 |
|
| Dionis Cenușa, Columnist principal | |
Sub influența calculelor electorale pentru anul 2024, dinamica proceselor politice din Georgia și Moldova capătă o încărcătură geopolitică de proporții deosebite. În ambele cazuri, discursul actorilor politici locali este pătruns de dilema geopolitică privind orientarea externă. Chiar dacă vectorul european este susținut de majoritatea populației celor două țări (Georgia: 86%; Moldova: 48% - 54%), iar UE le-a acordat statutul de țară candidată în 2023, polarizările (geo)politice exercită presiune semnificativă asupra agendei lor europene.
Orice scenariu privind reorientarea externă a acestor țări către Rusia este improbabil în condițiile actuale, dar devine din ce în ce mai vizibil că mișcarea spre UE va fi marcată de actori „hibrizi” influenți. În timp ce traiectoria europeană a Georgiei este perturbată de elementele regimului oligarhic local (Bidzina Ivanishvili), în Moldova, actorii destabilizatori provin din opoziția deschis pro-rusă (considerată avangarda „coloanei a cincea”), condusă de fugarul Ilan Șor. Rivalii politici ai agendei europene din Georgia și Moldova fac apel la discursul eurosceptic și promovează cu înverșunare suveranitatea națională în detrimentul vectorului european.
UE și Rusia – abordări distincte
Abordările UE, pe de o parte, și cele ale Rusiei, pe de altă parte, sunt diametral opuse în raport cu Georgia și Moldova. Oferind sprijin politic necondiționat actualului guvern moldovenesc, Bruxelles-ul riscă să-și afecteze reputația, deoarece trece cu vederea diversele abateri de la bunele practici europene. Printre acestea se numără probleme la capitolul bună guvernare (eșecul concursului de selecție pentru procurorul general etc.), deficiențele în administrarea bunurilor publice (suspiciuni privind orchestrarea licitațiilor) etc. Contrar abordării tolerante vizavi de situația din Moldova, instituțiile europene sunt extrem de vocale cu privire la evenimentele politice din Georgia, unde guvernul intenționează să introducă prevederi legale care ar putea stigmatiza societatea civilă, ale cărei activități primesc finanțare occidentală. Atât brațul diplomatic, cât și cel legislativ ale UE au avertizat Tbilisi că adoptarea unor norme restrictive împotriva organizațiilor neguvernamentale contravine perspectivelor europene ale țării sud-caucaziene (Parlamentul European, Aprilie 2024).
Pe de altă parte, Rusia încearcă să valorifice situațiile din cele două țări ale Parteneriatului Estic. Moscova sprijină forțele moldovenești pro-ruse prin mijloace politice, media și financiare (ideea unor subvenții pentru pensionarii din Găgăuzia etc.). Polarizarea geopolitică din Moldova favorizează Rusia înaintea alegerilor prezidențiale și referendumului din 2024. Rusia beneficiază și de pe urma discrepanțelor tot mai mari dintre guvernul georgian și oponenții săi civili și de opoziție. Lipsa dialogului politic erodează în continuare coeziunea din interiorul Georgiei și încetinește sau chiar blochează tranziția democratică și europenizarea țării.
Georgia – compararea cu Rusia datorită nealinierii cu UE
Guvernul georgian promovează o lege privind “transparența influenței externe”, calificată drept “lege rusească” de către vocile din societatea civilă și opoziția politică. Nici UE și nici SUA nu au reușit să convingă guvernarea de la Tbilisi („Visul Georgian”) să abandoneze proiectul de lege. După ce au indus în eroare Bruxelles-ul în 2023, conducerea georgiană nu mai mimează intenția de a vota legea, care va exercita presiuni asupra organizațiilor non-guvernamentale, care, în majoritatea cazurilor, funcționează grație fondurilor europene sau americane.
Proiectul de lege prevede ca ONG-urile care primesc peste 20% din fonduri din străinătate să fie înregistrate ca „organizații care urmăresc interesele unei influențe străine” (Friedrich Naumann Foundation, Aprilie 2024). Acest lucru le poate expune la controale excesive și la penalități de aproape 9.000 dolari pentru abateri de la reguli. Deși sub incidența acestei legi va nimeri practic orice ONG cu activitate plătită din finanțare externă, atenția guvernului este orientată preponderent spre acele entități care au tangență cu procesele politice. Acestea sunt actorii societății civile care monitorizează exercițiile electorale, actul de guvernare (reforme, combaterea corupției, integrarea europeană), politica externă etc. Mai mult, unele dintre aceste ONG-uri, deși active în Georgia, implementează proiecte similare în Armenia și Azerbaidjan.
