„Paştile cele sfinte astăzi nouă s-au arătat, Paştile, Hristos Mântuitorul, Paştile credincioşilor” (Stihira învierii)
Preasfinţiţi arhipăstori, cinstiţi părinţi slujitori, Iubiţi întru Hristos cel Înviat, fraţi şi surori, Hristos a Înviat! După ce am străbătut calea binecuvântată a Sfântului şi Marelui Post, a sosit vremea să preamărim Sfânta Înviere din morţi a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce pentru noi toţi a înviat, „cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.
„Sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor” este ziua de astăzi, pe care a făcut-o cu adevărat Domnul şi întru aceasta se cade să ne bucurăm şi să ne veselim. Astfel ne îndeamnă Sfânta Biserică să participăm şi să trăim minunea Învierii Domnului ca pe un fapt petrecut acum două mii de ani, iar adevărul acestui fapt înseamnă pentru noi temei de credinţă statornică şi izvor de bucurie duhovnicească.
Vă întâmpin şi în acest an, drept-măritori creştini, cu bucuria, pacea şi nădejdea învierii, „ştiind că Cel care a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi” (II Corinteni 4,14) „spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă, neîntinată şi nevăzută” (I Petru 1,3-4).
Iubiţi credincioşi, marea şi nemuritoarea veste a învierii au trăit-o mai întâi femeile mironosiţe care au venit dis-de-dimineaţă la mormânt ca să ungă trupul lui Iisus (Marcu 16,1). Însă, îngerii, care străjuiau mormântul le-au vestit bucuria Învierii îmbărbătându-le inimile pline de spaimă, dar şi de iubire, zicându-le: „Nu vă temeţi, ci degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată, va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea”(Matei 28, 5-7).
De ziua învierii Mântuitorului, spaima, tristeţea şi deznădejdea au rămas undeva departe, în trecut. Din gura lui Iisus, răsună acum cu putere un singur cuvânt, adresat mironosiţelor şi în acelaşi timp, tuturor credincioşilor: „Bucuraţi-vă!”. Bucuraţi-vă pentru voi şi pentru fiii voştri, deoarece aţi fost sloboziţi de legăturile păcatului şi de minciuna morţii. S-au împlinit cele ce ziceau însufleţiţi de Duhul Sfânt prorocii cei de demult: „El va înlătura moartea pe vecie” (Isaia 25,8)”; „Unde îţi este, moarte, boldul tău?”; unde îţi este, iadule, biruinţa ta?” (I Corinteni 15,55).
Drept-măritori creştini, a mărturisi Învierea lui Hristos, înseamnă nu numai a avea în suflet icoana Sa vie şi luminoasă, ci a te sili să o descifrezi şi în fiinţa semenului tău, înseamnă a avea grijă nu numai pentru binele şi fericirea proprie, ci în aceeaşi măsură şi pentru binele şi fericirea tuturor semenilor tăi. Prezenţa Mântuitorului cel Înviat o simţim şi o trăim mai cu seamă întreolaltă.
Prin înviere, El întinde peste noi toţi ocrotirea şi bunătatea Sa, pacea şi iubirea Sa, cât şi nemărginita-i milostivire. „În El trăim şi ne mişcăm şi suntem”. (Fapte 17,28). Învăluiţi fiind de aceste virtuţi, aşa trebuie să se desfăşoare întreaga noastră viaţă duhovnicească rămânând într-o desăvârşită legătură cu Mântuitorul Hristos Cel înviat, prezent de-a pururi în Biserică.
De aceea, vă îndemn pe toţi: arhipăstori şi preoţi-slujitori, monahi şi monahii, vârstnici şi tineri, ostaşi şi cei din înalte dregătorii, ca în această perioadă a Învierii Domnului, dar şi în toate zilele vieţii noastre să rămânem cu Hristos Domnul şi Biserica Sa Drept-măritoare, săvârşind rugăciuni neîntrerupte şi fapte creştineşti pentru tot poporul şi pentru fiecare.
Împărtăşindu-vă arhiereasca noastră binecuvântare în această luminoasă sărbătoare pascală, vă doresc tuturor să sărbătoriţi în pace şi cu belşug, în linişte şi cu bucurii sfinte „Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare”, adeverind tuturor împreună că: Adevărat a Înviat Domnul Hristos!
Din milostivirea lui Hristos Cel înviat, VLADIMIR, Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove.
