Peste o treime dintre copiii din R. Moldova se află sub pragul sărăciei

Peste o treime din numărul copiilor din R. Moldova, 34,5 la sută, se află sub pragul sărăciei, iar în urma exodului masiv al populaţiei peste hotare, 35 mii de copii de vârstă şcolară au rămas fără ambii părinţi, 75 mii sunt îngrijiţi doar de un singur părinte, iar 12.200 de copii se află în instituţiile rezidenţiale. Aceste date se conţin într-un raport al Comisiei parlamentare pentru drepturile omului privind realizarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008. În acelaşi timp, gradul de cuprindere în învăţământul primar a scăzut de la 94% în 2000 la 88% în 2005, iar copiii săraci beneficiază de servicii de sănătate de 3 ori mai puţin decât ceilalţi – 4% faţă de 11%. Potrivit sursei citate, în R. Moldova gradul de violenţă împotriva copiilor atinge cote îngrijorătoare: din numărul total de cazuri de abuz faţă de copii, 22% sunt cazuri de abuz fizic sever şi 8% - de abuz sexual. Totodată, 31% de femei cu vârstele între 30 şi 39 de ani sunt victime ale violenţei fizice. Raportul mai constată o creştere a numărului copiilor infectaţi cu HIV/SIDA: 10% din numărul total de persoane infectate sunt adolescenţi şi 56% - tineri cu vârsta cuprinsă între 20 şi 29 de ani. Constatând că majoritatea activităţilor prevăzute la Capitolul 10 din PNADO nu au fost realizate sau au fost realizate parţial, restanţele fiind generate de atitudinea formalistă a factorilor de decizie din administraţiile publice centrale şi locale, comisia parlamentară de profil a formulat un şir de propuneri adresate Guvernului şi ministerelor de resort, între care, în particular, figurează crearea institutului „Avocatul copilului”, echivalarea activităţii unuia dintre părinţi care au la întreţinere unul sau mai mulţi copii invalizi până la vârsta de 18 ani cu genuri de muncă social-utilă remunerată, crearea instituţiilor de alternativă instituţionalizării pentru reintegrarea copiilor în situaţii de risc, elaborarea şi implementarea programului de protecţie a copilului împotriva informaţiei nocive, dezvoltarea structurilor locale responsabile de protecţia copilului şi familiei, încadrarea lor într-un sistem unic, perfecţionarea Regulamentului organelor de tutelă şi curatelă, precum şi adoptarea programelor de educaţie generală şi profesională a copiilor în sistemul de justiţie.