În rezoluția sa din 25 aprilie, Parlamentul European a avertizat guvernul georgian că, dacă legea va fi aprobată, împotriva lui Ivanishvili vor fi aplicate sancțiuni individuale. De asemenea, pe lângă compromiterea statutului de țară candidată, legea controversată ar putea afecta regimul liberalizat de vize cu UE. Reprezentanții ONG-urilor, alături de tineret, dar și de opoziție (pe un fundal secundar), înțeleg riscurile pentru buna funcționare a societății civile (stabilitate financiară și independență politică) și pentru cursul european al țării. De aceea, mișcarea de protest este masivă. O atare lege introdusă în vigoare ar putea aduce Georgia mai aproape de practicile autoritare din Rusia și Azerbaidjan. De altfel, beneficiarii indirecți ai acestei legi vor fi atât regimul lui Vladimir Putin, cât și cel al lui Ilham Aliyev. „Autocratizarea” Georgiei o va îndepărta de Occident, atât de UE, cât și de NATO (SUA), ceea ce reprezintă un câștig strategic pentru Moscova fără nicio intervenție directă. În cele din urmă, instituirea unui regim strict asupra societății civile în interiorul Georgiei va duce la plecarea acesteia în exil (mai degrabă în Europa decât în Armenia). Rolul tradițional al Georgiei ca centru de democratizare a Caucazului va fi inhibat.
Moldova – tacticile forțelor pro-ruse
Riscul ca alegerile prezidențiale și referendumul din toamnă să devină ținta provocărilor rusești este iminent. Pe de o parte, Moscova vede o oportunitate geopolitică atractivă, deoarece performanța socio-economică mediocră a guvernului și-a redus gradul de legitimitate în societate. La această vulnerabilitate se adaugă intenția guvernului de a combina alegerile prezidențiale cu referendumul constituțional pentru a facilita realegerea președintelui Maia Sandu. Deși această tehnologie electorală poate oferi avantaje Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), amestecarea alegerilor cu referendumul poate mobiliza atât votul anti-Sandu, cât și pe cel eurosceptic (și pro-eurasiatic), prin efectul dublu al contagiunii reciproce.
Pe de altă parte, Rusia a reușit să-și diversifice considerabil influența politică în Moldova. În paralel, pe lângă forțele moderate pro-ruse, reprezentate de Socialiști și Igor Dodon, Moscova radicalizează grupările politice legate de Ilan Şor, care fie au fost scoase în afara legii, fie au fost excluse de la alegerile locale din 2023. Elementele „radicale” conduse de către Şor permit Moscovei să dezechilibreze guvernul de la Chișinău, care este forțat să adopte măsuri disproporționate în vederea asigurării securității naționale. Totodată, măsurile autorităților care nu corespund legislației în vigoare, precum confiscarea banilor care nu depășesc limita legală (de circa 10.000 de euro per persoană), aduși de la Moscova de către persoanele asociate cu Șor, poate multiplica numărul celor nemulțumiți. Pe acest fond, elementele politice „moderate” asociate cu Igor Dodon sunt normalizate, deoarece publicul caută alternative tolerabile, care se opun obiectivului urmărit de guvernare – reînnoirea mandatului Maiei Sandu.
Presiunile care urmează să fie exercitate prin intermediul grupului Șor vor căpăta un grad sporit de sofisticare. Gradul ridicat de implicare a cetățenilor în relațiile clientelare cu Şor în schimbul unei remunerații („mită politică”) se va menține datorită nivelului ridicat de sărăcie și toleranței publice ridicate față de fenomenul corupției. Totodată, în Moldova, în anticiparea unor acțiuni hibride, agențiile de forță vor deveni în mod inevitabil mai represive și agresive. Acest lucru poate genera costuri politice nedorite pentru guvernare, având efecte negative asupra popularității vectorului european în ajunul referendumului.
În loc de concluzii...
Atât în contextul Georgiei, cât și al Moldovei, Rusia încearcă să împingă pozițiile UE și să (re)capete avantaje strategice, profitând de calculele greșite ale guvernelor monocolore din Georgia și Moldova care râvnesc să rămână la putere. Astfel, instituirea unor mecanisme legale de inhibare a societății civile din Georgia sau reacțiile disproporționate ale guvernului de la Chișinău împotriva categoriilor sociale vulnerabile, recrutate în jocurile politice de forțele pro-ruse, pot intoxica agenda europeană. În fine, dezbinarea politică și societală din aceste țări va servi intereselor Rusiei și ar putea complica suplimentar extinderea spre est a UE.
Domenii de cercetare: Politica Europeană de Vecinătate, relațiile UE-Moldova, politica externă a UE și Rusia, migrația și securitatea energetică.
Urmărește-l pe Dionis Cenușa în Twitter.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.