logo

Pavel Filip: Sunt mândru că Moldova și-a găsit în sfârșit drumul – apropierea de UE, interviu IPN


https://www.ipn.md/ro/pavel-filip-sunt-mandru-ca-moldova-si-a-gasit-in-sfarsit-drumul-apropierea-de-ue-7967_1036598.html

Interviu IPN cu prim-ministrul Republicii Moldova, Pavel Filip, la 26 de ani de Independență
---


– Republica Moldova împlinește 26 de ani de la declararea Independenței. Cum definiți această perioadă, ce a însemnat ea pentru cetățeanul Pavel Filip, pentru familia dumneavoastră?

– Îmi aduc bine aminte că eram un tânăr inginer, aveam doar 25 de ani și toată viața în față. Mi-am întemeiat o familie, a venit bucuria celor doi feciori, mi-am clădit o carieră și am ajuns în situația de a da înapoi țării mele prin munca pe care o fac în Guvern. Sunt mândru de ultimii 26 de ani în plan personal, așa cum sunt mândru și de faptul că Moldova și-a găsit în sfârșit drumul și că știe astăzi care-i sunt proiectul și viitorul – apropierea de Uniunea Europeană. Ne-am maturizat ca țară, ne-am consolidat democratic și în fiecare zi muncim pentru ca nivelul de trai al fiecăruia, începând cu cei mai nevoiași, să crească.

– Care credeți că sunt grijile cele mai mari ale oamenilor din Moldova la această etapă de existență a statului, care este diferența față de celelalte etape și cât de mult pot conta aceștia pe susținerea din partea statului acum?

– Oamenii își doresc ce și-au dorit dintotdeauna, în mod legitim: venituri mai mari, locuri de muncă, spitale mai bune, școli mai bine dotate și cu profesori suficienți și bine pregătiți – în general un stat care să le rezolve probleme, nu să le creeze altele noi. În ultimii ani, așa cum știm foarte bine, mulți moldoveni au luat calea străinătății, pentru că și-au pierdut speranța că fiecare are o șansă și că pot avea un trai decent alături de familie acasă în Moldova. Există încă o teamă mare de viitor, lipsesc încrederea în celălalt și optimismul. Ceea ce face astăzi diferența ține de felul în care oamenii se raportează la politicieni și la cei care ocupă poziții de responsabilitate publică. Sunt foarte critici și au așteptări tot mai mari din partea celor pe care îi aleg și îi învestesc cu autoritate publică. Este normal acest lucru.

Mesajul meu către cetățenii Republicii Moldova este că Guvernul e de partea lor. Înțelegem ce își doresc și este prima noastră responsabilitate să transformăm Moldova într-un stat funcțional cu o economie performantă și cu o calitate a vieții demnă de țările europene. Cerem în schimb o investiție minimă de încredere bazată pe performanțele recunoscute internațional ale ultimului an și jumătate de guvernare.

– Actualmente, situația geopolitică, dar și cea din regiunea în care este amplasată Republica Moldova, se pare că este cea mai încordată, comparativ cu toată perioadă anterioară de Independență. Ce riscuri comportă aceasta pentru Republica Moldova sau poate putem vorbi și despre anumite șanse de soluționare a anumitor probleme în acest nou context? Cum trebuie să se comporte țara în aceste circumstanțe noi?

– Există forțe puternice care își doresc ca Republica Moldova să rămână într-o zonă gri, să nu se consolideze democratic și fie vulnerabilizată de dispute interne și externe. Cred că riscul cel mai mare în acest moment este acela de a crede că există un alt proiect cu excepția celui centrat pe ideea integrării europene. Nu, nu există alternativă; iar acest lucru se poate vedea ușor uitându-ne la istoria noastră din ultimii 26 de ani. Sunt destui decidenți care au privit către Est fără ca schimbările așteptate să aibă loc, în timp ce unii luau lumină dinspre răsărit, tot mai mulți moldoveni părăseau țara pentru Europa de Vest.

Un dialog onest, atât la nivelul clasei politice, cât și în societate despre ce n-a mers în ultimii 26 ani și despre ce e de făcut este necesar. El poate fi premisa pentru reconciliere, pentru a lăsa în urmă vechi probleme și a înceta să ne creăm singuri vulnerabilități. Dacă ne asumăm condiția cu demnitate, dacă suntem serioși în relația cu partenerii occidentali, atunci nu doar că putem rezista în regiunea noastră, nu doar că putem soluționa conflicte precum cel din regiunea transnistreană, dar putem crește într-un ritm accelerat. Speranța mea este că nu ne vom lăsa amăgiți de himere și că vom prefera munca serioasă și comportamentul predictibil la nivel național și internațional.

– Care este șansa cea mai mare de realizare a Republicii Moldova ca stat, în condițiile în care o parte din clasa politică și societate optează pentru modelul european, iar altă parte din clasa politică și societate pentru modelul estic?

