamblu. Cazul Albasat poate servi drept model al unei astfel de disproporţionalităţi şi aroganţe periculoase. La un post de televiziune local, din provincie, au descins poliţişti tocmai din capitală şi tocmai din cadrul Ministerulul Afacerilor Interne. Drept pretext anunţat a fost folosită plângerea unui oarecare pretendent, nici măcar nu angajat, la oaracare funcţie din cadrul acestui post TV. Un astfel de pretext i-a fost de ajuns unui Minister întreg pentru a opera, spun jurnaliştii şi avocatul postului, fără mandat special, razii, sechestrări de oameni şi bunuri. Despre aroganţă şi neprofesionalism periculos vorbeşte şi faptul că Ministerul nu a găsit necesar să-şi pregătească din timp o anumită poziţie pentru public şi presă într-un caz atât de ieşit din comun. Cel puţin, conducerea Ministerului nu a avut grijă să informeze despre aceasta propriul serviciu de presă, care, iniţial, nu a putut răspunde întrebărilor jurnaliştilor. Nu pretinde nimeni la divulgarea datelor operative, dacă astfel de secrete ar putea exista, însă respectarea legii şi bunului simţ este obligatorie în toate cazurile, inclusiv şi, în primul rând, de către poliţie. Cazul Albasat TV este, într-adevăr, ieşit din comun: în calitatea sa de organ de presă, postul de televiziune se află sub protecţia dublă a legislaţiei naţionale şi a normelor internaţionale, fortificată de specificul campaniei electorale. Incidentul de la Nisporeni are loc pe fundalul altor pericolele reale generate de acţiunile poliţiei în raport cu presa, cu societatea civilă, cu protestatarii paşnici gen Anatol Mătăsaru. Are loc pe fundalul neputinţei sau nevoiţei de a proteja omul simplu de atacatori în plină zi, gen persoanele care au agresat liderii şi membrii ONG-urilor din domeniul drepturilor omului chiar în centrul Chişinăului şi chiar în faţa Procuraturii Generale, care are menirea să monitorizeze activitatea poliţiei. Ar putea exista şi alte explicaţii ale comportamentului poliţiei moldoveneşti în raport cu presa naţională şi organismele internaţionale decât cele dezghiocate mai sus. Dar pot exista şi altele, şi mai îngrijorătoare, în funcţie de nivelul la care se iau deciziile de genul celor care au provocat acest scandal sau de provocare a acestui scandal ordinar legat de mass-media din R. Moldova.