Părinţii din R. Moldova cheltuiesc anual pentru educaţia elevilor cu 117 mil. lei mai mult decât statul

Părinţii din R. Moldova cheltuiesc anual, pentru educaţia celor peste 500 de mii de elevi, 1 mlrd.687 mil. lei, inclusiv 26 mil. pentru lecţii suplimentare, 25 mil. pentru cadouri profesorilor şi 3,7 mil. pentru o notă mai bună, 146 mil. lei pentru reparaţia şcolilor. Totodată, studiul demonstrează că statul cheltuieşte pe învăţământ 1 mlrd.570 mil. lei. Aceste date, făcute publice miercuri, 18 aprilie, se conţin cadrul studiului „Plăţile informale în învăţământul preuniversitar şi accesul egal la educaţie”, realizat de Institutul de Politici Publice (IPP) în cadrul proiectului regional realizat în 7 ţări în colaborare cu compania sociologică CBS-AXA, transmite Info-Prim Neo. Potrivit Nataliei Vladicescu, realizatorul studiului, datele au fost colectate prin sondaje de opinie printre 862 de părinţi, 546 profesori, 60 de directori ai instituţiilor de învăţământ preuniversitar din mediul rural şi urban şi în urma interviurilor aprofundate cu 16 experţi. Raportul constată că plăţile suplimentare efectuate de părinţi pe parcursul unui an şcolar reprezintă 13,3% din mijloacele financiare alocate de stat. Părinţii de la sate cheltuiesc anual pentru un elev 3223 de lei, iar cei din oraşe – 4725 lei. Lunar, 32,6% din familii achită şcolilor până la 50 de lei, 19, 6% – până la 100 lei, 4,3% – peste 500 lei, şi doar 3,2% susţin că nu au achitat nici un ban. Cât priveşte periodicitatea contribuţiilor cerute sau aşteptate de corpul didactic de la părinţi, răspunsurile profesorilor diferă de cele ale părinţilor. Dacă 50,5% din profesori resping existenţa unui asemenea fenomen, 40,1% din părinţi afirmă că acest lucru se produce o dată pe lună. Totodată, 41,8% din părinţi declară că profesorii fac deseori presiuni asupra părinţilor pentru ca aceştia să plătească suplimentar pentru necesităţile şcolii. În timp ce 37,1% din părinţi afirmă că se acordă mai multă atenţie copiilor ai căror părinţi au contribuit cu mai mulţi bani pentru şcoală, 81,7% din directorii de şcoli şi 71,4% din profesori resping această afirmaţie. În acelaşi timp, 37,8% din părinţi sunt siguri că elevii din familii sărace sunt dezavantajaţi, deşi 53,3% din directori şi 56,4% din profesori au negat acest lucru. În opinia a 43,9% din părinţi, este imposibil pentru elevi să obţină o educaţie de calitate dacă părinţii lor nu au contribuit cu plăţi suplimentare la şcoală. Potrivit respondenţilor, cea mai afectată de plăţile informale din învăţământ este familia care cheltuieşte pentru educaţie 17% din buget. Părinţii reclamă faptul că statul nu recunoaşte aportul adus de ei pentru ca şcolile să funcţioneze în condiţii decente. În opinia lor, „şcolile există pe spinarea părinţilor”. Sunt, de asemenea, afectaţi profesorii, „impuşi să cerşească” datorită salariilor mici, şi copiii, deoarece profesorii calificaţi optează pentru alte munci mai remunerate, iar ei fie nu totdeauna obţin cunoştinţe dacă părinţii plătesc, fie sunt mustraţi şi înjosiţi dacă părinţii nu plătesc. Respondenţii susţin că de plăţile informale beneficiază în primul rând statul, care alocă puţine resurse pentru învăţământul primar şi secundar, apoi copiii, prin crearea condiţiilor de studii, şi profesorii care, în opinia părinţilor, câştigă suplimentar la salarii. Potrivit directorului IPP, Arcadie Barbaroşie, problema abordată în studiu este acută nu numai pentru R. Moldova, dar pentru mai multe ţări aflate în tranziţie. Potrivit acestuia, la moment, factorii de decizie din învăţământ consideră drept un fenomen normal plăţile suplimentare în şcoală. Barbăroşie a exemplificat prin declaraţiile recente ale şefului Direcţiei municipale Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport, Tatiana Nagnibeda, care solicită Ministerului de Finanţe să scutească de impozite contribuţiile financiare ale părinţilor. „Este o eroare, fiindcă plăţile suplimentare nu sunt reflectate în lege şi contravin Constituţiei, care garantează învăţământul gratuit”, a declarat Barbăroşie. Realizatorii studiului vor elabora recomandări pentru Parlament, Guvern, alte instituţii ale statului, partide politice, societatea civilă.