– Eu nu cred într-un model estic, nu în sensul în care el este legat de dezvoltarea țării și de creșterea inclusivă a nivelului de trai. Modelul european, s-a demonstrat atât după Al Doilea Război Mondial, cât și după sfârșitul Războiului Rece, aduce pace și prosperitate. Avem exemplul țărilor care au aderat după 2004 – toate au beneficiat de investiții, de creștere, de fonduri europene substanțiale. România este un exemplu foarte bun – chiar dacă i-a fost greu la început, astăzi are una dintre ratele de creștere cele mai mari din UE. Am fost, sunt și voi rămâne un susținător activ și implicat al reîntoarcerii Moldovei în Europa. Nu redescoperim roata, trebuie doar să avem realismul de a recunoaște unde ne este locul ca valori trăite și împărtășite și unde există un interes autentic ca Moldova să reușească. Merg frecvent la Bruxelles și văd acolo susținere pentru țara noastră așa cum mai vezi poate doar la Washington. În alte capitale, Moldova este percepută doar ca un pion într-o strategie care combină forța militară și prețul resurselor naturale.

În plus, nu cred în modele impuse cu forța, prin șantaj sau prin coruperea liderilor din politică și din anumite zone ale societății civile. Europa oferă nu doar o viață mai bună, ci și respect. Nu există în Europa oameni care să dorească să umilească Moldova, așa cum se întâmplă în alte zone. Știu că moldovenii sunt oameni suficient de atenți pentru a evalua, în alegerile care vin, cine sunt cei cu care Moldova merge înainte acasă și în UE.

– Pentru prima dată în istoria sa, Republica Moldova transmite, prin autoritățile sale, mesaje distinct diferite, în interior, dar mai ales în exterior. Despre ce etapă a existenței țării vorbește aceasta?

– Coabitarea dintre Guvern și președinte este o realitate: avem pe de-o partea legitimitatea Executivului, care se bazează pe încrederea Parlamentului, instituția fundamentală a statului nostru, și, pe de altă parte, un președinte ales direct la sfârșitul anului trecut. Ca mulți alții, observ și eu această cacofonie, acest discurs pe două voci. În mod cert, unitatea și coordonarea ar fi fost de preferat, cel puțin în ceea ce privește subiectele foarte importante, precum cele care țin de integrarea europeană, de politica externă și de apărare. Nu este cazul și acest lucru nu este din vina Guvernului.

Totuși, nu trebuie să uităm niciodată că suntem o republică parlamentară și că Legislativul este cel care are ultimul cuvânt. Coabitarea nu are cum duce la paralizie decizională, avem pârghiile pentru a conduce eficient statul și pentru a adopta acele măsuri de care este nevoie. Ca democrație și ca stat, ne consolidăm, învățăm din această practică de zi cu zi a exercitării partajate a puterii. Nu este cel mai fericit scenariu, iar derapajele la nivel de discurs și de acțiuni publice ale președintelui Dodon ne îngrijorează. Cum spuneam, suntem la guvernare și vom preveni cu înțelepciune ca această coabitare să devină toxică pentru Moldova și pentru cetățenii săi.

– În această perioadă, cetățenii țării au avut, au, vor avea parte de un „președinte al tuturor”? Este posibil? Este necesar? Dar de un „Guvern și un Parlament al tuturor”?

– Din păcate, președintele nu a ieșit din haina partizană și îi reprezintă în primul rând pe cei care-i împărtășesc opiniile; nu a reușit – nici nu știu dacă a încercat – să se apropie, să construiască legături cu acei care nu l-au votat și au avut alte valori și alte preferințe. Sistemul democratic nu lucrează cu unanimități – ar fi chiar foarte nesănătos, diversitatea de opinii e normală. Așa cum spuneam, m-ar bucura consensul pe temele importante, dar Moldova este încă o țară cu foarte multe tensiuni și clivaje, în care cu greu se găsește numitorul comun pe temele de prim rang. Îmi mențin speranța că, pe măsură ce eforturile de reformă pe care le facem vor consolida rezultatele pozitive, majoritatea pro-europeană va crește substanțial. Guvernul este însă al tuturor în măsura în care are ca primă prioritate bunăstarea cetățenilor fără niciun fel de discriminare și lucrează în acest sens. Există un termen în engleză care îmi place – “to lead by example”, să conduci prin exemplu, să vorbești prin rezultatele pe care le ai și prin felul de comportament public pe care îl impui. Așa înțelegem noi sensul guvernării noastre și așa lucrăm pentru un Guvern al tuturor cetățenilor Republicii Moldova.

– În perioada Independenței, în Republica Moldova au mai existat perioade de relații tensionate dintre șeful statului, pe de o parte, și Parlament și Guvern, pe de altă parte. Este un lucru normal sau o anomalie, un blestem sau poate o oportunitate, care îi permite mișcarea înainte?

– Vechii greci spuneau că lupta contrariilor aduce progresul. Evident că acest lucru are limite. Este greu să vezi jumătatea plină a paharului când președintele se transformă în prim sabotor al eforturilor Guvernului și Parlamentului. Noi luăm o decizie, iar domnia sa se grăbește, de multe ori la nivel simbolic, să o invalideze – atitudinea față de domnul Rogozin este cel mai recent exemplu. Posibilitatea coabitării ține de arhitectura constituțională, dar evident că gândim cu toții la cât de mult servește ea intereselor pe termen lung ale țării noastre. Revin și spun că, deși uneori trebuie să muncim de două-trei ori mai mult pentru a ne duce planul la îndeplinire, până la urmă reușim să ne impunem perspectiva, ca Guvern și ca Parlament. Suntem forțați să fim disciplinați, să ne bazăm pe legi și decizii riguroase și bine argumentate.

