Opţiuni pentru rezolvarea problemelor generate de „Legea miliardului”

                     Nr. 19                

          noiembrie 2019            

Documentul a fost realizat în cadrul proiectului „Consolidarea statului de drept şi democraţiei: contribuţia societăţii civile - 2 ” susţinut financiar de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos (Olanda). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia finanţatorilor.

 
Context 

În septembrie 2016, Guvernul Filip şi-a asumat răspunderea asupra Legii privind emisiunea obligaţiunilor de stat în vederea executării de către Ministerul Finanţelor a obligaţiilor de plată derivate din garanţiile de stat nr. 807 din 17.11.2014 şi nr. 101 din 01.04.2015 (”Legea miliardului”).^[1]

Convertirea garanţiilor emise în mod secret de guvernele Leancă (în 2014)^[2] şi Gaburici (în 2015)^[3] în datorie de stat internă – 13,3 miliarde lei suma de bază şi 11,2 miliarde lei sub formă de dobânzi calculate până în 2041 a condus la:

• inechitate socială – transpunerea poverii pe plătitorii de impozite care nu poartă vre-o vină

pentru frauda miliardului;

• impunitate a persoanelor implicate în furtul miliardului şi a autorităţilor abilitate care nu lau împiedicat;
• distragere anuală a mijloacelor financiare considerabile din bugetul de stat.  

Conform Legii 235/2016, obligaţiunile de stat au fost emise la valoarea nominală, la rata fixă a dobânzii (1,4% şi 5,3%), pe termene de până la 25 de ani, în volum total de 13,3 miliarde lei, cu rata efectivă a dobânzii de 5 la sută. Dobânzile vor fi achitate semianual, cu excepţia primului an, când acestea au fost achitate printr-o singură plată, la expirarea unui an de la data emisiunii.

La data emisiunii obligaţiunilor de stat şi înregistrării acestora în contul Băncii Naţionale a Moldovei (BNM), au fost abrogate garanţia de stat nr.807 din 17.11.2014 şi garanţia de stat nr.101 din 01.04.2015 emise de către Ministerul Finanţelor pentru garantarea creditelor de urgenţă acordate de BNM „Băncii de  Economii” S.A., BC „Banca Socială” S.A. şi BC „Unibank” S.A. Astfel, Ministerul Finanţelor a înlocuit BNM în raporturile legate de creanţa faţă de băncile susmenţionate.

Creanţele Ministerului Finanţelor faţă de „Banca de Economii” S.A., BC „Banca Socială” S.A. şi BC „Unibank” S.A., obţinute în urma substituirii BNM, se onorează conform art.38¹¹ alin.(3) lit. a¹) din Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995, ca primele în lista ordinii priorităţilor claselor de creanţe stabilite.

Până la moment, din cele 13,3 miliarde lei convertite în datorie de stat internă au fost răscumpărate doar 490 milioane lei din bugetul de stat. La fel, din bugetul de stat au fost achitate şi dobânzi în sumă totală de 1,9 miliarde lei.

Respectiv, pentru perioada rămasă, până în 2041, urmează să mai fie achitate mijloace bugetare în sumă totală de 22,1 miliarde lei, dintre care 12,8 miliarde lei – din volumul obligaţiunilor emise şi alte 9,3 miliarde lei – din suma dobânzilor calculate. Suma respectivă este calculată pornind de la supoziţia că nu vor fi adoptate careva decizii extraordinare sau efectuate careva răscumpărări de obligaţiuni înainte de scadenţă.^[4]

Opţiuni de rezolvare a problemelor generate de ”Legea miliardului” Problemele majore generate de Legea 235/2016 sunt determinate de inechitatea repartizării miliardelor dispărute din sectorul bancar, inclusiv din BNM, pe umerii întregii societăţi. Astfel, din buget urmează să fie extrase anual sume între 850 milioane lei şi chiar peste un miliard lei, reducând spaţiul fiscal pentru politici sociale pro-active în domeniul finanţelor publice. 

Există câteva opţiuni care ar permite remedierea situaţiei, restabilirea echităţii şi responsabilizarea persoanelor beneficiare din ”furtul miliardului”, inclusiv din grupurile de interese evidenţiate în rapoartele companiei de investigaţii Kroll^[5] şi în Raportul Comisiei parlamentare de anchetă pentru elucidarea tuturor circumstanțelor devalizării sistemului bancar din Republica Moldova și investigării fraudei bancare^[6]. 
 

Stoparea plăţii dobânzilor de către Ministerul Finanţelor la BNM

Această opţiune ar permite de a economisi în primii zece ani mijloace bugetare în valoare de 500-600 milioane lei anual. Astfel, suma totală economisită a resurselor bugetare pentru întreaga perioadă de până la 2041 ar constitui 9,3 miliarde lei, după deducerea sumei de 1,9 miliarde lei deja achitată de Ministerul Finanţelor în perioada 2017-2019.

Opţiunea dată nu necesită intervenţii majore în ”Legea miliardului”, fiind suficientă o simplă modificare a art. 2(4) şi, respectiv, alte menţiuni referitoare la rata dobânzii. Esenţa modificării constă în substituirea sintagmei ”rata efectivă a dobânzii 5 la sută” cu ”rata efectivă a dobânzii 0%”. 

Totodată, această modificare este uşor de argumentat prin faptul că BNM a eliberat creditele de urgenţă celor

3 bănci în dificultate cu o dobândă simbolică de doar 0,1%, cunoscând despre nerambursabilitatea acestora, în timp ce convertirea garanţiilor emise de către Guvern în datorie internă de stat costă contribuabilii 5% anual. 

