Pierderile bugetului local al capitalei în ultimii 5 ani constituie, cel puţin, 300 de milioane de lei. Principalele pierderi financiare sunt înregistrate ca urmare a privatizărilor prin locaţiune, deseori fraudate şi nefondate. Constatările aparţin Centrului Analitic Independent Expert-Grup. În studiul prezentat, „Transparenţa Bugetară în mun. Chişinău” , experţii evidenţiază lacune în trei domenii: utilizarea patrimoniului public prin darea în locaţiune şi arendă, privatizarea şi achiziţiile publice, transmite IPN.
Potrivit unui comunicat de presă al Expert-Grup, privatizarea terenurilor şi a imobilelor nelocuibile are loc în baza contractului de arendă/locaţiune, lucru care nu ar trebui să fie posibil. Majoritatea deciziilor de privatizare se iau în baza deciziei majorităţii simple a Comisiei de Privatizare, activitatea acesteia fiind practic imposibil de evaluat de către public, mai ales pentru că nu se publică un raport de activitate. Preţurile normative la privatizarea suprafeţelor nelocuibile în municipiul Chişinău sunt de până la 10 ori mai mici decât cele de piaţă. Preţurile derizorii sunt cauzate de lipsa procedurii de licitaţie/concurs în procesul contractului de locaţiune.
Privatizarea terenurilor în Chişinău are loc prin 2 cai: prin licitaţie şi în baza contractului de arendă (care reprezintă o etapă intermediară privatizării). Dar nici una din metodele analizate nu s-a dovedit a fi suficient de transparentă, generând pierderi financiare semnificative. Agenţii economici locatari practică pe larg acordarea în sub-locaţiune a spaţiului public altor agenţi economici, la preţuri de până la 8 ori mai mari decât cele cu care s-a luat în locaţiune. Totodată, unii agenţi economici nu indică costul de sub-locaţiune, pentru a ascunde veniturile reale.
Curtea de Conturi a determinat că circa 20% din contractele de achiziţii analizate au avut contracte adiţionale, cu majorarea sumelor. Între 2011-2013 au fost ocupate abuziv 50 ha din terenuri municipale. Pierderile în acest caz constituie de la 75 milioane de lei – în condiţiile preţului normativ şi până la 750 milioane – la preţul de piaţă.
Una din principalele concluzii care a fost făcută în urma analizelor, este că nivelul actual al transparenţei bugetare este unul insuficient, incomparabil practicilor internaţionale, iar procesul de achiziţii publice este unul închis, cu grave încălcări ale cadrului normativ existent.