Vreau ca tensiunile și incompatibilitățile care în mod cert există să afecteze cât mai puțin cetățenii. Bătăliile politice nu trebuie să aibă victime în societate. Mergem mai departe cu integrarea europeană și nu ne împiedicăm de capcanele plantate dinspre președinte.

– Și după 26 de ani de independență, societatea din Moldova rămâne divizată pe criterii etnice, politice, teritoriale, lingvistice etc. De ce se întâmplă așa, cum și când poate fi depășită această stare de lucruri, dacă poate?

– Suntem o țară diversă, care-și caută încă drumul spre dezvoltare și bunăstare. Sunt aspecte structurale care definesc multe din aceste diferențe. Ele pot fi atenuate cu timpul, dar nu cred că vor dispărea. Ce este important este fundalul economic, social, cultural și chiar politic în care ele se manifestă. Noi guvernăm pentru toți și vrem ca de rezultate să beneficieze toți cetățenii, începând cu cei care au cea mai mare nevoie de un stat inteligent. Este esențial, în opinia mea, să fim împreună în Europa, într-un context în care bunăstarea să aducă pacificarea societății din Republica Moldova.

– De ce a apărut și de ce nu dispare fenomenul separatismului din Republica Moldova? Prevalează motivele interne sau externe?

– Separatismul are două cauze principale. Pe de-o parte, există actori, unii instituționali, care au profitat și încurajat astfel de tendințe tocmai pentru a exercita o influență disproporționată și chiar periculoasă asupra Republicii Moldova. Pentru ei, suveranitatea de care ne bucurăm ca stat, în virtutea dreptului internațional, a fost un aspect mai degrabă opțional; respectul pentru Moldova a fost înlocuit cu dorința de a ne controla. Pe de altă parte, există temeri uneori legitime din partea populației din aceste zone cu privire la protejarea identității, la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare economică și socială.

Suntem în măsură astăzi să le garantăm celor care au astfel de temeri, începând cu cei din regiunea transnistreană, că drepturile și libertățile lor vor fi protejate și respectate de către Guvernul și Parlamentul de la Chișinău. Privim cu egală responsabilitate către toți cetățenii acestui stat și de aceea lucrăm pentru a pune în practică rapid o soluție pentru regiunea transnistreană care să fie în acord cu principiile dreptului internațional și care să însemne prezervarea suveranității.

– Schimbarea sistemului electoral este prezentată de către promotorii acesteia drept un punct de la care poate începe o etapă de resetare a societății moldovenești și a statului independent Republica Moldova. Ce garanții instituționale și personale puteți oferi celor care speră că transformările respective vor fi benefice unei vieți mai bune, dar și celor care vorbesc despre eventuale consecințe nefaste?

– Schimbarea sistemului electoral a fost justificată de nemulțumirile masive față de clasa politică și a beneficiat de dezbateri publice consistente în țară și în străinătate. Este una din acele legi care a fost redactată în cel mai transparent și participativ fel cu putință. În final, s-a ajuns la o lege echilibrată, care respectă dorința cetățenilor de a avea o legătură mai strânsă cu aleșii și nevoia unei reprezentări echilibrate. Garanțiile pe care le oferim sunt cele care s-au văzut și în alegerile prezidențiale de anul trecut: vom organiza alegeri libere și corecte, în care fiecare candidat și partid să aibă șansa de a-și prezenta oferta electorală. Sistemul pe care îl vom avea este de facto cel din Germania, una dintre cele mai consolidate democrații ale continentului. În timpul dezbaterilor, am implementat toate recomandările tehnice ale Comisiei de la Veneția și am intervenit acolo unde argumentele au arătat că trebuie făcute modificări. Nu împărtășesc opțiunea celor care vor să câștige puncte electorale pe seama unei legi care este, în opinia mea, corectă și bine articulată. Mi-aș dori ca aceste energii să fie consumate pe critici constructive la adresa acțiunilor Guvernului și Parlamentului, avem nevoie de contribuția opoziției pe temele cheie care definesc procesul de integrare europeană.

– Cum credeți prin ce se va deosebi cea de a 27-a, eventual, a 28-a și 29-a aniversare a Independenței de actuala? Cu ce poate contribui personal prim-ministrul țării la aceste deosebiri?

– Cred că, dacă rămânem consecvenți și serioși, fiecare an ne va găsi mai aproape de îndeplinirea proiectului nostru de țară – creșterea nivelului de trai prin integrarea europeană. Este obiectivul principal al Guvernului și, alături de colegii din Cabinet și din Guvern, lucrăm pentru ca el să devină realitate. Moldova merită să fie o țară dezvoltată și respectată.

Elena Nistor, IPN