Grija BNM de propria capitalizare este una manipulatore,  iar subiectul dat nu se rezolvă cu ajutorul dobânzilor achitate de Ministerul Finanţelor. BNM trebuie să asigure propria capitalizare prin activitatea desfăşurată şi nu pe seama garanţiilor emise de Guvern pentru credite de urgenţă oferite de BNM, ca practică de creditare neperformantă. 

În cazul luării unei decizii privind modificarea ratei efective a dobânzilor efective de la 5% la 0% - riscurile de blocare a dialogului cu FMI vor fi minore. Dacă Guvernul de comun cu BNM vor explica şi argumenta necesitatea unei investigaţii veritabile, partenerii de dezvoltare ar putea percepe acest efort ca o intenţie sinceră de propulsare a investigaţiilor şi eventualelor reuşite în recuperarea mijloacelor extrase din sectorul bancar.  Această opţiune nu implică riscuri majore pentru BNM. În schimb, oferă spaţiu fiscal suplimentar Guvernului pentru realizarea obiectivelor sociale prin programe mai consistente cu cca 500-600 milioane lei anual. 
 

• Constatarea caracterului ilegal al deciziilor secrete emise de guvernele Leancă şi Gaburici şi anularea deciziilor de acordare a creditelor de urgenţă de către BNM cu garanţia guvernului
   

Această opţiune ar permite revenirea în cadrul legal în vigoare, iar efectele financiare ale deciziilor respective  urmează a fi preluate integral de către BNM, ca creditor în ultimă instanţă.

Această decizie e una mai complexă din punct de vedere juridic şi poate fi aplicată doar în cazul finalităţii unor anchete privind legalitatea deciziilor emise de guvernele Leancă şi Gaburici. Din punct de vedere financiar – aceste hotărâri secrete au avut deja efect şi mijloacele creditare de la BNM au fost alocate în acea perioadă. Iar recuperarea lor ar deveni interesul direct al BNM şi al organelor abilitate cu atribuţii de recuperare a bunurilor  infracţionale. Având în vedere că investigaţiile vor dura în timp, această opţiune poate fi aplicată ulterior, după emiterea deciziilor finale ale instanţelor. Efectele financiare din aplicarea acestei opţiuni nu pot fi considerate imediate. 

• Suspendarea ”Legii miliardului”, până la epuizarea tuturor eforturilor de investigare şi recuperare a mijloacelor fraudate Suspendarea legii ar permite evaluarea exactă a proporţiilor fraudei şi consecinţele acesteia asupra economiei naţionale şi, în mod special, asupra sectorului bancar. 

Totodată, ar fi posibilă şi o mobilizare a tuturor instituţiilor, inclusiv BNM, pentru demascarea fraudelor şi identificarea beneficiarilor şi, eventual,  recuperarea mijloacelor fraudate. Doar după epuizarea tuturor eforturilor de investigare şi recuperare ”Legea miliardului” ar putea fi reactivată şi doar suma reziduală nerecuperată – recunoscută drept datorie de stat internă, cu stabilirea de noi prevederi pentru relaţiile dintre BNM şi Ministerul Finanţelor, conform legii 235/2016 suspendate.

De remarcat că BNM nu poate invoca problema capitalizării sale din cauza unei eventuale suspendări a Legii miliardului. Capitalizarea unei bănci centrale nu este o problemă care să limiteze restabilirea echităţii sociale şi responsabilizarea persoanelor implicate şi beneficiare din frauda bancară. 

Efectul aşteptat de la suspendarea ”Legii miliardului”:   Eliberarea imediată a unor sume anuale între 850 milioane lei – un miliard de lei în bugetul de stat, un spaţiu fiscal important pentru programe şi proiecte sociale;

• Efort conjugat pentru investigarea fraudei şi de recuperare a mijloacelor extrase;
• Responsabilizarea persoanelor implicate şi a beneficiarilor din frauda bancară. 

Printre riscurile posibile ale acestei opţiuni menționăm blocarea inițiativei de suspendare a Legii 235/2016 în Parlament de către grupuri de interese (inclusiv vizate în rapoartele Kroll şi Raportul Comisiei parlamentare de anchetă); un eventual dialog defectuos cu FMI.

Recomandări:

Pornind de la declarațiile publice și angajamentele actorilor politici, precum și de la necesitatea protejării interesului public și restabilirea echității sociale, considerăm necesară aplicarea unor măsuri pentru rezolvarea problemelor generate de ”Legea miliardului”. Acestea se referă la: 

• Stoparea imediată a achitării din bugetul de stat a dobânzilor legate de convertirea garanțiilor în datorie de stat internă – opţiune recomandată a fi aplicată necondiţionat. 
• Suspendarea aplicării ”Legii miliardului” până la epuizarea tuturor eforturilor de investigare şi recuperare a mijloacelor.
• Constatarea caracterului ilegal al mai multor decizii care au facilitat frauda bancară. 

Ratele dobânzii nominale, termenele de circulaţie, volumele emisiunilor obligaţiunilor şi plăţile relevante (Plăţile anuale efectuate de Ministerul Finanţelor către BNM)

 Surse: Legea 235/2016, executarea bugetului de stat, calcule TI-Moldova

Tel. 20-34-84, 20-34-85 E-mail: office@transparency.md

Str. „31August 1989”, nr.98,    of. 205, Chişinău, www.transparency.md

MD-2004, Republica

Moldova